Neo-sclavii şi neo-stăpînii de sclavi din Republica Moldova

Îi privesc/ascult cu amuzament pe absolut toţi foştii şi actualii oponenţi politici ai lui Vladimir Voronin care, într-o paralelă făcută între fosta guvernare comunistă şi cea aşa-zis proeuropeană, recunosc că pînă în 2009 legea era totuşi aplicată cam cum trebuia, că Statul era mult mai corect administrat, banditismul era relativ eradicat şi jafurile din bunul public de atunci par nişte ridicole găinării în comparaţie cu ce se întîmplă astăzi.

Trebuie să recunoaştem că Voronin nu şi-a permis niciodată să sfideze/încalce Constituţia şi nici recomandările sau chiar simplele observaţii făcute de către oficiali sau instituţii ale UE, aşa cum au făcut-o Mihai Ghimpu (referendumul din 2010) şi actualii guvernanţi. De asemenea, excluzînd nesemnarea Planului Kozak, Voronin a avut suficientă chibzuială şi realism politic şi nu s-a poziţionat, ridicol şi autodistructiv, pe atitudini antiruseşti ostentative şi chiar provocatoare, aşa cum procedează actualii guvernanţi.

Acum scena politică, la nivel înalt, este dominată de două forţe bine definite – PSRM, în opoziţie, şi Preşedinţia, iar cea de-a doua este reprezentată de guvernarea şi majoritatea parlamentară controlată exclusiv de către Vladimir Plahotniuc. În opoziţia extraparlamentară identificăm PPDA şi PAS, partide încă insuficient autodefinite, precum şi abia conturatul PUN, în spatele căruia se află ex-preşedintele român Traian Băsescu. Pentru cel care nu cunoaşte realităţile profunde din RM, reprezentarea arătată mai sus poate să-i creeze falsa convingere că este vorba despre un tablou politic naţional relativ echilibrat, democratic şi reprezentativ pentru mai multe segmente de populaţie.

Ştim însă că realitatea este cu mult mai dramatică şi nu prefigurează nici o urmă de perspective de viitor naţional promiţător. Statul nu este al cetăţenilor, ci al lui Plahotniuc, cu absolut toate componentele sale instituţionalizate. Guvernarea şi majoritatea parlamentară sînt nereprezentative, ilegale dacă e să ne raportăm la corectitudinea politică. Prin mesajele proeuropene de după 2009, Plahotniuc şi guvernele care s-au succedat pînă astăzi au transformat UE într-o sperietoare, într-o supraputere care a sprijinit şi întreţine guvernări corupte şi antipopulare, în particular pe Plahotniuc.

În contrast cu Puterea mincinoasă şi cinică a lui Plahotniuc, socialiştii şi Preşedintele Igor Dodon au mesaje şi proiecte politice enunţate clar şi care nu lasă loc de interpretări. Acesta este şi motivul pentru care Plahotniuc intenţionează să mai reducă abuziv prerogativele prezidenţiale ale lui Dodon, vrînd probabil ca singurul rost al Preşedintelui să fie acela de a acorda doar distincţii de Stat. Fără nici o excepţie, Puterea abuzivă, obţinută prin fraudă şi şantaj, îl orbeşte pe cel care o deţine. Ajunge să creadă că-şi poate permite orice, că este atotputernic, aceasta însemnînd că tipul respectiv este megaloman.

Plahotniouc îşi exercită Puterea absolută în stilul banditesc, mafiot de pînă în 2001, numai că cu mult mai multă elaborare şi control. Pentru el, moldovenii sînt un popor de sclavi pe care îi exploatează prin intermediul mai multor stăpîni de sclavi, defalcaţi pe domenii, iar aceştia, la rîndul lor, îi dau socoteală doar lui. Aceştia îi sînt credincioşi pînă la fanatism deoarece Plahotniuc le dă libertate absolută, creîndu-le iluzia că sînt puternici. Să vă dau şi un exemplu: deputatul Constantin Ţuţu!

Acest Ţuţu, care, înainte de orice, este un puternic luptător de arte marţiale, este acuzat de omor într-un dosar penal aflat în proces la Curtea de Apel, după ce Judecătoria Orhei l-a achitat. Este binecunoscută obsesia lui Plahotniuc faţă de gărzi de corp şi luptători profesionişti pe care să-i aibă în subordine. Dincolo de orice prezumţie de nevinovăţie, nici un politician din lumea civilizată care se respectă şi ţine la reputaţia sa nu şi-ar subordona un astfel de om şi nici prin gînd nu i-ar trece ca să-l facă şi deputat în chiar perioada în care este judecat pentru crimă. Atîta timp cît Plahotniuc are Justiţia subordonată, crede cineva că Ţuţu va fi găsit vinovat, chiar dacă ar fi? La fel ca şi în cazul celorlalţi subordonaţi ai oligarhului, se vede bine că şi acest Ţuţu are o libertate absolută „pe felia lui”, motiv pentru care şi el se crede un stăpîn de sclavi. Aflîndu-se la o şedinţă de judecată, la Curtea de Apel, cunoscutul protestatar Anatol Mătăsaru i-a pus o întrebare pentru publicaţia electronică pentru care lucrează. Pe lîngă faptul că Ţuţu l-a tratat ca pe un cerşetor şi i-a vorbit ameninţător, povesteşte Mătăsaru, ca din pămînt a apărut lîngă el o trupă de sportivi bine antrenaţi ca să-l apere pe „stăpîn” de imaginare agresiuni. Nici Poliţia nu este atît de promptă cum a fost echipa de sportivi a lui Ţuţu! În Ucraina acestor pretinşi sportivi li se spune tituşki, iar la noi ţuţuşki!

Sigur că Ţuţu nu este un caz singular. Orice ochi atent observă că absolut toţi cei care-l slujesc pe Plahotniuc se cred stăpîni, atotştiutori şi drept singurii deţinători ai adevărului, indiferent că este vorba despre „analistul politic” fără analiză Victor Gurău, Andrian Candu, Sergiu Sîrbu, Marian Lupu, Cristian Tabără, Valeriu Ghileţchi, Iurie Leancă şi mulţi alţii. Tocmai în asta constă Puterea lui Plahotniuc – în iluzia pe care le-o dă subordonaţilor lui că sînt atotputernici faţă de „restul prostimii”, iar asta în schimbul unei supuşenii absolute faţă de el, care-i stăpînul stăpînilor. Pe cei din restul haitei de supuşi care-i consolidează Puterea îi plăteşte suficient de bine încît să aibă impresia că sînt adevăraţi burghezi elitişti în faţa „gloatei”. Fireşte că nu-i plăteşte din banii lui, ci din cei pe care îi jupoaie de la noi, plus faptul că pe unii îi recompensează cu posturi confortabile şi bine plătite din bugetul de Stat.

În contextul descris, Puterea lui Plahotniuc constă şi în aceea că toate aceste întregi batalioane de politicieni, miniştri, directori, tot felul de şefi, jurnalişti, comentatori politici, procurori, judecători etc. reprezintă o armată extrem de puternică, bine motivată şi dispusă să lupte cu fanatism pentru supravieţuirea lui Plahotniuc. Un stăpîn mai generos decît el nu vor mai găsi, chiar dacă pentru mulţi este ultimul din viaţa lor. Ei bine, toată această armată puternică şi disciplinată luptă practic împotriva propriului popor, iar asta în timp ce Plahotniuc, fiţi sigur, îi priveşte cu dispreţ. El, cu o abilitate de-a dreptul satanică, am convingerea că a pus stăpînire pe RM încă de pe vremea guvernării comuniste, fără ca Vladimir Voronin să bănuiască sau să ştie ceva. El de atunci a început să-şi cumpere viitorii supuşi, iar Marian Lupu este unul dintre ei.

De ce îl sprijină pe Plahotniuc şi forţe politice puternice din România, iar asta ca o sfidare la adresa UE, SUA şi Rusia? Pentru că e vorba despre o clasă politică extrem de coruptă, şantajabilă şi care se amăgeşte cu iluzia „atotputerniciei” unui pretins control politic şi informativ în RM. Moldovenii nu au capacitatea mobilizatoare de a se elibera de sub această dictatură mafiotă deoarece au fost transformaţi în unelte docile, temătoare şi coruptibile. Aici este vorba despre un proces care a demarat încă din 1991, cînd Mircea Snegur şi clica sa, insidios şi în propriul lor interes, le-a cultivat moldovenilor convingerea că democraţia şi capitalismul îşi au origine în junglă, că trebuie identificate cu Mafia. Mai poate fi salvată Republica Moldova? Niciodată atîta timp cît moldovenii vor dori să fie salvaţi „din afară”, fiindu-le teamă sau neavînd demnitatea de a renaşte din propriile lor neputinţe! Lăsăm subiectul deschis şi altor abordări!

Mihai CONŢIU