Cine neagă această necesitate, nu știe cine și în ce condiții a elaborat-o

În cam toate Țările ex-comuniste, Constituțiile au permanent nevoie de îmbunătățiri, mai cu seamă în cazul Constituției Republicii Moldova. Sînt de-a dreptul penibili adversarii reformelor constituționale care, de multe ori cu înverșunare agresivă, dau exemplul Constituției SUA. Ei sînt incapabili să facă o comparație între ”părinții” Constituției americane și ”părinții” Constituției moldovenești, altminteri ar intra în pămînt de rușine!

Ca și în Declarația de Independență, autorii Constituției Republicii Moldova au fost nevoiți să pastișeze și după Constituția României sau să ceară sfaturi inclusiv de la români. Nimic neobișnuit pentru un Stat tînăr! În acest context, totuși, trebuie să ținem seamă că ”părinții” Constituției moldovenești, la fel ca și cei români, nu au fost o emanație autentică a unui spirit civic și juridic absolut liber, dornic de libertate autentică la fel ca și cel al părinților Constituției americane. ”Părinții” Constituțiilor moldovenești și românești, oameni cu bune intenții, poate, și serioși, în fond, nu au fost o emanație a unei democrații autentice, ci doar niște juriști și constituționaliști cu instincte juridice de interpretare după ”logica juridică” sovietică, iar cei români după cea comunistă a regimului Ceaușescu. De-a lungul timpului, am observat aceste metehne la foarte mulți magistrați moldoveni. Deși apăruseră deja norme juridice aliniate la standardele europene, în deciziile lor, ei interpretau legislația tot într-o logică de tip sovietic. Asta și explică multiplele pierderi la CEDO.

Nu am nici pe departe vreo pregătire în drept constituțional. Precizările pe care le fac țin doar de evidențe flagrante, de abuzuri legislative raportate la normele constituționale imperfecte, de relația politicului cu Constituția și de contradicțiile dintre logica elementară și logica restricționar-abuzivă a unor norme constituționale neconforme cu realitățile zilelor noastre, dar nici cu practicile din democrațiile autentice.

De Ziua Constituției Republicii Moldova, Președintele țării, Igor Dodon, a semnat un Decret privind crearea unei Comisii pentru reforma constituțională. Din comisie fac parte 22 de membri. Printre aceștia îi găsim pe Victor Pușcaș și Dumitru Pulbere, foști președinți ai Curții Constituționale, Stanislav Pavlovschi, fost judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, și Nicolae Andronic, ex-vicepreședinte al Parlamentului. În termen de 12 luni, Comisia urmează ca să identifice și să analizeze lacunele sistemului constituțional și să elaboreze propuneri privind reforma constituțională. Pot fi acuzați acești magistrați de lipsă de experiență și cunoaștere în cîmp constituțional după atîți ani de experiență, exercițiu juridic în domeniu? Pot fi acuzați acești magistrați că și-ar compromite întreaga carieră de dragul unor servituți politice trecătoare? Greu de crezut!

O prioritate națională, nu un demers electoral

Crearea Comisiei pentru reforma constituțională este vitală pentru Republica Moldova, mai ales după ce întreaga lume a văzut cum fugarul Vladimir Plahotniuc a transformat Constituția și Curtea Constituțională (CC) întru-un Cod represiv al familiei lui mafiote. CC a devenit Stat în Stat, mai presus decît Constituția pe care o interpretează abuziv și cu tentă politică limpede. Voi oferi doar cîteva dintre argumentele expuse de către Președintele Dodon în favoarea acestui demers în consens cu o serie de constituționaliști respectabili. În final, veți constata că nu este vorba despre nici o tentă electorală, aici fiind vorba despre un proces îndelungat, nu de unul aducător de beneficii politice rapide.

”Societatea moldovenească și instituțiile statului au fost nedumerite de mai multe hotărîri ale CC, care erau în contradicție cu textul Constituției (…), care au contribuit efectiv la tentativa uzurpării puterii de Stat în Republica Moldova”, se spune în motivația creării Comisiei pentru reforma constituțională.

În continuare, se ia în considerație: ”Hotărîrea Parlamentului nr. 39 din 8 Iunie 2019, prin care, recunoscîndu-se caracterul captiv al Statului Republica Moldova (…); ”Avizul Comisiei de la Veneția din 21 Iunie 2019, prin care s-a stabilit că nu au existat condiții pentru ca Parlamentul să fie dizolvat pe 7/8 Iunie 2019, că Decizia CC de a suspenda temporar din funcție Președintele Republicii Moldova nu este justificată prin prisma Constituției Republici Moldova (…).”

”Hotărîrea Parlamentului nr. 48 din 18 Iunie 2019 prin care s-a constituit Comisia de anchetă pentru elucidarea circumstanțelor de fapt și de drept privind tentativa de puci anticonstituțional întreprinsă prin intermediul CC și al Procuraturii Generale”.

Mai apoi, sînt amintite: ”problemele traseismului politic; problemele de securitate națională, create de funcționarii de rang înalt cu dubla cetățenie; inițiativele obștești privind oportunitatea omiterii din Constituție a stipulărilor, care prevăd posibilitatea lichidării statului prin intermediul referendumului; etc.”

Ei, bine, sînt sau nu toate aceste motivații suficiente pentru a înțelege oricine că reforma constituțională este o prioritate națională? Răspunsul este categoric DA și nu poate fi combătut decît prin rea-intenție!

În final, vă oferim, iarăși, un exemplu prin care, după alegerile parlamentare, există un haos nemaiîntîlnit în toate Țările civilizate, democrate. În Republica Moldova, iar noi scriem asta de vreo 15 ani, partidul care cîștigă majoritar alegerile parlamentare NU este desemnat legitim, constituțional, așa cum se întîmplă în toate democrațiile lumii, să formeze Guvernul ori o coaliție de guvernare. Aici avem de-a face cu cea mai mare bișniță politică, iar istoria politică a Republicii Moldova ne-a demonstrat-o. Astfel, am constatat, de-a lungul anilor, că toți aventurierii politici minoritari ajunși în Parlament își creează, prin alianțe, majorități parlamentare și Guvern absolut artificiale, în dispreț față de opțiunea majoritară a moldovenilor pentru un partid majoritar. Orice aventurier parlamentar minoritar ales ”la grămadă” se poate adresa CC și CÎȘTIGA împotriva voinței majoritare a poporului!

Mihai CONŢIU