Relocarea unionismului. Cu Şalaru iar în frunte, vor fi tot victorii ciunte!

În pofida nuanţelor şugubeţe din titluri, remarcile pe care le voi face sînt cît se poate de serioase şi cinstite. Aici mă voi ”agăţa” de nou-înfiinţatul Partid al Unităţii Naţionale şi despre cum s-au ”congresit” membri acestuia Duminică, 25 Iunie, sub patrafirul politic al ex-preşedintelui României Traian Băsescu şi, fireşte, cu ”binecuvîntările” de rigoare.

Partea ”sobră, oficială” din expuneri

”Partidul Unităţii Naţionale (PUN) va opta pentru reunirea Republicii Moldova cu România”, trîmbiţează liderii şi membri acestui nou partid, la fel cum, în paralel, ”ameninţă” Mihai Ghimpu din rulota în care se află partidul său, Partidul Liberal, Vitalia Pavlicenco din debaraua Partidului Naţional Liberal, veşnicii veterani intelectuali din anii 1990 ca Dabija, Platforma 2012 şi cîţi or mai fi, căci chiar te temi să-i tot numeri, de frică să nu te stresezi de atîta unionism diversificat, perfid şi exaltat!

În primul rînd, Partidul Unităţii Naţionale vrea să se legitimeze în poziţia de lider al unionismului prin aceea că l-a ales în funcţia de preşedinte de onoare pe ex-preşedintele român Traian Băsescu, perceput aici de către naivii moldo-români ca fiind cea mai grea figură politică românească unionistă. Actualul preşedinte executiv al PUN, Anatol Şalaru, a declarat pentru presă că este gata să-i cedeze poziţia de lider lui Traian Băsescu, după ce acesta îşi va limpezi juridic calitatea de cetăţean moldovean.

Reamintim că PUN a apărut în urma fuziunii dintre Partidul Unionist Dreapta, condus de Ana Guţu, şi Partidul Unităţii Naţionale, înfiinţat de către Anatol Şalaru. PUN a semnat un acord de colaborare cu Partidul Mişcarea Populară din România, iar în Republica Moldova PUN intenţionează să colaboreze cu PAS, condus de Maia Sandu.

La Congresul de Duminică, congresistul Băsescu a ”decis” că ”reunirea Republicii Moldova şi cu România trebuie să se producă în 2018, la 100 de ani de la Marea Unire din 1918, iar graniţa României trebuie să ajungă pe Nistru”. ”Obiectivul de aici să fie 50+1 unionişti în Parlamentul Republicii Moldova şi pe aceştia ni-i poate da PUN!”, a mai tunat Băsescu de pe punte PUN în faţa marinarilor de uscat relocaţi de la Ghimpu în mare parte, care i-au răspuns cu aceleaşi aplauze furtunoase cu care fostul căpitan de cursă lungă Băsescu îl întîmpina pe fostul său comandant suprem, dictatorul comunist Nicolae Ceauşescu.

Cine mai crede în eficienţa terapeutică a frecţiei la piciorul de lemn?

Înfiinţare PUN şi punerea lui sub patronajul politic al lui Băsescu este doar o simplă afacere politică. Unionismul este doar un paravan aducător de cîteva voturi convenabile rechinilor care-l patronează. Practic, a fost relocat unionismul de la PL al rataţilor Ghimpu şi Chirtoacă la PUN al lui Şalaru-Băsescu. Este un tun politic la fel cum au fost toate cele de pînă acum, atîta timp cît ”noii lideri” sînt vechii Şalaru, Ana Guţu şi Băsescu, cu parfumul său comunist-securist-ceauşist.

Băsescu are nevoie de PUN pentru că îi poate aduce voturi în România, iar PUN vrea să intre în Parlamentul moldovenesc pe nişa unionistă lăsată liberă de trădătorii corupţi Ghimpu şi Chirtoacă. Băsescu ştie prea bine cum îi poate manipula pe naivii moldoveni care chiar visează la o unire despre care habar nu au ce-ar însemna. El este sigur că moldovenii nu ştiu despre schemele de corupţie în care a fost implicat şi nici despre dosarele penale care îl urmăresc în România, că nimeni n-o să-i caute pete în trecutul lui comunist, avînd certitudinea toţi moldovenii îşi vor aminti doar despre ”hăhăielile” lui unioniste din perioada cînd avea nevoie de voturile moldovenilor.

Băsescu n-a fost capabil să facă unirea celor două ţări atunci cînd era preşedintele României, cînd avea puterea supremă în Stat, iar asta pentru că şi atunci şi acum ŞTIE că aşa ceva este imposibil. Ce fel de unire poate face acum cînd el şi partidul său sînt minoritari în Parlamentul României, mult mai minoritari decît sînt PL şi Ghimpu în Parlamentul de la Chişinău?

Doar ”oleacă” fată mare, nu chiar ca la 1918

Ca să vedeţi cît de mincinos este Băsescu şi cum îi ia drept fraieri pe moldoveni, vă reproduc ce am mai notat mai sus un fragment din declaraţiile lui de Duminică: ”Reunirea Republicii Moldova cu România trebuie să se producă în 2018, la 100 de ani de la Marea Unire din 1918, iar graniţa României trebuie să ajungă pe Nistru”. În contextul declaraţiilor sale, observăm că unionismul lui Băsescu este fragmentar, pe sărite, prin omisiuni istorice, trişînd cu adevărul şi cu moldovenii la fel cum o făcea probabil atunci cînd se tîrguia cu prostituatele din porturile pe unde ancora cînd era marinar.

Vorbind despre reunire prin invocarea Marii Uniri de la 1918, Băsescu recunoaşte că nu-i un unionist adevărat, pătimaş şi devotat României Mari rezultată după 1918. După 1918, din Regatul României făcea parte nu doar teritoriul actualei RM, ci şi Nordul Bucovinei şi Sudul Basarabiei, teritorii oferite Ucrainei de către URSS. Cu ce drept îi mai fraiereşte Băsescu pe moldoveni cînd le vorbeşte despre România Mare de la 1918, fără să amintească despre ţinuturile amintite care acum se află în Ucraina?

Îi convine să se gîlcevească şi să-i provoace golăneşte pe Voronin sau Dodon, cunoscuţi ca fiind antiunionişti, iar acum, dar şi cînd a fost Preşedintele României n-a avut curajul niciodată să invoce Marea Unire de la 1918 care cuprindea cele două ţinuturi aflate acum în componenţa Ucrainei. Ca să vedeţi ce fel de unionist curajos este!

Reciclaţii şi vădanele

În acest context trebuie privită şi onestitatea unionismului la care s-au înhămat Şalaru şi, prin absorbţie, ”tamponul politic” Ana Guţu. Le pasă lor de România Mare cum îmi pasă mie de potenţa masculină a părintelui Ioan Ciuntu de la Biserica ”Sf. Teodora de la Sihla”!

Din 1991 şi pînă astăzi, anumite forţe politice româneşti cointeresate au optat şi sprijinit lideri unionişti cu care ştiau sigur că vor înregistra eşecuri. Pe români i-au interesat mai mult coruptibilitatea liderilor de la Chişinău, complicitatea lor pentru împărţirea banilor investiţi în acest scop sau în vederea acumulării unui capital electoral pentru o prezenţă modestă în Parlament, nicidecum certitudinea în unionismul lor ca ideal.

Acum Băsescu i-a predat lui Şalaru ştafeta unionistă pe care i-a retras-o lui Ghimpu. Pentru ce merite, de ce este mai de încredere Şalaru? Pentru că are cetăţenia română şi casă în Bucureşti? Pentru că este finul de cununie al lui Anatol Stati şi că a fost vicepreşedinte al companiei acestuia, ASCOM, unde ”a ucenicit” într-o vreme şi Iurie Leancă? Pentru că este ”un vechi” cu multe conexiuni tenebre începînd cu 1991? Dar unde-s liderii tinerii necorupţi şi fără rădăcini sovietice? Se pare că deocamdată sînt lăsaţi la dospit, ”să se profesionalizeze” în meseria de lideri unionişti coruptibili!

Dar ce se va întîmpla cu ”vădanele unionismului”? Cu amanta trădătoare Ghimpu nu ne face griji, căci el va bolborosi despre ”cauză” chiar dacă va fi şi arestat pentru corupţie, căci va fi un bun prilej pentru el ca să se dea drept deţinut politic, aşa cum îl fac, cu neruşinare, liberalii pe Chirtoacă! Dar Vitaliu Pavlicencu? Va fi vorba despre un ”unionism cinstit de alternativă”? Dar Dabija şi toţi ceilalţi cărora Bucureştiul le-a retras orice sprijin?

Peste 20-30 de ani, va fi la fel ca şi astăzi şi la fel ca în 1991, căci vor tot exista viitori lideri unionişti traşi la indigo după vechiturile-noi de astăzi!

Mihai CONŢIU