„Summit-ul Parteneriatului Estic de la Vilnius se apropie repede. El promite să marcheze un pas important în asocierea noastră politică şi integrarea noastră economică cu cîţiva din vecinii noştri din Europa de Est. În unele cercuri, acesta este văzut clar – şi greşit – ca o ameninţare. În consecinţă, asistăm la o presiune enormă pusă pe cîţiva dintre partenerii noştri.

UE a fost întotdeauna absolut transparentă în privinţa politicilor acesteia faţă de vecinii din Est. Interesele comune dictează că trebuie să lucrăm împreună cu vecinii noştri din Est pentru a crea o zonă de prosperitate şi stabilitate pe continentul nostru. Acordurile existente de parteneriat şi cooperare, semnate în 1994, deja prevedeau dezvoltarea zonelor de liber schimb.

Studiile de fezabilitate lansate în 2004 au dus la crearea ”zonelor de liber schimb aprofundat şi cuprinzător” (DCFTA) ca parte integrală a ”acordurilor noi îmbunătăţite”, cunoscute în continuare ca Acorduri de Asociere (AA) propuse în 2006. Primele negocieri pe marginea DCFTA au fost lansate cu Ucraina, după aderarea acesteia la Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC).

Comunicatul Comisiei din 2008 a pus bazele ofertei propuse partenerilor noştri din Est în cadrul Summit-ului de la Praga din 2009, unde s-a prezentat Parteneriatul Estic, confirmând obiectivele noastre comune de asociere politică şi integrare economică, sprijinite de AA/DCFTA. Parlamentul European de la bun început a susţinut ferm această abordare a transformării politice şi economice a acestei părţi a Europei.

Este adevărat că participarea la Uniunea Vamală nu este compatibilă cu DCFTA, negociate cu Ucraina, Moldova, Georgia şi Armenia. Acest fapt nu este cauzat de divergenţe ideologice; nu este vorba de ciocnirea blocurilor economice, nici de jocul cu suma nulă. Cauza este imposibilitatea din punct de vedere juridic: de pildă, nu puteţi în acelaşi timp să micşoraţi tarifele vamale în cadrul DCFTA şi să le majoraţi în cadrul Uniunii Vamale. Noua generaţie a Acordurilor de Asociere va aduce beneficii transformative enorme ce rezultă din apropierea legislaţiei şi a cadrului normativ, precum şi din liberalizarea pieţelor. Studiile independente afirmă că DCFTA vor crea beneficii substanţiale. Cu timpul, exporturile în UE se vor dubla, ceea ce va majora PIB-ul cu circa 12%. Însă pentru implementarea acestora partenerii noştri trebuie să fie independenţi în politicile lor comerciale, ceea ce nu este aplicabil membrilor Uniunii Vamale.

Sigur că membrii ai Parteneriatului Estic au posibilitate să aprofundeze cooperarea lor cu Uniunea Vamală, probabil, în calitate de observatori; bineînţeles, participarea la DCFTA este perfect compatibilă cu acordurile de liber schimb existente între partenerii noştri şi alte state din CSI. Vreau să fie clar: proiectul dezvoltării Comunităţii Economice Eurasiatice trebuie să respecte deciziile suverane ale partenerilor noştri. Orice ameninţare din partea Rusiei, legată de semnarea posibilă a acordurilor cu UE este inadmisibilă. Aceasta se răsfrînge asupra oricăror forme de presiune, precum:

• abuzul posibil în procesul de stabilire a preţurilor pentru energie;

• obstacole artificiale comerciale, precum interzicerea importurilor (compatibilitatea căreia cu regulile OMC este dubioasă) sau procedurile vamale împovărătoare;

• garanţiile de cooperare militară şi securitate;

• folosirea conflictelor prelungite în calitate de pîrghii.

Relaţiile internaţionale pe continentul nostru nu trebuie să funcţioneze astfel în secolul douăzeci şi unu. Aceste acţiuni intră clar în contradicţie cu principiile aprobate de toate ţările europene. În Principiile OSCE de la Helsinki, noi am decis să respectăm ”dreptul fiecărui stat la definirea şi dirijarea relaţiilor cu alte state pe dorinţa lui, în conformitate cu dreptul internaţional”. UE va susţine şi va apăra pe cei presaţi nedrept.

Vreau să pun accentul pe faptul că AA/DCFTA nu sunt implementate din contul Rusiei. Dimpotrivă, Rusia va beneficia şi ea în mare parte de la integrarea ţărilor Parteneriatului Estic în economia europeană mai largă. În viziunea noastră, pe termen lung aceste acorduri vor contribui la crearea eventuală a spaţiului economic comun de la Lisabona pînă la Vladivostok, bazat pe regulile OMC.

Astfel, încurajăm partenerii noştri să aprofundeze relaţiile lor cu Rusia, aşa cum procedăm şi noi, însă prin metodele compatibile cu obligaţiile AA/DCFTA. UE este gata să colaboreze cu vecinii noştri în căutarea căilor de promovare a apropierii cadrului normativ al UE cu cel al membrilor Uniunii Vamale. Zidul protecţionist care împarte continentul nostru în doua părţi este ultimul lucru pe care îl dorim.În condiţiile concurenţei mereu crescătoare în economia globală, nu ne putem permite să irosim eforturile pe rivalitatea regională geopolitică.

Comentariile de încheiere

Domnule preşedinte, onorată asistenţă, trebuie să ne străduim mai bine ca să explicăm Rusiei, cum va beneficia de la crearea DCFTA între UE şi partenerii ei economici tradiţionali. Contrar îngrijorării unora dintre prietenii noştri din Rusia, este sigur că efectele creării schimburilor comerciale vor fi mai semnificative decît efectele devierii acestora. Noi vom ridica această problemă în cadrul dialogului bilateral cu Rusia.

Eu înţeleg că Rusia vede extinderea standardelor şi a normelor UE ca o problemă potenţială, deoarece pentru moment acestea nu sunt întotdeauna identice cu cele ale Uniunii Vamale. Însă chiar acum cooperăm activ cu Rusia pentru alinierea mai multor norme şi standarde. Acesta este elementul-cheie al Parteneriatului pentru Modernizare între UE şi Rusia. Şi aceste standarde sunt din ce în ce mai activ adoptate şi de Uniunea Vamală. Normele UE sunt deseori adoptate internaţional, astfel încît sunt absolut compatibile sau chiar identice cu regulile OMC. Deci, UE ajută de fapt pe partenerii noştri, inclusiv Rusia, să se modernizeze şi să se deschidă pentru globalizare.

Mai mult secît atît, Noul Acord negociat să substituie Acordul de Parteneriat şi Cooperare între UE şi Rusia va conţine prevederi pentru apropierea ulterioară a cadrului de reglementare între UE şi Rusia, ajutînd astfel la generarea stabilităţii şi predictibilităţii pentru companiile ruseşti şi cele europene.

Cînd am convenit să construim Parteneriatul Estic la Praga în 2009, încă nu se discutase proiectul Comunităţii Eurasiatice. Formarea Uniunii Vamale şi a Comunităţii Eurasiatice, care impune ca partenerii noştri europeni să aleagă între două proiecte de integrare economică regională, este decizia Rusiei. Este inadmisibil ca partenerii noştri să devină victime ale incompatibilităţii acestor proiecte. Este inadmisibilă pedepsirea partenerilor noştri pentru o decizie luată liber şi ameninţarea lor cu mutarea relaţiilor comerciale între ei şi membrii Uniunii Vamale la un regim mult mai nefavorabil ca cel pe care îl avem noi.

Noi nu renunţăm la intenţia noastră de a face tot ce este posibil să evităm aceste consecinţe şi lucrăm împreună cu vecinii noştri la maximizarea compatibilităţii între structurile UE şi cele Eurasiatice astfel încît să facilităm integrarea economică şi comercială".