Bucurii de Crăciun

Am intrat în sărbători. Şi dacă adulţii sînt măcinaţi de gînduri cum să facă şi să împartă ca în acest sfîrşit de an deloc simplu să închege bugetul necesar barem pentru o masă festivă decentă, atunci copiii aşteaptă miracole. Fie şi mai mici, dar să aibă neapărat parte de minuni. Pentru că acesta este sensul sărbătorilor de Crăciun şi Revelion: vise împlinite şi noi speranţe pentru un nou an, pe care îl aşteaptă mai bun şi frumos.

Într-o discuţie cu un coleg mai experimentat şi mult mai înţelept mă plîng de bătăile de cap aduse de sărbătorile de iarnă. Aduc şi argumente: că e o perioadă complicată, că nu sînt bani, că la ce-ar trebui atîtea alintături cu Moş Nicolae, cu Moş Crăciun şi alte bazaconii de sub brad. Şi aici colegul meu care îmi este şi un bun prieten îmi reproşează cu blîndeţe: „Sînt copiii tăi. Ei cresc şi se formează din senzaţiile pe care le trăiesc în copilărie. Fă-le cadouri! Cît de mici şi neînsemnate ar fi acestea, dar sigur o să le rămînă în memorie, creîndu-i ca personalităţi. Şi peste zeci de ani îşi vor aminti cu lacrimi de surprizele mamei făcute de sărbători. Crede-mă, aceste mici plăceri îi vor face mai buni şi mai omenoşi, iar tu, punînd cadouri sub brad, investeşti în ceva mai mult decît ar părea la prima vedere”.

N-am avut cu ce contraargumenta. Şi, înaripată de un sfat cuminte, făcînd nişte calcule ce ţin de bugetul familiei, am înţeles că se poate. Scot dintr-o parte, reduc în alta, mă lipsesc personal de a treia şi cadoul copiilor s-a făcut. Acum abia de aştept să le văd fericirea din ochi. Or, în aşteptarea bucuriei lor parcă sînt mai fericită, mai împlinită şi eu.

Zilele trecute am citit pe un portal evreiesc un text al unei jurnaliste din Israel. Acelaşi subiect (de, e criză mondială), însă tratat în contextul realităţii din această ţară. Dar cîteva idei merită să fie menţionate şi pentru cititorii noştri. „În orice fel de timpuri trebuie să ne ţinem tari, să nu ne lăsăm bătuţi de greutăţi. Şi niciodată să nu ne speriem copiii, lipsindu-i de bucurii fireşti. Pentru că preşedinţii vin şi pleacă, valoarea valutelor creşte şi scade, ţările îşi schimbă denumirile şi configuraţiile geografice, iar Crăciunul rămîne. De asemenea, şi copiii care iubesc şi aşteaptă sărbătorile. La fel şi adulţi, care, slavă Domnului, sînt gata să facă orice pentru copiii lor, au fost, sînt şi vor fi”.

Nu îndrăznesc să mă opun proverbialei înţelepciuni evreieşti. Poate de aia şi există această înţelepciune, de vreme ce în casele lor copiii sînt regi.

Toţi copiii trebuie să găsească ceva la Bradul lui Hristos!

Lilia GRUBÎI