FOTO: Mugur Isărescu, se arăta „îngrozit“ de numărul creditelor încheiate cu scopul de a avea bani pentru a merge în vacanţe

Se poartă snobismul. „Direcţia opulentă“

România nu este un caz excepţional, dar poate fi un exemplu bun despre cum snobismul se transformă în fenomen social. În Bucureşti se construiesc în neştire malluri, adică acele locuri unde hainele se cumpără cu „taxa pentru brand“. Într-un interviu din 2010, publicat în „Ziarul financiar“, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, se arăta „îngrozit“ de numărul creditelor încheiate cu scopul de a avea bani pentru a merge în vacanţe. Majoritatea acestor credite au rămas neachitate.

Se pozează feluri de mîncare exotice, automobile scumpe, se împrumută bani pentru a achiziţiona telefoane mobile sau televizoare uriaşe. Privite la rece, astfel de gesturi par desprinse de neştiinţă sau prostie. În fapt, vorbim despre încercarea unor oameni de a imita modele de bunăstare. Designerul Liliana Turoiu spune că „la ocazii, româncele păstrează o direcţie opulentă. În România, femeile preferă materialele pretenţioase, în timp ce la New York se vînd rochiile cu accente de lenjerie intimă, simple, cu cîte un detaliu de efect“. Aceasta dă exemplul celebrelor zboruri săptămînale către Milano sau Roma, cu scopul de a-ţi completa garderoba din „capitalele modei“.

„Majoritatea hainelor pe care le poţi cumpăra din Italia, le găseşti şi în Bucureşti, la preţuri mult mai mici. Cunosc persoane care păstrează şi pungile în care au adus hainele respective din străinătate, ca dovadă că au fost acolo“, spune Liliana Turoiu.

„Numai cei obişnuiţi cu bogăţia de generaţii devin rafinaţi“

Antropologul Vintilă Mihăilescu povesteşte: „Cu cîţiva ani în urmă, eram cu nişte străini veniţi în vizită. Erau uimiţi de modul în care femeile de afaceri se îmbracă în România. Îmi spuneau că au impresia că sînt tot timpul în drum spre un spectacol la operă. S-ar zice că, la noi, dacă ai cu ce (şi chiar cînd n-ai...), te îmbraci tot timpul «bine». La ei, chiar dacă ai cu ce, te îmbraci astfel doar cînd şi unde este cazul“.

De unde vine această diferenţă între societăţile vestice şi cea românească? Profesorul de sociologie Alfred Bulai crede că deosebirile vin chiar din interiorul mecanismelor care conduc societăţile respective: românii trăiesc într-un mediu social extrem de polarizat, în timp ce în Germania sau Franţa, bunăoară, societatea este mult mai aşezată, construită pe multe decenii de capitalism. „Există o polarizare marcantă a societăţii, produsă în ultimii ani. Această polarizare a creat premisele pentru anumiţi oameni de a avea suficiente resurse pentru a acumula multe produse de lux. Însă atunci cînd nu există criterii valorice foarte importante, sigur că apare un consum ostentativ de produse de lux care uneori nu sînt utile, alteori nu au legătură cu statutul sau poziţia respectivelor persoane în societate. Această situaţie poate fi descrisă ca snobism“, explică Bulai.

Potrivit acestuia, una dintre cauzele fundamentale ale snobismului ţine de lipsa de „cultură a achiziţiei“, de cunoaştere a ceea ce avem nevoie şi ce nu. Cu alte cuvinte, de faptul că nu ştim să consumăm corect. „Sigur că apare un consum aberant de produse scumpe doar pentru că oamenii îşi permit. Capitalismul, în esenţă, înseamnă economie. Marii capitalişti sînt chiar limitaţi în consum în raport cu veniturile pe care le au. La noi, unii au tendinţa de a consuma la nivelul banilor pe care îi au. Sau chiar peste“, explică Bulai.

Probleme psihologice

Aşa arată snobismul văzut la nivel macro, detaşat, prin ochii celui care urmăreşte omul ca „animal social“, nevoit să se descurce, să-şi depăşească limitele şi să-şi impună obiective în funcţie de relaţiile cu cei din jur. Coborîtă de la înălţimea mizei sociale, tema ajunge, în viziunea psihologilor, legată de „nevoile personale“ ale individului. Sau, mai exact, de ignorarea acestora.

Psihologul Elisabeta Ilie, din Bucureşti, crede că „este uşor de înţeles faptul că în momentul în care au cheltuieli exagerate pentru a arăta celorlalţi un statut social mai înalt decît cel real, snobii fac sacrificii pe alte planuri şi neglijează anumite nevoi sau chiar persoane“. Potrivit acesteia, snobismul este generat de lipsa unui sistem de valori sau de impunerea unui sistem de valori şubred. „Cu toţii ne dorim să fim importanţi, să fim văzuţi de ceilalţi, să fim remarcaţi. Modalităţile în care alegem să facem aceste lucruri sînt diferite. O persoană care se îmbogăţeşte peste noapte, care nu a reuşit să demonstreze ceva pînă la acel moment, va face apel la metoda cea mai uşoară din punct de vedere social pentru a ieşi în evidenţă – banii“, completează Elisabeta Ilie.

Cuvînt-cheie: „strident“

Cît de snobi sînt românii? Răspunsul către care am fi înclinaţi cu toţii este, desigur, „nu mai mult decît alţii“. Cercetările de piaţă par însă a fi de altă părere. Un barometru european din 2012 şi preluat în România de firma de consultanţă Management Consultants Ltd. evidenţia faptul că România se afla, alături de Bulgaria, Ucraina şi Rusia, în vîrful topului de snobism european. De ce se întîmplă asta? Antropologul Şerban Anghelescu crede că punctul comun al acestor ţări se leagă de părăsirea unui sistem socio-economic comunist şi îndreptarea către unul anunţat ca fiind, măcar parţial, capitalist.

O trăsătură comună a acestor mutaţii se defineşte prin numărul mare de persoane îmbogăţite peste noapte. „Îmbogăţitul peste noapte vrea să arate că are un cont bancar generos pentru că banii îi oferă importanţă, putere. În acest fel, se poate afirma. Şi, de cele mai multe ori, o face într-un mod strident. Ar fi frustrat dacă ceilalţi nu ar vedea cît de bogat este. Numai cei obişnuiţi cu bogăţia de generaţii devin rafinaţi în timp şi nu mai simt nevoia să fie stridenţi. Bogăţiile nenaturale ale unor oameni care efectiv nu ştiu ce să facă cu posesiunile lor duc la astfel de atitudini“, consideră Anghelescu. Astfel de persoane nu arată foarte bine în ochii psihologilor.

Portretul tipic ilustrează pe cineva cu o autocunoaştere scăzută, cu o stimă de sine minimă, care nu-şi valorifică potenţialul personal şi acumulează frustrări. „Se ghidează în viaţă după o singură valoare – banul. Este normal ca fiecare persoană să aspire la un nivel superior. Fie că este vorba despre avere, despre statut social sau despre putere. Dar mulţi încep să o mimeze şi adoptă comportamente dintr-o sferă mai înaltă decît cea în care trăiesc. În felul acesta, încearcă, iar unii chiar încep să se integreze în ea“, spune psihologul Elisabeta Ilie. (va urma)

Mihai MINCAN

Nota Redacţiei: Acest text a fost publicat iniţial în „Weekend Adevărul.ro“. Supratitlul ne aparţine.