Cum se va manifesta viitorul holocaust

Atunci cînd se pronunţă cuvîntul „holocaust”, cei mai mulţi dintre oameni se gîndesc automat la milioanele de evrei ucişi de către regimul nazist. Cuvîntul este însă vechi, vine din antichitate, însemnînd şi jertfa adusă zeilor ori lui Dumnezeu prin care victima era arsă pe rug. Holocaustul, cu referire la uciderea sălbatică a evreilor de către regimul hitlerist, continuă şi astăzi să fie o povară istorică dezonorantă pentru Germania. Orgoliul nemţesc, chiar dacă nemărturisit, suferă chiar dacă de-a lungul zecilor de ani a tot plătit despăgubiri substanţiale victimelor rămase în viaţă, urmaşilor acestora şi popoarelor cotropite de către nazişti.

Observînd cu atenţie tot ceea ce se întîmplă în UE şi cu UE, rolul Germaniei şi, mai apoi, al Franţei în deschiderea sinucigaşă a graniţelor pentru refugiaţii islamişti, văzînd cu cîtă agresivitate criminală este încurajată aşa-zisa Corectitudine Politică, este imposibil să nu cauţi explicaţii ascunse la toate acestea, care nu sînt deloc fanteziste. Ofensiva islamismului în Europa prin voinţa expresă a Germaniei, stigmatizarea Europei creştine pentru a nu ofensa islamul pătruns în mai toate statele europene, agresivitatea sub protecţie legislativă asupra familiei tradiţionale, impunerea dictaturii minorităţilor sexuale asupra majorităţii heterosexuale, sexualizarea divinităţii în chipuri homosexuale ori lesbiene, acceptarea tacită a pedofiliei în anumite „reprezentări” şi tot ceea ce derivă din acestea creează deja premisele unei inevitabile conflagraţii pe teritoriul european între state ori între majoritatea creştină ori laică tradiţională şi adepţii agresivi ai Corectitudinii Politice.

Dacă Hitler a fost un criminal odios ucigînd milioane de evrei nevinovaţi, Corectitudinea Politică de astăzi este încurajată oficial, legislativ tocmai spre a-i transforma pe adepţii acesteia în viitoare victime ale unui alt holocaust, care va fi săvîrşit altfel decît Hitler de majoritatea populaţiei europene creştine ori laice de tip tradiţional. Un astfel de holocaust viitor „şi-ar avea rostul” de a trimite în negura uitării holocaustul nazist care deranjează teribil trufaşa Germanie. În viitoarele istorii trebuie să se scrie masiv despre „ultimul mare holocaust” al cărui victime pot fi adepţii Corectitudinii Politice.

Birocraţia din UE este, în egală măsură, de-a dreptul sinucigaşă, agresiv-criminală şi incitatoare. Pentru a-şi justifica utilitatea şi privilegiile, orice birocrat din UE care habar nu are de viaţa reală, istorii, culturi şi esenţe creştine naţionale poate cere legiferarea celei mai absurde iniţiative visate de el noaptea şi care i se pare bună pentru popoarele europene. UE vrea să ucidă creştinismul european în favoarea islamismului care „nu trebuie ofensat”. Ar fi fost relativ de înţeles dacă UE nu şi-ar fi făcut o prioritate din tradiţiile şi originile creştine europene, dar ar fi venit cu valori laice egale sau chiar mai generoase decît cele creştine.

Cum, de exemplu, să nu se revolte orice om normal împotriva legislaţiei absurde prin care „tata” şi „mama” trebuie să se numească „părinte unu” şi „părinte doi” doar pentru a nu-i ofensa pe homosexuali şi lesbiene? Demn de reţinut este faptul că aproape toţi liderii europeni nu au copii. De unde să ştie mai bine Merkel ori Macron cum să aibă grijă de copiii Europei dacă lor nu le-a spus niciodată cineva „mamă” şi „tată”? În toate aceste circumstanţe, viitorul UE nu este deloc roz, ci de-a dreptul sinistru. Privitor strict la imigranţii islamici, poziţiile Poloniei, Italiei şi Ungariei ţin de demnitatea lor naţională, tradiţii istorice, creştine şi culturale care trebuie să aibă prioritate. Islamistul primit de nevoie şi temporar, în calitate doar de refugiat, trebuie să fie obligat prin lege să se supună tradiţiilor ţării gazdă, iar propria-i credinţă să şi-o practice în intimitate. Îşi imaginează cineva că vreo ţară islamică ar permite unor creştini, ortodocşi, catolici, luterani, calvinişti, anglicani etc., să se manifeste pe propriul teritoriu la fel cum o fac islamiştii în UE?

Joi, 9 Mai, şefii statelor şi Guvernelor UE şi liderii PPE, precum şi Donald Tusk, Jean-Claude Juncker, Antonio Tajani, Emanuel Macron şi Angela Merkel, au participat la summitul informal al şefilor de stat sau de Guvern din Uniunea Europeană. Aceştia au adoptat Declaraţia de la Sibiu, România, cu privire la viitorul Uniunii Europene, în cadrul summitului de la Sibiu. Declaraţia cuprinde zece angajamente. Nu le reproducem întrucît toate conţin virtualităţi, iar asta în contextul în care după data de 26 Mai, cînd vor avea loc alegeri europarlamentare, sînt semne că actualele familii politice dominante din Parlamentul European pot deveni minoritare.

Summitul de la Sibiu, după cum observa şi un comentator român, a fost mai mult unul electoral şi mai puţin de angajamente ferme cu perspective de transpunere în practică. După ce am citit cele zece angajamente virtuale, am înţeles că UE a lui Merkel şi Macron ar rămîne aceeaşi dacă familiile lor politice vor continua să domine Parlamentul European. Acest summit l-am privit mai curînd ca pe o concesie făcută României cu dublu impact. Primul, dar mai puţin important, se datorează faptului că România deţine Preşedinţia Consiliului Uniunii Europene. Spun că a fost mai puţin important din cauza guvernării corupte de la Bucureşti. Din acest motiv, nici socialiştii europeni şi nici cei din ALDE, familiile politice din care fac parte partidele de la guvernare din România, nu au dorit să se întîlnească şi să discute cu premierul României şi liderii PSD şi ALDE. Al doilea impact al acestei concesii făcute României este cel deja amintit – caracterul electoral mai mult decît evident al întregului summit.

Vă asigur că vom analiza din alte perspective cele zece angajamente din Declaraţia de la Sibiu după tensionata dată de 26 Mai! UE se poate pomeni în pragul unor transformări radicale! Vom vedea!

Mihai CONŢIU