Scriitorii celebri, în special autorii de science-fiction, și-au foloit imaginația la un alt nivel. Aceștia au încercat în permanență să vizualizeze lucruri dincolo de închipuirea omului obișnuit, pe care le-au transpus în povești surprinzătoare. Majoritatea autorilor de science-fiction au avut dorința de a prezice viitorul. Unii au eșuat lamentabil, dar alții au reușit cu o precizie uimitoare. Oare cîte realizări din știință și tehnologie li se datorează, de fapt, acestor oameni?

Mary Shelley, transplantul de organe și electroterapia

În zilele noastre, „Frankenstein”, operă publicată în 1818, este poveste de groază clasică, despre care am auzit cu toții. La vremea la care a fost scrisă, povestea se baza pe preocupările științifice ale vremii.

În secolul XIX, medicina modernă abia prindea aripi, iar experimentele cu organe umane erau la ordinea zilei. Preocupată de subiect, Mary Shelley l-a tratat în cartea sa, intrînd astfel în grupul select al scriitorilor celebri care au prezis viitorul.

În Frankenstein, autoarea își imaginează transplantul de organe, care avea să devină realitate la mulți ani de la  publicarea cărții. Mai mult, ideea lui Shelley de a trece curent electric prin corpul unei persoane în stop cardio-respirator pentru a o readuce la viață este, și ea, foarte aproape de realitate.

Astăzi, tehnica este folosită în cadrul recuperării medicale prin electroterapie. Mai mult, medicii de astăzi încearcă diverse experimente cu electrozi, menite să stimuleze coloana vertebrală a pacienților paralizați.

Jonathan Swift și sateliții lui Marte

Fără a fi pasionat de science-fiction, Jonathan Swift a fost un vizionar. În celebrul volum „Călătoriile lui Gulliver”, publicat în 1726, Swift reușește să facă o previziune uimitoare.

Cînd Gulliver se află pe insula zburătoare Laputa, astronomii descoperă că planeta Marte are doi sateliți. 151 de ani mai tîrziu, s-a dovedit că Swift avea dreptate. Phobos și Deimos, cei doi sateliți ale planetei Marte, au fost descoperiți de Asaph Hall.

Martin Caidin și protezele bionice

Martin Caidin și-a cîștigat locul pe lista de scriitori celebri care au prezis viitorul datorită unei previziuni uimitoare. „Cyborg” (1972) spune povestea lui Steve Austin, un bărbat care se prăbușește cu avionul.

În urma accidentului, Austin rămîne fără picioare și cu o singură mînă, dar și orb de un ochi. Un departament secret al Guvernului, specializat în bionică, îi înlocuiește lui Austin toate membrele lipsă cu proteze bionice de mare mobilitate.

Deși romanul a fost scris în 1972, Martin Caidin este, și el, un vizionar. Protezele bionice sunt astăzi o realitate, iar oamenii de știință lucrează la exoschelete care să funcționeze mai bine decît părțile organice ale corpului nostru.

Jules Verne și aselenizarea

Jules Verne nu putea să lipsească din lista cu scriitori celebri care au prezis viitorul. Cea mai importantă previziune a autorului francez este, fără îndoială, aselenizarea.

În vremea în care călătoriile pe Lună erau de domeniul fantasticului, Jules Verne a surprins prin acuratețea cu care a descris procesul. În capodopera sa, „De la Pămînt la Lună”, scrisă în 1865, scriitorul francez utilizează niște calcule de o precizie uimitoare.

De asemenea, în carte, materialul din care este construită capsula care-i transportă pe oameni spre Lună este aluminiul, un material extrem de comun astăzi, dar extrem de rar la acea vreme. De altfel, procedeul modern de fabricare a aluminiului a fost pus la punct la 20 de ani după apariția cărții.

Mai mult, Jules Verne a prezis cu acuratețe inclusiv locul în care se află Centru Spațial Kennedy din Florida, cu o sută de ani înainte ca el să fie înființat.

Arthur C. Clarke și inteligența artificială

„2001: Odiseea Spațială”, scrisă în 1968, este una dintre capodoperele scriitorului Arthur C. Clarke. Publicat chiar înainte ca omul să ajungă pe Lună, romanul tratează pe larg subiectul explorării universului.

Povestea se centrează pe evoluția omenirii de la maimuțe și pînă în prezent și face o serie de predicții cu privire la cum va arăta civilizația viitorului. Printre aceste predicții se numără HAL 9000, un computer dotat cu inteligență artificială.

Astfel, Arthur C. Clarke este unul dintre primii oameni care și-au imaginat posibilitatea dezvoltării inteligenței artificiale, cu mult timp înainte ca ea să devină o realitate.

Tot scriitorul britanic și-a imaginat un ziar electronic, care seamănă foarte mult cu tabletele din ziua de astăzi. Imaginația lui debordantă, dar ancorată în realitate, îl plasează pe Arthur C. Clarke între scriitorii cu cel mai fin simț al anticipației.

H.G. Wells și ingineria genetică, bomba atomică, laserele și aselenizarea

H.G. Wells este considerat, pe bună dreptate, părintele literaturii science-fiction. Wells avea un talent deosebit în a-și imagina viitorul, iar descrierile lui sunt de o acuratețe uimitoare.

Cea mai faimoasă carte a sa, „Războiul lumilor” este o capodoperă a literaturii universale. Deși multe dintre previziunile lui încă nu s-au concretizat – precum călătoria în timp și războaiele interplanetare – multe lucruri imaginate de Wells au devenit realitate.

Printre ele se numără armele nucleare, aselenizarea, ingineria genetică, dar și laserele. Uimitor este faptul că toate aceste concepte au fost detaliate la începutul secolului XX, cu zeci de ani înainte ca ele să existe.

Cea mai cunoscută previziune a lui H. G. Wells este cea din romanul „Lumea eliberată”, care descrie distrugerea lumii de niște bombe incredibil de puternice (armele nucleare).

Hugo Gernsback, un vizionar al tehnologiei

Scriitorul luxemburghez Hugo Gernsback este o prezență esențială pe lista cu scriitori celebri care au prezis viitorul. Scrisă la începutul secolului XX, cartea „Ralph 12c 41+” este o colecție de previziuni surprinzător de exacte.

Capodopera science-fiction a fost scrisă inițial în 12 părți independente, adunate în anul 1925 într-un roman.

În cartea sa, Gernsback menționează lucruri care la acea vreme păreau imposibile: transmisia telecomandată, apelurile video, utilizarea energiei solare în viața de zi cu zi, laptele și alte mîncăruri artificiale, materialele sintetice, reportofoanele și călătoriile în spațiu.

Tot în romanul lui Gernsback găsim prima descriere exactă a unui aparat radar, însoțită de o diagramă.