Ruşii, înşelaţi de NATO

Pentru a înţelege politica lui Vladimir Putin în Crimeea trebuie să ne reamintim că, începînd din 1990, occidentalii au extins NATO de mai multe ori către Est, neţinîndu-şi cuvîntul dat, scrie revista germană Stern, preluată de Courrier International.

Rusia se apără pentru prima dată după înfrîngerea suferită în Războiul Rece, pentru prima dată după reunificarea Germaniei sub umbrela ONU şi pentru prima dată după un sfert de secol de trădări venite din partea Occidentului.

Iată că NATO s-a implantat deja de zece ani la frontiera rusă, în statele baltice. Rupînd Crimeea de Ucraina, Rusia încearcă azi să împiedice flota sa de la Marea Neagră să intre în aceeaşi zonă NATO. Cum să ne mai mirăm?

Cu totul altceva a fost promis, jurat cu mîna pe inimă, în 1990. Pe 9 Februarie, James Baker, secretarul de Stat american (al lui George Bush) l-a asigurat pe reformatorul URSS Mihail Gorbaciov, în sala Ecaterina a II-a, loc cu încărcătură istorică de la Kremlin, că Alianţa Occidentală nu-şi va extinde nici măcar cu un milimetru influenţa către Est, dacă Moscova va accepta ca Germania să se reunifice în cadrul NATO.

A doua zi, pe 10 Februarie, Hans-Dietrich Genscher, ministrul Afacerilor Externe german, reia această promisiune în fata lui Eduard Şevarnandze, omologul său rus, aşa cum a confirmat ulterior o notă confidenţială a Guvernului german: ”Sîntem conştienţi că apartenenţa unei Germanii unite la NATO ridică probleme complexe. Dar un lucru este sigur pentru noi: NATO nu se va extinde spre Est”. Gorbaciov îşi aduce aminte şi el că se stabilise ca NATO să nu se extindă un milimetru către Est. Numai că a comis o greşeala gravă: a avut încredere în Occident şi nu a cerut ca această promisiune să fie înscrisă oficial.

O ameninţare directă pentru Rusia

Polonezii, cehii şi ungurii au aderat la NATO în 1999, Bulgaria, România, Slovacia şi cele trei state baltice au aderat în 2004. Patru ani mai tîrziu, la Summit-ul NATO de la Bucureşti, s-a ratat extinderea NATO către Ucraina, dar ideea a rămas în stadiu de proiect – Angela Merkel şi-a schimbat decizia în ultimul moment şi a apăsat pe pedala de frînă. Vladimir Putin, care a sosit în ultima zi a Summit-ului de la Bucureşti, a avertizat: ”Apariţia unui bloc puternic la frontiere va fi considerată de Rusia drept o ameninţare directă pentru securitatea noastră.”

Nu trebuie să uităm acestea dacă vrem să fim oneşti şi ponderaţi în judecată, dar şi apţi să înţelegem teama Rusiei de a fi încercuită. Putin acţionează raţional – răspunde la politica de putere a Occidentului printr-o politică de putere. Pentru Angela Merkel, Putin trăieşte într-o altă lume. Este adevărat: lumea unui om trădat.

Trebuie să facem abstracţie de propaganda din cele două tabere pentru a înţelege. Virajul la Vest al Ucrainei este penultimul capitol al instaurării unei noi ordini europene după prăbuşirea URSS. Ultimul capitol se va scrie în Belarus.

A-i face rău lui Putin

Propunînd Kievului un Acord de Asociere, Uniunea Europeană, în prostia sa strategică, a obligat Ucraina să aleagă între Vest şi Rusia şi astfel a pus-o într-o situaţie imposibilă. Cînd autocratul Ianukovici a refuzat să semneze, el a fost înlăturat, iar acordul pentru o schimbare de putere la Kiev încheiat împreună cu Rusia nu a ţinut nici 24 de ore. Rusia s-a simţit din nou trădată, a considerat că Ucraina este pierdută şi a pus mînă pe Crimeea, cea pe care Hruşciov o oferise ucrainenilor în 1954, în epoca sovietică.

Kievul se orientează deschis către NATO. Partidul Iuliei Timoşenko, aflat la putere, a anunţat intenţia de a adera la Alianţă, iar Anders Fogh Rasmussen, secretarul general NATO, a declarat că vrea să ”intensifice parteneriatul cu Ucraina”.

Jocurile sînt făcute. Problema mai este doar de a vedea cine a ieşit cel mai rău. Și aceştia sînt ruşii, pentru că ei nu au simţul esteticii politice. Este simplu să-i faci sa pară drept nişte bădărani brutali. Statele Unite profită de ocazie pentru a se răzbună pentru fuga la Moscova a lui Edward Snowden, iar NATO, care a bombardat Serbia violînd dreptul internaţional şi a bombardat Libia pe nişte baze juridice dubioase, denunţă cu un patos ipocrit ocuparea ilegală a Crimeii.

Dacă Occidentul caută o soluţie justă, ar fi organizat un referendum sub control internaţional în loc de a lăsa organizarea lui sub controlul armatei ruse; poate că majoritatea s-ar fi pronunţat în favoarea unei mai mari autonomii în cadrul Ucrainei. Dar aici nu este vorba despre dreptul popoarelor de a-şi decide soarta. Aici este vorba despre instaurarea unei noi ordini în Est, care să-i facă rău lui Putin.

Comentariu Cotidianul.ro