Pîine, circ şi sînge

Orice om chibzuit care nu gîndeşte cu stomacul ştie prea bine că în ziua de 7 Aprilie 2009 nu a existat absolut nici o revoluţie anticomunistă. Atunci am avut de-a face cu o lovitură de stat mascată cu o turmă de oameni uşor de manipulat cu ademenitorul statut de „revoluţionari”. Am afirmat acest lucru încă din acea zi, în direct, şi pentru un post de televiziune de la Bucureşti, Antena 1 sau Antena 3, nu-mi amintesc exact. În timpul acelei transmisiuni telefonice, am afirmat că mulţimii revoltate din centrul Chişinăului trebuia să-i fie livrate cel puţin un mort pentru legitimarea unei aşa-zise revoluţii. Într-un final, un nefericit a fost sacrificat.

Atunci ştiam ce spun, avînd experienţa zilelor „revoluţionare” de la Bucureşti din 21-22 Decembrie 1989 şi cele care au urmat pînă în ziua de 15 iunie 1990. Revenind la 7 Aprilie 2009, grăitoare mi s-a părut şi următoarea situaţie despre care şi atunci am scris: alegerile parlamentare avuseseră loc pe data de 5 Aprilie, cînd comuniştii cîştigaseră masiv, dar nu suficient cît să voteze un Preşedinte de ţară. În ziua alegerilor de 5 Aprilie, printre numeroşii ziarişti străini acreditaţi, cei din România erau într-un număr considerabil.

După afişarea rezultatelor alegerilor, ziariştii străini s-au întors la redacţiile lor, nu însă şi cei români. În mod normal, o Redacţie nu-şi permite să plătească diurne jurnaliştilor şi pentru zile suplimentare, după ce evenimentul pentru care au fost acreditaţi s-a consumat. Am înţeles cu limpeziciune că jurnaliştii români aşteptau „ceva”, că „ştiau ceva” şi, într-adevăr, chiar ştiau! Chiar ştiau că va fi un „7 Aprilie” pe care trebuia să-l transmită în direct la televiziunile româneşti. Mai apoi, un strateg şi analist militar român mi-a demonstrat că jurnaliştii români ştiau ce urma să se întîmple după amplasamentul lor strategic, de tip militar, în zonele de revoltă. Cineva le spuseseră cum să se poziţioneze.

Evenimentele politice ulterioare mi-au confirmat că „România secretă” cîştigase atunci, aici, un „război informaţional” care a transformat Republica Moldova într-un Stat mafiot controlat exclusiv de către criminalul Vladimir Plahotniuc. „României secrete” de atunci nu-i păsa de bunăstarea moldovenilor, ci de controlul informaţional, de proliferarea unionismului şi de şicanarea ori provocarea ruşilor. Le-au trebuit mulţi ani europenilor şi americanilor să înţeleagă jocul dublu al „României secrete”, să priceapă că au fost dezinformaţi teribil prin rapoartele româneşti mincinoase despre „adevărata stare de spirit din Republica Moldova”. Acesta este şi adevăratul motiv pentru care „România secretă” „a fost trimisă să cumpere ţigări” în timp ce americanii, europenii şi ruşii au decis că moldovenii merită să fie eliberaţi de sub tirania interlopului Plahotniuc, agentul acoperit al „României secrete” şi al tuturor cu care el a mai jucat la cacealma.

Înlăturarea lui Plahotniuc i-o datorăm lui Igor Dodon şi socialiştilor, fără alte discuţii!!! Din perspective strict democratice şi constituţionale, nimeni nu-i putea sancţiona pe Dodon şi socialiştii dacă ar fi optat pentru o alianţă sinucigaşă cu Plahotniuc. Asta ar fi fost o acţiune aplaudată frenetic de către „România secretă” şi „România interlopă” din anturajul mafiot al lui Plahotniuc. Acela a fost momentul în care Dodon şi socialiştii au fost mai democraţi, mai vizionari şi mai occidentali decît „România secretă”! Acela a fost momentul în care, pentru prima dată, a avut loc o reală revoluţie în Republica Moldova.

Desprinderea ţării de URSS a fost mai curînd un act birocratic presărat cu efuziuni frustrante. După 1991, Statul Republica Moldova a fost capturat aprioric de către „fenomenul” a ceea ce numim Plahotniuc. După alegerile parlamentare din 24 Februarie 2019, care au generat alianţa dintre PSRM şi Blocul politic ACUM, ne aflăm în toiul singurei revoluţii autentice din această ţară. Pentru prima dată, cei care controlează Puterea nu vor s-o folosească în interesul lor personal ori de clan, ci vor să demoleze absolut tot ceea ce are tangenţă cu regimul criminal al mafiotului Plahotniuc. Pentru prima dată, avem de-a face cu nişte exponenţi ai Puterii care nu sînt interesaţi să preia subtil ori să moştenească scheme criminale de îmbogăţire de la predecesori, aşa cum s-a tot întîmplat din 1991 cînd au fost rocade de guvernare.

Nu vreau să jignesc pe nimeni, însă aceasta este realitatea istorică şi nu avem dreptul să o facem pe pudicii ori pe ipocriţii: aproape toţi oamenii atraşi în revoluţii ori false revoluţii sînt ignoranţi, sînt victime ale unor false idealuri fluturate de către lideri şi, pentru legitimarea „devotamentului lor patriotic”, au nevoie de pîine, circ şi sînge. Din fericire, în toiul revoluţiei care acum se desfăşoară în Republica Moldova, dar pe care mulţi nu o trăiesc, cei mai mulţi dintre moldoveni nu vor pîine şi circ, ci să li se facă o dreptate despre care au auzit doar la Biserică ori au citit prin cărţi. Altfel vorbind, această dreptate rîvnită are culoarea sîngelui. Cînd spun „sînge”, nu mă refer la aceea că moldovenii îi vor decapitaţi pe toţi criminalii din clanul mafiot al lui Plahotniuc, ci la faptul că vor să-i vadă aruncaţi după gratii.

Moldovenii sînt mult prea istoviţi de umilinţa la care i-au supus interlopi politici de teapa unora ca Plahotniuc, Şor, Candu, Lupu, Diacov, Sergiu Sîrbu, Jizdan, Ghimpu, Chirtoacă, Filip şi restul tîrfelor politice asasine! Moldovenii nu mai suportă să-i audă cum continuă şi acum să le dea sfaturi cu o aroganţă scîrboasă de politicieni „care numai ei ştiu cum e mai bine”!

Să ne amintim cum „bandele politice” ale lui Filat, Ghimpu şi Lupu au privatizat ţara în 2009-2010 în folosul lui Plahotniuc! Şi-au revendicat absolut toate funcţiile decizionale ale Statului şi au emis legi care să le acopere, protejeze marile hoţii care au urmat. Acum, ajunşi în opoziţie şi fiind ameninţaţi cu frăţia cătuşelor, îi acuză cu neruşinare pe actualii guvernanţi că îi „persecută politic”.

Acum să revenim la „sîngele” de care poporul are nevoie! Orice revoluţie se legitimează şi prin revoluţionări legislative şi chiar constituţionale. În concluzie, actualii guvernanţi sînt obligaţi să-şi legitimeze revoluţia prin cele mai radicale şi „sîngeroase” decizii. Decapitarea totală a Statului mafiot care încă mai rezistă!!! Întru realizarea acestui deziderat, există consens intern şi acceptare tacită din exterior! „Decît să plîngă mama, mai bine mă-sa!”, glăsuieşte o zicere românească! Dacă actualii guvernanţi nu castrează fără anestezie mafia lui Plahotniuc, riscă să ne rateze viitorul!

Mihai CONŢIU