Începerea livrărilor de gaze din România în Republica Moldova este tergiversată atît din punct de vedere tehnic, cît şi organizatoric

La o săptămînă după inaugurarea oficială a gazoductului Iaşi-Ungheni, „prima moleculă de gaz” din România aşa-şi nu a intrat în sistemul de transport şi distribuţie a gazelor din Republica Moldova.

Cînd vom primi gaze româneşti

„Din România nu am primit nici-un metru cub de gaze. Doar atît vă pot spune”, ne-a declarat sec Iurie Dolghier, directorul Întreprinderii de Stat Vestmoldtransgaz, întreprindere creată special de Guvernul Republicii Moldova ca să asigure transportarea gazelor naturale importate prin intermediul conductei Iaşi-Ungheni.

Managerul a refuzat să dezvăluie motivele tergiversării, dar a sugerat să ne adresăm la Guvern. De acolo însă tăcere. Viceministrul Economiei Valeriu Triboi, responsabil pentru sectorul energetic, nu răspunde la apelurile telefonice, Mariana Botezatu, şefa direcţiei generale securitate şi eficienţă energetică este în concediu, iar restul persoanelor refuză să ofere detalii la acest subiect.

Potrivit unor surse din carul Guvernului, ar exista unele probleme tehnice şi organizatorice, care în curînd vor fi soluţionate şi atunci se va începe importul de gaze româneşti. „Aveţi puţină răbdare”, ne-a cerut sursa, fără a preciza un termen oarecare.

Fără licenţă şi fără tarife

În acelaşi timp, Vestmoldtransgaz nu are nici măcar licenţă de activitate pe piaţa gazelor. „La finele lunii august, întreprinderea a depus o cerere pentru eliberarea licenţei pe care urmează să o examinăm în 15 zile”, a precizat Tatiana Vieru, responsabilă în Departamentul Juridic şi Licenţiere din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică (ANRE).

Alexandru Mija, şeful Departamentului analize economice şi tarife din cadrul ANRE susţine că întreprinderea ar urma să solicite şi stabilirea unor tarife pentru transportul gazelor. „Deocamdată au fost şi s-au interesat ce documente şi calcule urmează să prezinte pentru ca Agenţia să poată stabili tariful”, a spus Alexandru Mija.

În acelaşi timp Vestmoldtransgaz are de rezolvat şi alte probleme. De exemplu trebuie să facă angajări de personal, care să poată administra atît segmentul de 11 kilometri de gazoduct de pe teritoriul Moldovei, cît şi staţia de măsurare. Din cauză că Guvernul a întîrziat cu cîteva luni cu decizia de fondare a companiei, şi mai ales din cauza lipsei de specialişti, în următoarele două luni staţia de măsurare va fi gestionată de specialişti din România.

În plus nu a fost soluţionată o altă chestiune importantă, cea a accesului la consumatori. Or, în raionul Ungheni, care va beneficia de gazele din România, consumatorii sînt deserviţi de întreprinderea Ungheni-Gaz din cadrul Moldovagaz, care cu siguranţă nu va accepta să piardă clienţii.

Este adevărat că pe 22 august 2014, Consiliul de administraţie al ANRE a aprobat Regulamentul privind procedura de schimbare a furnizorului de gaze naturale de către consumatorii finali.

Directorul ANRE, Sergiu Ciobanu, a menţionat în mod special că aprobarea Regulamentului este importantă „din perspectiva începerii livrărilor de gaze din România, din data de 27 august 2014, odată cu punerea în funcţiune a gazoductului Iaşi-Ungheni” şi creează premisele necesare asigurării concurenţei pe piaţa gazelor naturale.

Documentul, care încă nu a intrat în vigoare, prevede că consumatorul final poate încheia contract de furnizare a gazelor naturale cu orice furnizor, inclusiv din străinătate. În acelaşi timp, Regulamentul stipulează că pentru schimbarea furnizorului „consumatorul este obligat să notifice, în termen de 20 de zile calendaristice înainte de data propusă pentru rezilierea contractului de furnizare a gazelor naturale”.

Prea mult PR strică

Altfel spus, pînă cînd se vor stabili tarifele, pînă vor apărea primii consumatori şi se vor încheia contracte, va mai trece o lună-două şi practic ajungem în prag de iarnă, fără alternativă la Gazprom.

Analistul Oazu Nantoi vede în toate aceste probleme, încă o demonstraţie a faptului că la noi se face mult PR şi mai puţină muncă. „Inaugurarea acestui gazoduct este doar prima etapă. Important este să nu ne oprim aici şi să trecem rapid la realizarea celei de-a doua etape: construcţia unei conducte pînă la Chişinău, astfel încît la gazele din România s-ă poată avea acces toată ţara”, a afirmat Oazu Nantoi.

Economistul Alexandru Fala estimează că dacă va fi voinţă politică şi resurse financiare în doi-trei ani s-ar putea realizat şi cea de-a doua etapă.

„Ţinînd cont însă de faptul că realizarea proiectului de construcţie a gazoductului Iaşi-Ungheni a durat circa patru ani, putem presupune că a doua etapă ar putea fi realizată cel mai devreme pînă în anul 2020”, a precizat expertul.

Partenerii de dezvoltare ne vor ajuta

Vicepremierul Andrian Candu este mult mai optimist şi dă asigurări că în doi ani gazul românesc ar putea ajunge în întreaga ţară.

„Dacă nu am trăi într-o lume mai nesigură datorită la ceea ce se întîmplă în regiune, un astfel de proiect, o astfel de construcţie, ar fi trebuit să se facă în vreo trei-patru ani de zile. Numai documentaţia tehnică, proiecte, studii de ecologie, studiile economice durează în jur de un an şi jumătate, după care urmează construcţia. Noi aproape că am tăiat la jumătate toate termenele şi oricum durează procesul. Studiul de prefezabilitate, probabil, este gata pe la mijlocul sau sfîrşitul lunii octombrie, după aceea urmează un studiu de fezabilitate care va dura, probabil, pînă în primăvara anului 2015. Şi abia atunci va începe construcţia nemijlocită a conductei de gaz pînă la Chişinău sau, mai bine zis, pînă la nodul de la Străşeni”, a declarat ministrul Economiei într-un interviu pentru Europa Liberă.

Candu susţine că banii nu ar fi o problemă. „În primul rînd, partenerii noştri de dezvoltare ne vor ajuta. Vom găsi soluţii şi pe interior, la nivel de buget”, a mai spus oficialul.

Se caută 220 de milioane de euro

Estimările anterioare ale Ministerului Economiei arătau un necesar de circa 70 de milioane de euro pentru construcţia conductei de gaz Ungheni-Chişinău.

România însă trebuie să aloce o sumă de două ori mai mare, circa 150 de milioane de euro, conform estimărilor Departamentului pentru Energie din cadrul ministerului român al Economiei: 40 de milioane de euro pentru staţia de comprimare Oneşti şi 110 milioane de euro pentru conducta Leţcani-Gheraeşti-Oneşti.

La începutul acestui an Ministerul Economiei de la Bucureşti estima că a doua etapă ar putea fi finalizată cel îîrziu în primul trimestru al anului 2017.

Sursa: moldstreet.md