Experimente medicale pe oameni, făcute de SUA (9)

(2000) Lockheed Martin, membru al Forţelor Aeriene ale Statelor Unite şi producător de rachete, sponsorizează Universitatea Loma Linda pentru un studiu, prin care se plătesc către 1.000 de californieni cîte 1.000 de dolari pentru a mînca o doză de perclorat – un component toxic al combustibilului de rachetă, ce cauzează cancer, afectează glanda tiroidă şi dezvoltarea normală a fetuşilor şi copiilor – timp de cîteva luni zilnic. Doza ingerată de subiecţii testaţi este de 83 de ori mai mare decît doza permisă de perclorat, stabilită de Statul California, care are perclorat în unele surse de apă potabilă. Acest studiu al Loma Linda este primul studiu la scară mare ce foloseşte subiecţi umani pentru a testa efectele nocive ale poluantului din apă şi este „evident ne-etic”, din perspectiva lui Richard Wiles, directorul de cercetare al Grupului Environmental Working.

(2001) Pe situl său de net, FDA admite că politica sa de a include copii sănătoşi în experimente pe oameni „a dus la un număr crescut de propuneri şi studii despre siguranţă şi farmaco-kinetică, incluzînd acei copii care nu îndeplinesc condiţia pentru care respectivul medicament este recomandat” . În cazul Higgins şi Grimes versus Institutul Kennedy Krieger, Curtea de Apel Maryland ia o decizie de referinţă privind folosirea copiilor ca subiecţi de testare, interzicînd experimentarea non-terapeutica pe copii pe baza „interesului individual al copilului”.

(2002) Preşedintele George W. Bush semnează Actul „Cele mai bune farmaceutice pentru copii” (BPCA), oferind companiilor farmaceutice 6 luni de exclusivitate în schimbul derulării de teste clinice de medicamente pe copii. Acest gest creşte desigur numărul de copii folosiţi ca subiecţi umani.

(2003) Michael Daddio din Delaware, în vîrstă de 2 ani, moare din cauza cedării congestive a inimii. După moartea sa, părinţii află că doctorii au performat o operaţie experimentală pe el cînd avea 5 luni, în loc să folosească metoda chirurgicală standard pentru a repara defectul congenital al inimii, care li se explicase părinţilor că va fi aplicată. Această procedură standard are o rată de succes de 90-95%, în timp ce inventatorul procedurii performate pe bebeluşul Daddio este mai tîrziu concediat din spital, în 2004.

(2004) In documentarul BBC „Copiii cobai” si in articolul BBC news cu acelasi titlu, reporterul Jamie Doran reveleaza faptul ca acei copii institutionalizati in sistemul de ingrijire al New York City, au fost fara sa stie subiecti umani in testari ale unor medicamente experimentale pentru SIDA, incepand din 1988 si, dupa parerea sa, pana in zilele prezente.

(2005) Ca răspuns la documentarul şi articolul BBC „Copiii Cobai”, Administraţia Serviciilor pentru Copii din New York (ACS) emite, în 22 Aprilie, un comunicat de presă, admiţînd că au fost folosiţi copii instituţionalizaţi în testări experimentale ale unor medicamente pentru SIDA, dar că ultimul test a avut loc în 2001 şi prin urmare testele nu continuă şi în prezent, după cum pretinde reporterul Jamie Doran. ACS oferă informaţiile şi statisticile despre testele medicamentelor experimentale, bazate pe propriile înregistrări, şi contractează Institutul de Justiţie Vera pentru a conduce „o ancheta independentă privind politicile şi practicile ACS în implicarea copiilor infectaţi cu HIV din instituţiile de îngrijire a copiilor, în derularea de teste clinice în timpul anilor 1980 şi 1990”

Bloomberg eliberează o serie de rapoarte sugerînd că SFBC, cel mai mare centru de testare a medicamentelor experimentale a timpului, exploatează emigranţi si alte categorii de subiecţi cu venituri mici, derulînd teste cu credibilitate limitată din cauza violării principiilor de testare ale FDA şi chiar şi cele proprii SFBC (Bloomberg). În Octombrie 2005, Consiliul American al Chimiei oferă către EPA 2,1 milioane de dolari pentru a studia modul cum copiii, de la nou-născuţi pînă la vîrsta de 3 ani, ingerează, inhalează sau absorb chimicalele. Precum IG Farben era pentru companiile farmaceutice ale Germaniei naziste, Consiliul American al Chimiei acţionează ca un promotor al intereselor greilor din industria chimică, precum Bayer (care, din întîmplare, chiar a fost un membru al IG Farben), BP, Chevron, Dow, DuPont, Exxon, Honeywell, 3M, Monsanto şi Procter&Gamble. Studii deja au arătat că aceste chimicale produse de aceste companii au efecte pe termen lung asupra copiilor şi adulţilor. Un studiu scurt, derulat pe 2 ani, precum CHEERS, ar eşua desigur să scoată la iveală aceste efecte pe termen lung, dar Consiliul American al Chimiei ar putea publica rezultatele acestui studiu scurt ca şi „dovada” că chimicalele sale sînt sigure.

2006–2007 Merck începe să facă presiune asupra Statelor Unite să mandateze vaccinarea fetelor adolescente cu Gardasil, un vaccin ce pretinde că previne HPV, un virus cu transmitere sexuala. În Februarie 2007, guvernatorul texan Rick Perry – ce a fost dovedit că are legături financiare cu Merck, producătorul vaccinurilor – mandatează vaccinul la adolescente

Un lobbyist cheie al companiei Merck, numit Mike Toomey, după cum s-a dovedit, fusese Şeful Personalului Guvernatorului Perry. Decizia Texasului de a mandata vaccinul a fost o notabilă şi tulburătoare piatră de temelie în politica sănătăţii publice, pentru că este pentru prima dată cînd un vaccin este mandatat pentru o boală care nu poate fi contractată prin contact uzual în şcolile publice. De asemenea, manevra a implicat „medicina cu puşca”, adică ameninţarea cu arestul forţat în cazul refuzului injecţiei mandatate de stat.

Vaccinările Gardasil rămîn un grandios experiment medical ce este performat pe copii, pentru că încă nu se cunosc efectele pe termen lung ale vaccinării, nici măcar dacă vaccinările vor scădea cu adevărat rata de cancere de col uterin, aşa cum se intenţionează.

2007 Guvernatorul din Maryland şi oficialii sănătăţii publice, sătui de refuzul a peste 2.000 de părinţi să-şi vaccineze copiii, invocă din nou aceeaşi „medicină cu puşca” şi îi ameninţă pe părinţi cu arestul de 30 de zile dacă nu-şi supun copiii mandatului de vaccinare. Copiii şi părinţii sînt mai tîrziu strînsi la un tribunal local, păziţi cu cîini de atac şi personal de securitate, în timp ce un judecător de district supervizează vaccinarea în masă a copiilor cu vaccinurile ce conţin mercur toxic.

Poate că toate lucrurile astea nu ar fi ieşit la iveală, dacă cineva la un moment dat nu ar fi recunoscut sau nu ar fi spus nişte lucruri mai mult sau mai puţin intenţionat. Toate experimentele înşirate mai sus nu sînt doar într-un singur sens. Ele trebuiesc contextualizate. Ceea ce s-a făcut la un moment dat în Tuskegee, nu s-a repetat la nesfîrşit în aceeaşi formulă, ci prelucrată, modificată şi schimbată. (sfîrşit)