Dimensiunea conţinutului propriilor chiloţi!

Adevărul e că Iulius Caesar nu a strigat, de fapt „Şi tu, Brutus?”, în timp ce era înjunghiat de conspiratori, la Idele lui Marte. A fost o replică din condeiul lui Shakespeare, de dragul dramei. Patetic, Cezar ar fi ţipat muribund, în greacă, la bunul său prieten, în timp ce era lacerat de lamele senatorilor, „Ei su, teknon?” adică „Şi tu, copile?”. Viaţa a bătut filmul.

Nu e ca şi cum tribunul n-ar fi fost avertizat. Zice-se, de către cronicari, că Caesar a fost implorat de nevastă-sa să nu meargă în Senat, în dimineaţa lui 15 martie. Brutus l-a ironizat, însă: „Că ce bărbat se ia după visele unei muieri şi bîrfele unor tîmpiţi?”. Şi Caesar s-a dus.

În drum spre Capitol, pe Colinele Veliane, s-a oprit, pentru ultima oară, să aducă ofrande unui zeu obscur:Mutunus Tutunus. Să-i poarte noroc. Dar Mutunus l-a trădat. Ceea ce urmează nu este despre moartea cezarului. E vorba despre opacul Mutunus!

Dacă nu ar fi fost sclavul zeului Penis, Iulius Cezar ar mai fi trăit un pic!

„Mutunus Tutunus, în traducere Marele Penis, era la romani patronul căsniciilor fericite şi un simbol al libertăţii şi fertilităţii. I se mai zicea Liber, şi mulţi îl confundau cu Priapus. În noaptea nunţii, miresele treceau să-l atingă pe Mutunus ca să îşi satisfacă bărbaţii mai bine, ba chiar se zice că unele se şi aşezau pe scîrbavnicul zeu să exerseze mai apoi, îndeosebi în timpul liberaliilor, sărbătorile bachice. Iar bărbaţii îl foloseau pe Mutunus ca poreclă făloasă la al treilea nume. Dacă erai bine dotat îţi spuneai – sau îţi spuneau prietenii: mutuniatus... Mutunus, la romani, era un talisman împotriva deochiului. Mamele le puneau de mici băieţilor brăţări cu penisuri încolăcite, pînă la maturitate, să nu îi farmece careva să le fure bărbăţia!”, povesteşte doctorul Gabriel Diaconu, psihoterapeut la clinica Mindcare, din Bucureşti. Lui Cezar i-a fost fatală adoraţia...

Zece sau 20 de centimetri?

Există bărbat să nu-şi fi măsurat vreodată, în secret, bărbăţia? De ce-o fac? Şi dacă vaginul unei femei are undeva la un nouă – zece centimetri, pe peretele posterior, la ce bun un penis de 20 de centimetri, cît se laudă unii că posedă în nădragi? „Cu siguranţă, motivele sunt psihologice,şi psihoantropologice. E posibil că bărbaţii au obsesia mărimii penisului din alt motiv decît cel strict funcţional. Mai degrabă dintr-o superstiţie adînc îngropată, legată de o formă ciudată de religiozitate...”, te pune pe gînduri psihiatrul.

În Africa, îndeobşte şi în Asia, încă există un sindrom numit koro, în care bărbatul capătă credinţa delirantă că i se micşorează pînă la dispariţie organele genitale sub efectul vrăjilor. Farmecele, în cultura locului, ar fi făcute de copii posedaţi sau femeile îndrăcite care îi seduc pe cei slabi de înger. Periodic au loc masacre şi copii sunt sacrificaţi, de obicei arşi pe rug.

„În Nigeria a fost chiar nevoie ca autorităţile să dea o lege care să protejeze copiii acuzaţi de astfel de practici pentru care încă, în epoca modernă, poţi fi jertfit unui alt fel de Zeu Banană. Vînătoarea de vrăjitoare modernă e condusă de misionari evanghelici, oiţele Domnului, zeloşi să apere bijuteriile nigerianului de rînd, alintate în jargon local juju. Aici încă se mai duce lupta veche între latinul Mutunus şi Biserică. Şi Mutunus pierde...”, rîde dr. Gabriel Diaconu.

Falusul din curtea Vaticanului

Contextul istoric face ca Papalitatea să fi avut nevoie să controleze la sînge scîrbavnicul mădular al păgînilor deveniţi mai apoi enoriaşi. Erau vremuri negre, erau epidemii de ciumă, erau epidemii de sifilis. „În anii aceia, Europa a pierdut o populaţie egală cu cea a României din ziua de azi. Mutunus Tutunus, priapicul penis, a devenit subiect de legendă urbană. Dacă nu erai cuminte şi dacă nu umblai în Căile Domnului Domnul te lovea unde te doare!”, continuă, în ton şăgalnic, psihoterapeutul.

În Piaţa San Pietro, la Vatican stă un imens obelisc, vechi simbol falic egiptean, raza lui Ra şi sursa vieţii. Curioşii vor afla că originea pietrei peniene din granit roşu e vestitul oraş Alexandria, din Egipt şi că a fost adus la Roma pe o navă plină cu linte de nimeni altul decît Caligula, perversul Caligula, nestăpînitul Caligula... Stingher prin piaţă, Mutunus Tutunus e înconjurat de privirile severe ale Sfinţilor. La Est şi la Vest sunt scrise versuri de exorcizare. Iar în Catedrala Sfîntul Petru pelerinul va avea surpriza să vadă statuile şi iconografia biblică ruşinos emasculate după ce, în Conciliul de la Trenta din 1545, prelaţii au decis că e indecentă portretizarea organelor genitale, a sînilor şi feselor în artă. În locul lui Mutunus sunt frunze de smochin, o campanie catolică începută de Paul şi terminată de Pius.

Povestea lui Ion Creangă şi gaura neagră

„Românii nu sunt catolici, dar de la Rîm se trag. Cultura noastră neolitică de Cucuteni - Iaşi - a lăsat posterităţii unele dintre cele mai vechi documentate colecţii de falusuri artificiale, veche de 3000 de ani. Romanii, trecuţi pe la noi, n-au lăsat în urmă doar drumuri şi podul de la Dunăre. Coincidenţă, tot un moldovean, Ion Creangă, a plăsmuit, cam pe la vremea cînd Pius ştergea urmele sexului din Casa lui Petru, una dintre cele mai şugubeţe şi sarcastice fabule despre Mutunus în Povestea Poveştilor sau – pornografic spus – Povestea Pulei (n.a - în original de Ion Creangă). Ruşinaţi de vorba urîtă, noi n-am făcut bancuri cu Denis, am făcut bancuri cu Bulă şi înjurăturile despre priapicul zeu sunt încă cele mai des savurate de românul de rînd, ca să-l – exact – scape de ghinion sau să arunce ghinionul asupra altcuiva!”, intră în genealogia p...lii, punctează psihiatrul.

Superstiţios, noi ne măsuram organul pentru că trăim de mici cu spaima pedepsei genitale a ochiului rău şi al blestemului antic. Avem amintirea genetică a vremurilor cînd trăiam în întuneric, secondaţi de ignoranţă şi de frica iraţională de stihii. Sau de o gaură neagră care ne mănîncă, periodic, făloşia!

Mihnea-Petru Pârvu

EVZ.ro