LA JUDECAREA DE APOI A „PRESEI LIBERE SI DEMOCRATE” CARE AICI NICI NU S-A NASCUT

Încă din start, ţin să precizez că din cele ce urmează exclud cu desăvîrşire UNELE publicaţii literare, adică cele neangajate politic sau proprietate a unei familii cu pretenţii exclusiviste, care merită o ALTĂ analiză. Dar cam întreaga presă din Republica Moldova se reformulează permanent prin toate ungherele politice „de perspectivă” în funcţie de „cerere şi ofertă”. Pînă aici, putem admite că trebuie să-i dăm Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu. Însă, în clipa în care acea presă care s-a cuibărit cu siguranţă în ungherul politic protector începe să facă mare caz de propria-i independenţă editorială, parcă auzi grohăiturile unei scroafe în călduri, cu toată putoarea de rigoare.

Trebuie, cu îndreptăţire, să fiţi de acord cu mine atunci cînd spun, în deplină cunoştinţă de cauză, că jurnaliştii moldoveni, mai cu seamă cei care se declară români, vorbesc şi scriu într-o limbă română aproximativă. Dincolo de aceasta, însă, aceşti jurnalişti, din presa scrisă ori cea de televiziune, se manifestă ca nişte veritabili procurori în raport cu cititorii sau invitaţii lor din studiourile de televiziune. Pentru ei, personajul principal nu este cititorul sau invitatul în platou, ci ei, căci vor să fie percepuţi ca fiind nişte veritabile vedete. Moderatorii emisiunilor de dezbateri politice „ştiu totul”, abordează expresii faciale şi atitudini inchizitoriale, întrerup discursul invitaţilor pentru a-i determina să spună doar ceea ce numai ei ştiu precis ce poate să-i convină patronului care-i plătesc.

Moderatorul moldovean de emisiuni de dezbateri politice „are certitudini” pe care invitaţii lor n-au dreptul să le clintească, nu este curios să afle totul pînă la capăt de la un invitat, anticipează răspunsuri dorite de ei, dă sentinţe, spune „eu ştiu bine că…”, „nu aveţi dreptate”, este certăreţ şi spune că „este emisiunea lui” şi tot aşa. Uitaţi-vă la Natalia Morari, la Lorena Bogza, la… cam toţi! Cum este emisiunea ta, fă/bă?!

La fel sînt şi unii jurnalişti din presa scrisă, care se cred adevăraţi „guru” în domeniu, ale căror „sentinţe publicistice” trebuie să fie indiscutabile şi acceptate ca şi Evanghelia. Pentru ei nu contează că, în realitate, cei informaţi ştiu prea bine că „sentinţele lor publicistice” ori „marile lor adevăruri” sînt emanaţia interesului patronului lor politic care îi plăteşte. Toţi aceşti „editorialişti moldoveni de forţă” şi-au găsit culcuş „editorial de independenţă publicistică”, începînd cu 1990 şi pînă astăzi, sub cam toate guvernările, sărind cu sprinteneală dintr-o ideologie politică într-alta.

Paradoxal este că mai toţi au reuşit să participe la „schimbarea democratică” a unor guvernări pe care le-au slujit, ajungînd slujbaşii următorilor guvernanţi. Din această nouă poziţie, ajung în situaţia paradoxală, fără de ruşine faţă de proprii cititori, să-i critice cu asprime pe foştii guvernanţi, de la care au primit subvenţii mai mult sau mai puţin generoase şi la a căror venire la Putere au contribuit cu rîvnă. O fac pentru că „foştii” au fost îndepărtaţi de la „sacii cu bani” de tot felul. Ca un exemplu de dată relativ recentă, este suficient să-i amintim pe acei „profesionişti ai scrisului şi ai comentariilor politice” care „au luptat” ca Vlad Filat să ajungă la Putere, l-au sprijinit transpirînd cînd era premier, iar cînd a fost băgat la închisoare s-au distanţat „cu eleganţă mitocănească” de el. Au devenit cei mai „obiectivi critici” ai „greşelilor” lui Filat, „greşeli” cărora şi ei le-au fost părtaşi, „greşeli” care i-au retribuit. Este suficient să-i observăm cît de „obiectivi” au devenit unii, ca de exemplu Petru Bogatu, care din fost editorialist pro Filat, a devenit „jurnalistul de Curte” al celui care l-a băgat la puşcărie, Vladimir Plahotniuc!

Ceea ce vreau să spun aici e că aceşti oportunişti ai scrisului nu şi-au păstrat o anumită conduită liniară a opţiunilor lor editoriale de perspectivă socială şi politică. Ei şi-au vîndut scrisul în direcţia unui alt angajament de partizanat politic. Nu şi-au negociat priceperea de a scrie în condiţiile păstrării constante a unei conduite profesionale ne-traseiste. Ei nu ştiu că poţi să-ţi păstrezi demnitatea profesională în linie constantă fie că scrii favorabil pentru democraţi, fie pentru comunişti, fie pentru liberali sau socialişti.

Marii şi adevăraţii jurnalişti, atunci cînd ajung să scrie, în perioade diferite, la publicaţii diametral opuse din perspectiva politicilor editoriale asumate, îşi păstrează nealterată personalitatea construită/cîştigată în timp. Adică, din respect pentru cititori şi mai tinerii jurnalişti, nu abdică de la principiile consolidate, în timp, şi care le conturează personalitatea. De regulă, un jurnalist profesionist, cu principii şi o bună cunoaştere a complexităţii realităţilor politice, sociale, culturale etc. pe care le analizează, atunci cînd părăseşte o publicaţie în favoarea alteia, cititorii săi nu-l părăsesc. Acest lucru îl ştiu şi patronii care angajează astfel de jurnalişti, cărora, la semnarea contractului, nu le cer servituţi politice, ci le oferă libertate editorială absolută deoarece cred în obiectivitatea lor.

Pe jurnaliştii moldoveni, însă, îi caracterizează voluntariatul excesiv, dorinţa disperată de a fi pe plac patronului politic, fără să-şi imagineze că acelaşi patron politic poate i-ar respecta mai mult dacă şi-ar păstra demnitatea, şi-ar negocia profesionalismul nu de pe principiile activismului de partid. În lumea cu adevărat democratică, regulile contractuale dintre un jurnalist adevărat şi un patron sînt condiţionate de către cel dintîi.

În toată obscenitatea acestei reprezentări reale a presei moldoveneşti, toţi jurnaliştii „salarizaţi politic” continuă să fie chiar mai îndîrjiţi partizani decît chiar membri partidului controlat de patronii lor. Urăsc şi iubesc în numele patronilor politici! Fiind conştienţi de amoralitatea generalizată, care a fost stimulată, permanent, la scară naţională de către politicieni, ziariştii moldoveni „de ocazie” ştiu că vor găsi mereu politicieni care să apeleze la serviciile lor, în orice „mandat de guvernare”. Fără să fac absolut nici un proces de intenţie, invit cititorul să-şi holbeze ochii şi să caşte gura a uimire la „nemuritorii editorialişti” ca Petru Bogatu, Nicolae Dabija, Val Butnaru, Valeriu Saharneanu, Nicolae Negru şi restul „cirezii publicistice elitare”.

Mihai CONŢIU

01.03.24 - 00:52
01.03.24 - 13:17
01.03.24 - 13:18
01.03.24 - 13:20
01.03.24 - 13:19
05.03.24 - 18:52
06.03.24 - 00:34
01.03.24 - 00:46
07.03.24 - 00:42
05.03.24 - 01:06
08.03.24 - 20:46
08.03.24 - 12:11
09.03.24 - 11:41
09.03.24 - 11:42
01.03.24 - 00:40