În trecut se credea că apa este elementul prin care se pot stabili legături cu lumea de dincolo. Mitologia universală e plină de asemenea poveşti. Şi în România există numeroase legende legate de apă, de la proprietăţile magice existente în apa vie şi apa moartă, pînă la lacurile blestemate, despre care se spune din bătrîni că cer, drept jertfă, cap de om.

Apele nefaste din Bucureşti

În România, lacurile blestemate împînzesc chiar Capitala ei, Bucureştiul. Aici există trei lacuri nefaste: Lacul Tineretului, Lacul Titan şi Lacul Morii. Zeci şi sute de oameni au murit în aceste lacuri, fie din dorinţa de a-şi pune capăt zilelor, fie că nu au mai putut să iasă la suprafaţă. Astfel, lacurile blestemate şi-au luat tributul: vieţi umane.

Lacul Tineretului a fost format pornind de la vechea Baltă Cocioc, în jurul căreia trăiau mai mulţi ţigani mahomedani, şi care era situată exact lîngă un cimitir. Lacul a ajuns să fie supranumit “Lacul fără fund”, ca urmare a faptului că multe dintre cadavrele celor înecaţi în lac nu au mai fost găsite niciodată. Se spune că în anumite părţi ale lacului ar exista nişte vîrtejuri foarte puternice, care îi trag la fund pe cei care se aventurează în apă. Unul dintre aceste vîrtejuri poate fi observat în spaţiul dintre restaurantul de pe lac şi insula din centru.

Lacul Titan este un lac de origine naturală, situat în cartierul Balta Albă. Una din cele patru insule ale lacului chiar poartă denumirea de “Insula înecaţilor”, în timp ce lacul este supranumit “Lacul sinucigaşilor”, din cauza numărului mare de oameni care au ales să îşi pună capăt zilelor, aruncîndu-se în apele sale sau spînzurîndu-se de crengile copacilor de pe mal. Se spune că lacul s-ar fi format peste o fostă groapă de gunoi şi că, la fel ca Lacul Tineretului, ar avea foarte multe vîrtejuri periculoase.

Spre sfîrşitul regimului comunist, Biserica Sfîntul Nicolae a fost demolată, iar peste cimitirul acesteia s-a turnat beton, pentru a se face loc pentru un lac artificial, menit să oprească deversările rîului Dâmboviţa. Acesta era Lacul Morii, lacul cu cea mai macabră istorie dintre toate lacurile blestemate ale Bucureştiului. Un număr foarte mare de oameni şi-au găsit sfîrşitul în apele lui, iar pe suprafaţa sa au fost semnalate multe fenomene paranormale, în special pe vreme ploioasă. Într-o zi de Duminică, un grup de pescari aflaţi pe Lacul Morii au văzut apărînd ca din senin o ceaţă deasă, ca un nor vineţiu, care s-a lăsat deasupra lacului, rămînînd acolo timp de 20 de minute. Din nor au început să se audă zgomote puternice, ca şi cum cineva ar fi lovit o găleată de fier goală. Apoi, norul s-a ridicat brusc şi s-a făcut nevăzut. Pescarii au susţinut cu tărie că ar fi fost vorba despre spiritele morţilor, peste ale căror morminte a fost făcut lacul.

Lacul Miresei şi Lacul Fântânele

La Câmpina, judeţul Prahova, în apropierea Bisericii Sfinţii Voievozi, Lacul Miresei se găseşte în centrul numeroaselor legende urbane din zonă. În anul 1200, ar fi existat aici o mănăstire ai cărei călugări erau foarte păcătoşi. În final, mănăstirea a fost înghiţită de apele lacului, lucru care a fost văzut ca o pedeapsă divină. Unii localnici susţin că scufundarea mănăstirii nu ar fi fost posibilă ţinînd cont de faptul că lacul are o adîncime de cel mult 4 metri, în timp ce majoritatea lor consideră că apa ar atinge o adîncime de 70-80 de metri. În zilele senine, se poate vedea turla vechii mănăstiri ieşind din apă. O altă legendă despre lac se referă la o fată care, forţată de părinţi să se mărite cu un om bogat, deşi ea era îndrăgostită de altul, s-a aruncat în apele lacului în ziua nunţii, găsindu-şi astfel sfîrşitul. Se spune că spiritul fetei bîntuie acum lacul şi cere în special vieţi de bărbaţi, ca tribut în schimbul vieţii sale distruse.

Prin anii ‘40, în satul Radovan trăia o tînără foarte frumoasă, cu numele de Ileana. Un băiat din sat a prins drag de ea şi s-au căsătorit, dar el a fost ucis în bătaie de cîţiva dintre nuntaşi, chiar în noaptea nunţii. De supărare, tînăra s-a dus în pădurea de la marginea satului care înconjoară Lacul Fântânele şi s-a spînzurat. Fantoma ei apare adesea pe malul lacului, pe-nserat. În ultimii 60 de ani, zeci de oameni au murit în mod misterios în apele lacului, localnicii susţinînd ferm că este vorba despre spiritul miresei, care i-ar fi înecat, din dorinţa de a răzbuna moartea iubitului ei soţ, ucis mişeleşte.

Lacuri care apar şi dispar. Nunta înghiţită de ape

Un alt lac format pe locul unui lăcaş de cult este Lacul Bezid, din judeţul Mureş. Încă se poate vedea turla vechii biserici răsărind din apele lacului, iar cei care au făcut scufundări în zonă susţin că pe fundul lui, încă se mai vede vechiul drum din sat şi ce a rămas din casele vechi, dar vizibilitatea este foarte scăzută, în zilele însorite, scafandrii putînd abia să vadă la doi metri depărtare. De-a lungul timpului, lacul şi-a luat şi el tributul, numeroşi tineri înecîndu-se în apele sale.

O legendă despre un lac misterios, care apare şi dispare în zona Poiana Ţapului, circulă printre localnicii din regiunea Bucegilor. Acest fenomen este văzut ca un semn rău, el fiind mereu însoţit de moartea sau dispariţia unor oameni. Conform localnicilor, există anumite condiţii în care lacul apare. Întîi vremea se strică brusc şi, timp de două zile, bate vîntul foarte puternic. După cele două zile, lacul apare şi rămîne tot două zile pînă ce îşi ia tributul de suflet de om. În ultimii ani s-au înecat în el mulţi turişti în mod cu totul neverosimil, fiindcă adîncimea apei e mică.

Între judeţele Buzău şi Prahova există Lacul de la Ciotul Paltinului, format în craterul unui vechi vulcan, din cauza căruia localnicii din zonă trebuiau să ocolească pe un drum foarte greu. Din acest motiv, ei blestemau mereu lacul, spunînd: “Dărîma-s-ar muntele, că greu mai e!”. Într-o noapte, s-a pornit o puternică furtună care a dus la o alunecare de teren. Aceasta a lărgit lacul şi de atunci s-a activat şi blestemul. Astfel, bărcile care ajung în mijlocul lacului sunt prinse de un vîrtej foarte puternic, care le trage la fund.

Cu cîteva sute de ani în urmă, iazul Nimirceni, din apropiere de Fălticeni şi Bosanci, a înghiţit un întreg alai de nuntaşi. Iazul era îngheţat şi nuntaşii au hotărît să îl traverseze direct, fără să ocolească, pentru a ajunge mai repede la biserică, dar gheaţa s-a spart şi toţi au murit. Astăzi, localnicii declară că, uneori, în miez de noapte, siluetele fantomatice ale nuntaşilor reapar şi îşi continuă drumul, acordurile tarafului răsunînd pînă în depărtare. Se mai spune că iazul cere ca tribut suflete de oameni tineri şi că, atunci cînd cineva urmează să moară în apele iazului, din adîncuri se aude o voce spunînd: “Ora a sosit, omul a venit”.

În comuna Lungani, din apropiere de răscrucea de drumuri spre satele Goeşti, Lungani şi Crucea, pe Podul Primarului, se poate ajunge la capătul unui iaz ce a secat. În timpul primului război mondial, în 1917, au fost îngropaţi într-o groapă comună mai mulţi soldaţi, fără ultima împărtăşanie. Cei care trec noaptea prin acest loc sunt însoţiţi pe o distanţă de trei kilometri de fantomele acestor soldaţi, pornind exact din dreptul iazului. Fantomele, ca nişte umbre albe, îi însoţesc pe trecători pînă la marginea satului Goeşti.

Unul dintre cele mai periculoase lacuri blestemate din România este considerat a fi Lacul Razelm. Aici, numeroşi pescari şi-au pierdut viaţa din cauza valurilor uriaşe care se formează din senin. Toţi pescarii din zonă ştiu că trebuie să acţioneze rapid şi să se întoarcă la ţărm cît mai repede, pentru a nu fi prinşi de valurile ucigaşe.

Yami KAMUI