The Independent: comentariile cititorilor au devenit "o boală psihică"

Dependenţa noastră de internet este la fel de periculoasă ca orice drog, iar cele ce vrea sa se numească comentarii ale cititorilor sînt deseori doar vorbe murdare, scrie renumitul jurnalist Robert Fisk pentru The Independent.

„Ceva e putred cu tehnologia. Mi-am dat seama de amploarea fenomenului anul trecut, cînd am scris despre un ministru irlandez care s-a sinucis chiar înaintea Crăciunului, printre altele pentru că – potrivit celor spuse de fratele său la cimitir – a primit foarte multe mesaje agresive pe internet. Răspunsul de la cei care au pretenţia că sînt “cititori” ai acestui ziar au fost 1) să sugereze că fratele ministrului minte; 2) că ministrul merita să moară din cauza politicilor sale (care au inclus şi reduceri ale beneficiilor sociale); 3) să îl condamne pe ministrul defunct că nu a fost suficient de înţelept să amîne sinuciderea pînă după Crăciun.

A fost mereu aşa? Veneau asemenea mesaje anonime cînd “Poşta redacţiei” era singurul mod de exprimare – pe print, desigur – a sentimentelor faţă alţi oameni? Nepublicarea pe print a numelui şi adresei cititorului erau singurul firicel de anonimat pe care editorul şi-l permitea. Dar acum anonimatul trebuie protejat, gîdilat, păzit, pentru că dreptul la confidenţialitate, inclusiv atunci cînd e vorba de abuz, este mai important decît responsabilitatea. “Comentariile online” sînt mai presus de ameninţările penale.

Cînd călătoresc prin lume pentru a conferenţia despre Orientul Mijlociu observ cum creşte numărul ziarelor care îşi anulează sau restricţionează accesul la comentariile online. Printre ultimele care au făcut asta este National Cathloic Register, al cărui redactor-sef, Dennis Coday, a decis că acele comentarii sînt duşmănoase, abuzive şi abjecte primite – departe de remarci despre substanţa unui articol – sînt “vandalism pur”. Coday a sugerat că este responsabilitatea tuturor să facă din internet un spaţiu civic, făcîndu-şi publice contribuţiile, aşa cum se făceau în vremea cînd redactorii (şi avocaţii) decideau care scrisori pot şi care nu pot fi publicate. (…)

Mizeria, rasismul, abuzurile scabroase, minciunile şi calomniile, şi defăimările, şi intimidările de pe web, bloguri şi mesajele scrise şi chaturi au devenit o boală. Aceşti oameni cu probleme psihice se numesc “trolli” şi chiar ăsta este un indicator al dependenţei noastre laşe faţă de tehnologie. Atît de copleşiţi sîntem atît de dominaţi de noua ştiinţă a comunicaţiilor, încît am ajuns să comparăm aceste condeie otrăvite cu creaturile din mitologia scandinavă, mai degrabă decît cu fanaticii şi rasiştii care sînt de fapt.

Acest limbaj ajunge în emisiunile de radio şi la canalele de ştiri de dreapta şi alină sufletul; nu într-un sens religios, ci într-un mod în care internetul în sine – experienţa “social media” - a devenit un viciu la fel de de temut, ca şi drogurile sau ţigările. Trebuie să fim “cumputer literate” mai degrabă decît “oameni cu ştiinţă de carte”; unele dintre mailurile pe care le primesc sînt nu doar agramate – şi scrierea este înfiorătoare – dar sînt chiar de neînţeles. Cine sînt aceşti dependenţi? Tinerii care au înghiţit aceste noi “libertăţi” sau cei mai în vîrstă, care le-au spus că acesta este drumul spre progres?

Sînt încă uluit de un moment de acum cîţiva ani, cînd am fost întrebat de un student, după o conferinţă la o universitate americană, dacă pot „să indic nişte site-uri despre Orientul Mijlociu”. Am răspuns în patru cuvinte: ce aveţi cu cărţile? Studenţii au aplaudat. Profesorii din primul rînd mi-au aruncat o privire plină de reproş.

Catastrofa internetului – poate ar trebui să spun tragedia internetului – îşi întinde tentaculele. Am devenit, cum a spus-o un psiholog, “fermecaţi de distragerea atenţiei”, de absenţă. Nu mai reflectăm. Reacţionam Nu mai citim cărţi – presupunînd ca le mai şi cumpărăm. Navigăm pe net. Luaţi Spritz ca exemplu. Potrivit propriei reclame, este “o companie start-up din Boston axată pe tehnologia text-streaming”, ai cărei fondatori sînt “antreprenori cu mare experienţă în dezvoltarea si comercializarea tehnologiilor inovatoare”. Şi nu veţi fi surprinşi să aflaţi că trăsniţii de la Spritz, după ce şi-au invitat fanii să citească 600 de cuvinte pe minut, spun că astfel veţi putea să citiţi Război şi Pace al lui Tolstoi în mai puţin de zece ore.

Să nu fie asta o parte a problemei? Cînd anulezi gîndirea, sărăceşti literatura şi divinizezi tehnologia – nu ca pe o minunată cucerire ştiinţifică, ci ca pe un zeu, atunci nu mai există reguli. Poţi să bei Tolstoi, să fumezi cărţi şi să respiri ură. Ceva putred? Ce înseamnă putred?”

Sursa: Cotidianul.ro