„Foaie verde şi-o doctrină,/ Cît în curte am latrină,/ PeDeMe nu e de vină/ Că ţara este-o ruină!”, cîntă parcă democraţii după ce, înspre risipirea săptămînii 10-16.IX, au anunţat, prin gura scrîşnitoare a „previzibilului imprevizibil” Vladimir Plahotniuc, tartorul şef al PDM şi al ţării, că:

„PD va trece prin mai multe schimbări privind modul prin care activează. Va avea o poziționare mult mai concretă. În 27 de ani de la Independență, partidele în RM s-au dezvoltat pe teme geopolitice. Iar oamenilor li s-a indus ideea că problemele țării pot fi rezolvate doar dacă ești pro-european, pro-rus, unionist etc. Multe partide au împărțit cetățenii pe astfel de categorii, dar nici un partid nu a acționat pentru moldoveni. Realitatea arată că unii politicieni s-au ascuns de oameni. Problemele moldovenilor nu se rezolvă geopolitic, ci doar printr-o politică internă făcută între moldoveni și pentru moldoveni și deloc în afara țării. De aceea, am discutat cu colegii un plan de acțiuni. Începînd cu ziua de astăzi, Partidul Democrat va fi pro-Moldova. Vom acționa pentru toți moldovenii. Vom fi permanent printre oameni”, a ţintuit, mai nou, „viitorul de aur al ţării” Plahotniuc, „cel mai iubit şi temut fiu al acestor meleaguri”.

Cu „o spontaneitate bine planificată”, ropotele de aplauze şi urale ale Monicăi Babuc şi Valentinei Buliga, diapazonate de instantanee şi repetate orgasme, s-au auzit pînă la Bruxelles, unde oficialii UE, în semn de profund respect, au păstrat un moment de reculegere şi s-au rugat, în genunchi, pentru viitorul elveţian cert şi inevitabil al Republicii Moldova. Dumitru Diacov, preşedinte de „onoare acoperitoare” al PDM simte că trăieşte o a doua tinereţe KGB-isto-jurnalistică. Juisează la gîndul că poate-poate îşi va prinde patria sa formală, Republica Moldova, redevenind Raiul stăpînirii propriei ei stăpîniri a unui singur comandant civil suprem. Candu, Filip, Lupu, Sîrbu, Ţuţu şi restul mardeiaşilor politici nu-şi mai încap în prohab de bucuria certitudinii „nemuririi lor de muritori”.

Trebuie să recunoaştem că, în urma acestui „edict al lui Plahotniuc, UE este într-o derivă şi mai mare. De parcă nu-i erau suficiente problemele cu Polonia, Cehia, Ungaria şi, mai nou, România, acum iese din coteţ şi Republica Moldova ca să-i dea peste nas, să-i spună că nu a fost, nu este şi nu va fi niciodată „povestea de succes a UE” pentru că urmează să devină „povestea de succes al propriului ei succes de poveste”. În „edictul” său, în care spune că „„PD va trece prin mai multe schimbări privind modul prin care activează” şi că „va avea o poziționare mult mai concretă”, Plahotniuc recunoaşte practic că, pînă acum, partidul său a acţionat cam bezmetic, alandala. Abia acum dă semne că s-a trezit din leşin, dînd startul unei noi doctrine a partidului, o doctrină radicală pentru care nici nu a fost votat şi în numele căreia nici pe deputaţi, primari, consilieri ori şefi de raioane nu i-a cumpărat la bucată sau la kilogram.

În aceste circumstanţe doctrinare, pentru îndeplinirea viitoarelor „proiecte de ţară”, subînţelegem că pro-europenii, pro-ruşii şi unioniştii vor intra în categoria sabotorilor şi, deci, vor fi inculpaţi penal. Tot în această logică, afirmînd că „nici un partid nu a acționat pentru moldoveni”, Plahotniuc dă de înţeles că toate partidele ar cam trebui interzise pentru că au subminat siguranţa naţională şi economia Republicii Moldova. Ni se sugerează clar că a venit timpul reinstaurării partidului unic, PDM, la guvernarea ţării. Numai în această cheie poate fi citită afirmaţia că „Partidul Democrat va fi pro-Moldova”!

Spre cinstea deşteptării lui preelectorale, Plahotniuc a înţeles exact că „problemele moldovenilor nu se rezolvă geopolitic, ci doar printr-o politică internă făcută între moldoveni și pentru moldoveni și deloc în afara țării”. Chiar aşa – ce nevoie are Republica Moldova de geopolitica UE, de amestecul barbar al Bruxellesului, CEDO şi al Curţii de la Veneţia în treburile interne ale Republicii Moldova, care cer neînţelese şi abuzive reforme al Justiţiei şi Statului de Drept, recuperarea miliardului furat şi pedepsirea unor făptaşi care n-au existat niciodată şi multe astfel de fleacuri netradiţionale, nespecifice şi ofensatoare la adresa unei ţări mici, sărace, dar ţanţoşe în demnitatea ei înnăscută?

„Nu mai vor UE şi SUA să ne dea bani? Foarte bine! Nici noi nu avem nevoie de ei! O să ne descurcăm singuri. Ne vor da moldovenii bani pentru că vom şti cum să-i convingem prin preţuri, taxe şi alte impozite imposibil de evitat!”, pare să spună Plahotniuc moldovenilor, europenilor, americanilor, românilor, ruşilor, Vaticanului şi Patriarhiei de la Constantinopol.

Cu toate acestea însă, fără să dorim să-i deschidem vreun proces de intenţie, ci tratînd chestiunea cu profund şi instinctual respect, nu putem să ne întrebăm: De la cine va fura Plahotniuc doctrina pro-Moldova – de la comunişti, de la socialişti, de la Şor ori de la toţi cîte un capitol sau dosar pe domenii? Un lucru este cert după „edictul” emis de Plahotniuc: urmează, la modul cel mai serios şi dureros, o nouă re-încălecare a Republicii Moldova!

Dîndu-şi probabil seama că prea repede, spontan şi dureros de adevărat a dat citire propriului „edict”, înţelegînd că marile adevăruri trebuie să fie servite treptat, cu linguriţa, pînă cînd moldovenii vor înţelege totul doar după ce vor ajunge într-un huzur greu de bănuit, Plahotniuc l-a trimis la înaintare, după cîteva zile, pe vicepreședintele Partidului Democrat, Vladimir Cebotari, ca să mai dreagă busuiocul. Acesta, ca un brav şi patriot politician ce este, neuitînd totuşi să-i tragă niţeluş de urechi pe europenii orbi faţă de realizările prezente ale acestei ţări, a declarat că „pro-Moldova” mai este „oleacă” pro-europeană, că „Pro-Moldova”, nu va renunța „în niciun caz” la integrarea europeană a ţării

Dezvoltînd cu „de la sine putere aprobată de Sus” „edictul” şefului său indiscutabil, Cebotari a zis: „PD a lansat un șir de proiecte și reforme complicate. E vorba de „Drumuri bune pentru Moldova”, 60 de mii de noi locuri de muncă, creșterea salariului mediu etc. Toate aceste acțiuni sînt făcute pentru oameni. Nimeni nu va veni și ne va rezolva problemele noastre. Asta înseamnă că am renunțat la integrarea europeană? Nu, în nici un caz. Doar că integrarea europeană se face aici. Atunci cînd în fiecare sat vom avea cel puțin cîte 4 km de drum asfaltat, atunci cînd în fiecare localitate vom avea apeduct și canalizare, atunci cînd fiecare cetățean va avea un nivel de comodități garantate de stat. Asta va însemna că am pus bazele integrării europene”, a declarat Cebotari, într-un interviu aranjat cu Agenția Moldpres.

Virtualităţile pe care ni le furnizează Cebotari abia dacă îndrăznesc să şi le asume pînă şi Macron sau Merkel în faţa cetăţenilor ţărilor lor. În fiecare campanie electorală, politicienii promit zeci de mii de locuri de muncă, ca la final de mandat să constatăm că şi minciuna e o vorbă. Pentru a crea 60 de mii de locuri de muncă, este nevoie de crearea unei mulţimi de întreprinderi de producţie sau servicii, dar e nevoie şi de 60 de mii de oameni care să dorească să muncească în Republica Moldova şi nu să emigreze. După cum se tot aştern lucrurile pe aici, subînţelegem că Cebotari se referă la 60 de mii de noi locuri de muncă în Occident şi Rusia pentru tot atîţi moldoveni care vor emigra anual din ţară.

4 km de drum asfaltat în fiecare sat, iar restul de vreo 40 de km de uliţe vor rămîne, pe vecie, „asfaltate” cu tradiţionalul glod şi bălegar. Cînd spune de apeducte, se referă sigur la apa de ploaie, cea din fîntînă sau din rîul învecinat. Canalizarea de la latrina din fundul curţii va rămîne, pe mai departe, în seama vidanjorilor.

Completîndu-l pe Plahotniuc, Cebotari, în fond, nu face nimic altceva decît să confirme speculaţiile pe care le-am făcut parcă în glumă ceva mai sus. „Vreau să întreb dacă a venit doamna Merkel în Republica Moldova să vadă cum se repară acoperișul la o școală? Sau acest lucru îl facem noi. Are competențe Bruxelles să demită, numească, pedepsească sau să ia decizii pentru implementarea reformelor aici? Nu”, a întrebat şi a răspuns retoric subalternul Cebotari.

Aşa şi este – cum îşi permite Fraulein Merkel să dea lecţii de democraţie Republicii Moldova atîta timp cît n-a venit niciodată aici ca să asiste la sfinţirea unei terase sau la săparea gropii unei latrine? Cum îşi permite pestriţul şi incompetentul Bruxelles să le spună sobrilor, profesioniştilor şi devotaţilor guvernanţi de la Chişinău cum să-i penetreze pe moldoveni cu reforme în toate borţile?

În concluzie, n-avem nici o concluzie într-o ţară fără concluzii emise de vreun politician conclusiv!

Mihai CONŢIU