(continuare din episodul precedent)

În aşteptarea condiţiilor de pace

Napoleon nu avea cum să prevadă ocuparea şi administrarea unui oraş abandonat, care se transformă încet, încet în cenuşă. Desigur, soldaţii francezi, ca şi aliaţii lor vor fi acuzaţi de incendierea Moscovei, ceea ce va exacerba patriotismul fanatic al ruşilor. El se gândeşte că trebuie să facă ceva, dar repede, pentru a-şi restabili prestigiul. Dar ce anume?

Aplecat asupra hărţii, face calculul că pentru a ajunge la Sankt Petersburg ar avea nevoie de 15 zile de marş. În plus, forţele ruse masate în direcţia aceasta, câteva mii de oameni, nu constituie o forţă capabilă să-l oprească. Napoleon îşi cheamă mareşalii pentru a le expune planul său de a arde ce-a mai rămas din Moscova, după care trupele sale se vor putea îndrepta spre Petersburg, unde armata lui Macdonald va putea să-l ajungă din urmă. Plin de entuziasm exaltat, el se gândeşte că va uimi întreaga Europă după ce va fi cucerit, în răstimp de trei luni, două mari capitale ale Nordului: "Ce glorie şi ce va zice lumea când va afla că am cucerit în trei luni două dintre cele mai mari capitale ale Nordului!".

Mareşalii săi sunt împotriva acestei noi campanii în ajun de iarnă, cu o armată diminuată şi cu "forţele lui Kutuzov în spate". Ei invocă, de asemenea, oboseala, lipsa hranei, drumul pustiu, dar şi fanatismul ruşilor. Napoleon nu mai insistă, ştiind bine că armata sa are nevoie de odihnă. Oricum, ştiind că armata sa a abandonat vechea capitală fără luptă, Alexandru va fi nevoit să ceară pacea.

Însă Kutuzov îi raportează lui Alexandru abia în 16 septembrie pierderea Moscovei: "Îndrăznesc să raportez Majestăţii Voastre Imperiale că intrarea duşmanului în Moscova nu înseamnă învingerea Rusiei. Marea armată este distrusă prin fier, foame şi dezertări. Ea nu mai are în Moscova decât sfărâmături. Este în mijlocul Rusiei, dar nici un rus nu i s-a supus încă".

Vestea că Moscova a fost abandonată în mâinile francezilor stârneşte reacţii vii la Curte şi în saloanele din Sankt Petersburg. Sora împăratului, Ecaterina Pavlovna, care se află în acel moment la Iaroslavl, îl imploră să nu încerce cumva să încheie pacea cu Napoleon: "Moscova este în mâinile lui...e adevărat acest lucru este inexplicabil. Dragul meu, nu uita hotărârea ta... nici un fel de pace!" Pe de altă parte, Napoleon îi transmite lui Alexandru un prim mesaj în care îi face propuneri de pace. Într-un alt mesaj, el îi explică faptul că incendiul Moscovei a fost ordonat de guvernatorul Rostopcin şi că el însuşi a ordonat împuşcarea a 400 de incendiatori.
Deşi tulburat de aceste informaţii, Alexandru înţelege că un tratat de pace în acest moment ar fi ruşinos pentru ruşi, ba ar însemna chiar sfârşitul Rusiei. Nu, în nici un caz nu va mai exista un nou Tilsit. Alexandru nu poate uita atmosfera glacială din capitala Rusiei după încheierea acestui tratat, când opinia publică exclamase plină de indignare: "Niciodată, Rusia, sfânta Rusie ortodoxă a lui Petru I şi a Ecaterinei cea Mare nu a suferit ceva atât de înjositor. Trădarea de la Tilsit este execrabilă".
În consecinţă, Alexandru nu-i transmite nici un răspuns lui Napoleon şi rosteşte o frază istorică: "Napoleon sau eu! Eu sau el! Am învăţat să-l cunosc şi nu mă va mai înşela niciodată". La Moscova, Napoleon dă impresia că a încheiat războiul şi că aşteaptă doar condiţiile de pace ale lui Alexandru. (va urma)

 Ana Nicoleta RUSU