Ce stim din istorie despre BOOM-urile economice post-pandemice

Oamenii cheltuiesc mai mult, își asumă mai multe riscuri și cer mai mult de la politicieni

Astăzi, chiar dacă covid-19 se dezlănțuie în țările mai sărace, lumea bogată se află la un pas de un boom post-pandemic. Guvernele ridică comenzile de ședere la domiciliu, deoarece vaccinările reduc spitalizările și decesele cauzate de virus. Mulți analiști consideră că economia Americii va crește cu peste 6% în acest an, cu cel puțin patru puncte procentuale mai rapid decît tendința sa pre-pandemică. Alte țări sunt, de asemenea, pe un trend de creștere neobișnuit de rapidă. Analiza efectuată de The Economist asupra datelor GDP pentru economiile G7, care datează din 1820, sugerează că o astfel de accelerare sincronizată în raport cu tendința este rară. Nu s-a întîmplat de la boom-ul postbelic din anii 1950.

Situația este atît de neobişnuită încît economiștii se îndreaptă spre istorie pentru a înțelege la ce să ne așteptăm. Înregistrarea sugerează că, după perioade de întrerupere masivă nefinanciară, cum ar fi războaie și pandemii, GDP revine. Oferă încă trei lecții. În primul rînd, în timp ce oamenii sunt dornici să iasă și să cheltuiască, incertitudinea persistă. În al doilea rînd, crizele îi încurajează pe oameni și întreprinderi să încerce noi modalități de a face lucrurile, îmbunătățind structura economiei. În al treilea rînd, după cum arată „Les Misérables”, urmează adesea răsturnări politice, cu consecințe economice imprevizibile.

Luați mai întîi cheltuielile de consum. Dovezile din pandemiile anterioare sugerează că, în faza acută, oamenii se comportă așa cum au făcut-o în ultimul an al covid-19, acumulînd economii pe măsură ce oportunitățile de cheltuieli dispar. În prima jumătate a anilor 1870, în timpul unui focar de variolă, rata de economisire a gospodăriilor din Marea Britanie s-a dublat. Rata de economisire a Japoniei s-a dublat în Primul Război Mondial. În 1919-20, pe măsură ce gripa spaniolă se dezlănțuia, americanii au depozitat mai mulți bani decît în ​​orice an ulterior pînă la Al Doilea Război Mondial. Cînd a izbucnit războiul, economiile au crescut din nou, gospodăriile acumulînd solduri suplimentare în 1941-45 în valoare de aproximativ 40% din PIB.

Istoria oferă, de asemenea, un ghid pentru ceea ce fac oamenii odată ce viața revine la normal. Cheltuielile cresc, determinînd recuperarea ocupării forței de muncă, dar nu există prea multe dovezi ale excesului. Noțiunea că oamenii au sărbătorit sfîrșitul Morții Negre prin „curvie sălbatică” și „veselie isterică”, așa cum presupun unii istorici, este (probabil) apocrifă. Anii 1920 erau departe de a urla, cel puțin la început. În ajunul Anului Nou 1920, după ce amenințarea cu gripa spaniolă a trecut decisiv, „Broadway și Times Square semănau mai mult cu vremurile vechi”, potrivit unui studiu, dar America se simțea totuși „o națiune bolnavă și obosită”.

O lucrare recentă a lui Goldman Sachs, estimează că în 1946-49 consumatorii americani au cheltuit doar aproximativ 20% din excesul de economii. Acele cheltuieli suplimentare au ajutat cu siguranță boom-ul postbelic, deși rapoartele lunare ale Guvernului despre „situația afacerilor” de la sfîrșitul anilor 1940 erau totuși pline de îngrijorarea unei încetiniri iminente (și într-adevăr economia a intrat în recesiune în 1948-49). Consumul de bere a scăzut de fapt. Atenția consumatorilor poate fi unul dintre motivele pentru care există puține dovezi ale creșterilor inflației induse de pandemie.

A doua mare lecție din creșterile post-pandemice se referă la „partea ofertei” a economiei – cum și unde sunt produse bunuri și servicii. Deși, în ansamblu, oamenii par a fi mai puțin dornici de frivolitate în urma unei pandemii, unii ar putea fi mai dispuși să încerce noi modalități de a cîștiga bani. Istoricii cred că Moartea Neagră i-a făcut pe europeni mai aventuroși. Pilotarea pe o navă și navigarea către noi ținuturi păreau mai puțin riscante atunci cînd atît de mulți oameni mureau acasă. „Apollo’s Arrow”, o carte recentă a lui Nicholas Christakis de la Universitatea Yale, arată că pandemia de gripă spaniolă a cedat locul „expresiilor crescute de asumare a riscurilor”. Într-adevăr, un studiu pentru Biroul Național de Cercetări Economice din America, publicat în 1948, a constatat că numărul de start-up-uri a crescut din 1919. Astăzi, o nouă formare de afaceri crește din nou în lumea bogată, deoarece antreprenorii încearcă să umple golurile de pe piață.

Alți economiști au trasat o legătură între pandemii și o altă schimbare a ofertei economiei: utilizarea tehnologiei de economisire a forței de muncă. Șefii ar putea dori să limiteze răspîndirea bolilor, iar roboții nu se îmbolnăvesc. O lucrare a cercetătorilor de la IMF analizează o serie de focare recente de boli, inclusiv Ebola și Sars, și constată că „evenimentele pandemice accelerează adoptarea roboților, mai ales atunci cînd impactul asupra sănătății este sever și este asociat cu o recesiune economică semnificativă”. Anii 1920 au fost, de asemenea, o eră a automatizării rapide în America, în special în operarea telefonică, una dintre cele mai frecvente locuri de muncă pentru tinerele americane la începutul anilor 1900. Alții au trasat o legătură între Black Death și tipografia lui Johannes Gutenberg. Există încă puține dovezi grele despre o creștere a automatizării din cauza covid-19, deși anecdotele abundă.

Cu toate acestea, dacă automatizarea îi lasă pe oameni fără locuri de muncă, este o altă problemă. Unele cercetări sugerează că, de fapt, lucrătorii se descurcă mai bine în urma pandemiilor. O lucrare publicată anul trecut de Banca Rezervelor Federale din San Francisco constată că salariile reale tind să crească. În unele cazuri, acest lucru se întîmplă printr-un mecanism macabru: boala elimină lucrătorii, lăsînd supraviețuitorii într-o poziție de negociere mai puternică.

În alte cazuri, totuși, creșterea salariilor este produsul schimbărilor politice – a treia mare lecție a creșterilor istorice. Cînd oamenii au suferit în număr mare, atitudinile se pot schimba față de muncitori. Acest lucru pare să se întîmple şi de data aceasta: factorii de decizie din întreaga lume sunt mai puțin interesați de reducerea datoriei publice sau de evitarea inflației decît sunt de a reduce șomajul. O nouă lucrare din partea a trei cadre universitare de la London School of Economics constată, de asemenea, că pandemia actuală a făcut ca oamenii din întreaga Europă să fie mai potrivnici inegalităților.

Astfel de presiuni au explodat, în unele cazuri, în dezordine politică. Pandemiile expun și accentuează inegalitățile preexistente, determinîndu-i pe cei de pe partea greșită a chilipirului să caute reparare. Ebola, în 2013-16, a crescut violența civilă în Africa de Vest cu 40%, potrivit unui studiu. Cercetări recente efectuate de IMF au în vedere efectul a cinci pandemii, inclusiv Ebola, Sars și Zika, în 133 de țări, începînd din 2001. Constată că acestea au dus la o creștere semnificativă a tulburărilor sociale. „Este rezonabil să ne așteptăm ca, pe măsură ce pandemia să dispară, tulburările să poată reapărea în locurile în care au existat anterior”, scriu cercetătorii într-o altă lucrare IMF. Tulburările sociale par să atingă apogeul la doi ani după încheierea pandemiei. Bucurați-vă de boom-ul care vine cît durează. În scurt timp, s-ar putea să existe o întorsătură neplăcută în această poveste.

01.03.24 - 00:52
01.03.24 - 13:17
01.03.24 - 13:18
01.03.24 - 13:20
01.03.24 - 13:19
05.03.24 - 18:52
06.03.24 - 00:34
01.03.24 - 00:46
07.03.24 - 00:42
05.03.24 - 01:06
08.03.24 - 20:46
08.03.24 - 12:11
09.03.24 - 11:41
09.03.24 - 11:42
01.03.24 - 00:40