Moldovenii se vor convinge iarăşi de farsa politico-mafiotă a unirii cu România

De-a lungul timpului, v-am oferit suficiente argumente care demonstrează imposibilitatea unirii Republicii Moldova cu România, despre impostorii şi speculanţii politici care jonglează periculos cu mişcarea unionistă de aici etc., motiv pentru care nu mai revin asupra altor detalii. Voi aborda însă un aspect al unionismului din perspectiva înscrierii în campania electorală pentru ocuparea postului de primar al Chişinăului a candidaţilor (auto)declaraţi unionişti. Caraghioslîcul manipulator al acestei situaţii poate fi găsit în răspunsul pe care şi-l poate da fiecare cum poate la întrebarea: Ce treabă are politica de unire cu România, care ar trebui să fie una la nivel de Stat, cu alegerea unui primar, ale cărui competenţe ţin exclusiv de gospodărirea oraşului?

În competiţia pentru ocuparea funcţiei de primar al Capitalei s-au înscris trei candidaţi, care se luptă între ei la fel de aprig cum se luptau, pînă în 1989, orînduirea capitalistă şi cea comunistă. Situaţia ar fi comică de-a binelea dacă în ea nu ar fi implicaţi oameni manipulaţi şi dezbinaţi, fapt care menţine ţara într-o permanentă instabilitate politică. Orice analfabet şi activist de trei parale îşi permite măgăria de a califica R. Moldova drept „un stat eşuat”. Ce bucurie, domnule, să ai un stat eşuat, nu-i aşa?! Candidaţii unionişti sînt Constantin Codreanu, din partea Partidului Unităţii Naţionale (PUN), condus de Traian Băsescu prin Anatol Şalaru, Valeriu Munteanu, din partea PL, şi Alexandra Can, din partea Vitaliei Pavlicencu-PNL. Toţi ameninţă că vor transforma Chişinăul într-un Rai în doar un an de mandat, dar se ceartă între ei ca dracii. Proiectele lor edilitare sînt doar de faţadă, căci sînt absolut irealizabile, motiv pentru care în prim-planul „obiectivelor lor majore” se află la fel de irealizabilul proiect politic unionist. În acest context, îi dezbină şi îi învrăjbesc pe oameni cu scopul ascuns de a-i face să creadă că unul e mai unionist decît celălalt.

Peste toată agitaţiea dezonorantă şi dăunătoare tronează trufaş şi malefic Vladimir Plahotniuc. Pe bună dreptate, iar asta pentru că a ştiut cu cine are de-a face şi nu i-a fost tocmai greu să-i folosească pe unul împotriva altuia şi viceversa. Toţi trei candidaţi pretins uniuonişti se acuză reciproc de subordonare faţă de Plahotniuc, chiar dacă nici unul, în realitate, nu este independent de acesta sau adversarul lui real.

Românul Băsescu împotriva românului Dungaciu şi invers

Băsescu este naşul de botez politic al candidatului „basarabean unionist” Constantin Codreanu. Sociologul şi analistul politic român Dan Dungaciu, fost consilier al lui Mihai Ghimpu pe vremea cînd acesta din urmă făcea purici în fotoliul de preşedinte interimar al ţării, îl susţine pe cumătrul politic Valeriu Munteanu de la PL. Dacă pînă acum se ciondăneau între ei doar candidaţii unionişti moldoveni şi liderii lor de partid, în această cloacă au început să se bălăcărească şi „autorităţile lor româneşti”.

Mai întîi, profesorul Dungaciu a făcut două afirmaţii care i-au zburlit părul în cap de furie lui Băsescu. Acesta a spus că „PUN este un partid marionetă inventat de Plahotniuc pentru a rupe voturile unioniştilor”, adăugînd că „cele peste 150 de consilii locale care, în frunte cu primarii lor, au adoptat hotărîri de Unire simbolice, reprezintă o manipulare”. În ambele afirmaţii, Dungaciu are dreptate, acesta fiind şi motivul real pentru care Băsescu a sărit ca fript la fel ca un comandant de navă care vede că de vasul său se apropie o corabie de piraţi. Dungaciu a ratat şi de această dată şansa de a ne demonstra că poate fi un analist politic independent şi credibil, iar asta pentru că nu a adăugată că şi PL este de aceeaşi esenţă a cărei vitalitate este întreţinută de către acelaşi Plahotniuc. Nu a făcut-o deoarece şi „spiritul lui analitic” este pus în slujba intereselor lui Plahotniuc prin Ghimpu şi „candidatul captiv” Munteanu.

Replica dură cu care Băsescu îl plesneşte pe Dungaciu este, în egală măsură, surprinzătoare şi paradoxală. Fostul Preşedinte român afirmă că declarațiile lui Dungaciu, despre care a scris că „jignesc sute de mii de unioniști din Republica Moldova”, își au originea și au fost plătite de Moscova, că Dungaciu este „analist moscovit” şi că „oamenii subordonați Moscovei, categorie la care îl trece și pe Dungaciu, se activizează în campanii electorale”.

Ca fost Preşedinte al României, Băsescu este un politician extrem de bine informat, suficient cît să-şi permită să manipuleze minciuna şi adevărul în funcţie de propriul lui interes politic. Dacă Dungaciu ar fi „analist moscovit”, avem certitudinea că ştia acest lucru încă de pe vremea cînd era Preşedinte, cînd era în bune relaţii cu preşedintele interimar Ghimpu, care era consiliat tocmai de către „analistul moscovit” Dungaciu. De ce n-a făcut aceste afirmaţii atunci, ca să-l protejeze pe Ghimpu de „mîna Moscovei” care-l pipăia prin zonele excitabile prin intermediul lui Dungaciu? Oare nu cumva Băsescu i-a dat lui Ghimpu Steaua României ca să-l aburească, să-l distragă, să nu se prindă că „analistul moscovit român” l-a racolat pe Ghimpu ca să nu simtă pipăiala „mîinii Moscovei”, iar asta în planuri unioniste destabilizatoare şi deşarte de perspectivă, care s-au conturat în zilele acestea?

Ca şi Dungaciu, Şalaru îl acuză pe drept pe Munteanu, dar nu se vede şi pe el

Fiind furios că Munteanu acuză PUN că este creația lui Plahotniuc, Anatol Şalaru sare la beregata ăstuia cu nişte afirmaţii întrutotul drepte, căci iată ce spune: „Valeriu Munteanu uită că fratele lui, Ruslan Munteanu, este director (director adjunct – nota red.) la SIS. Dacă Plahotniuc controlează totul cum de l-a lăsat pe Ruslan Munteanu director la SIS, o instituție extrem de sensibilă și cu multe posibilități? Cum se face că dosarele penale deschise lui Ruslan Munteanu zac pline de praf în sertarele procuraturii? La fel de ciudată este și liniştea de care se bucură celălalt frate al lui Valeriu Munteanu, Igor Munteanu, auto-demisionat după apariția în presă a unor șmecherii cu licitații la Primăria Chișinăului. Procuratura, care trebuia să se autosesizeze despre ce s-a întîmplat cu licitațiile organizate de fratele lui Valeriu Munteanu la Primăria Chișinăului, tace strategic și nimeni din organele de drept nici măcar nu a întrebat. Nici Valeriu Munteanu nu este deranjat de Procuratura lui Vladimir Plahotniuc deși este cunoscut faptul că Fondul Ecologic și Ministerul Mediului au constitut feuda ministrului Munteanu”, a scris Şalaru într-o postare pe Facebook.

Într-o replică anem(ern)ică, mînjită tot pe Facebook, Munteanu a scris: „Anatol Șalaru, cît timp a stat la căldurică în Partidul Liberal, care i-a oferit ceea ce nu va mai avea niciodată în cariera sa politică, adică mandate de deputat, două mandate de ministru etc. - a aflat cu siguranță că nici eu, niciunul dintre frații mei nu am avut niciodată și nu avem dosare penale. (...) Cît privește faptul ca Anatol Șalaru se tot laudă că nu are dosare penale, cred și eu. Cum să aibă? Doar pentru asta s-a făcut slugă la Plahotniuc, și-a făcut PUN-ul și servește devotat Binomul. Iuda s-a vîndut pentru 30 de arginti. Tolea s-a vîndut pentru libertate”.

Este limpede ca lumina zilei că şi Şalaru e „mînjit penal” în propriile-i dimensiuni de aflare în cîrdăşie cu Puterea deţinută de Plahotniuc în Stat, fiind, în mandatele ministeriale pe care le-a deţinut, în „contacte lipicioase” cu bani europeni, româneşti şi lei moldoveneşti. În aceste condiţii, spre a-i fi lăsate la prăfuit posibilele dosare penale, este firesc că a acceptat să-şi facă partid unionist cu dublă comandă – Plahotniuc, din partea partidei unioniste moldoveneşti controlate, şi Băsescu, din partea partidei româneşti controlate. Ca un detaliu interesant şi demn de reţinut, este faptul că PUN şi PL nu se bucură de absolut nici o brumă de sprijin politic din partea europenilor. Nu vă dă de gîndit, nu vă trezeşte nici o nedumerire această indiferenţă faţă de două partide care declară sus şi tare că sînt proeuropene?

Chiar dacă nici Codreanu şi nici Munteanu nu au absolut nici o şansă ca să ajungă în turul doi al alegerilor, este clar că cel mai eficient agent politic electoral diversionist al lui Plahotniuc în ameţirea alegătorilor cu „gaz de credibilitate” este Munteanu. Cu voie de la Plahotniuc şi cu aSIStenţa influentului său frate, Ruslan, lui Munteanu i s-a permis ca în campania electorală să-l atace nu doar pe „confatele lui unionist” Codreanu, ci şi pe „independenta” lui Plahotniuc Silvia Radu. Păi numai astfel poate smulge o halcă unionistă din stîna agresivului Băsescu! Ca să vedeţi cît de masochist este unionismul acestor negustori de sentimente politice!

Despre unionismul electoral avortat de candidata PNL, Alexandra Can, nici nu merită să ne răcim gura sau să ne uzăm tastatura computerului. Este un pion minor al lui Plahotniuc, de care va fi mulţumit dacă îşi/îi va strînge o turmă de cîteva mii de votanţi unionişti, „devotaţi idealului sfînt al unirii cu România”.

Dacă unioniştii între ei nu se pot uni, atunci cum pot face tot ei şi unirea cu România?

La cîte faţete meschine şi mincinoase conţine mişcarea unionistă de aici, este absolut justificat meritat modul ingenios în care Plahotniuc îşi bate joc de ea şi o manipulează. Este însă regretabil că în acest joc sînt angrenaţi oameni, dintre care unii chiar îşi cred liderii care-i manipulează, iar alţii aderă la unionism în schimbul unor avantaje meschine. Spre satisfacţia manipulatorilor, anonimii votanţi se urăsc, se ceartă, se scuipă şi se bat între ei în numele „idealului sfînt al unirii cu România” de parcă nu ar avea nici un Dumnezeu. Cum să unească Moldova cu România nişte inşi care nu se pot uni unii cu alţii, deşi spun că au acelaşi ţel?

Să nu uităm că pe lîngă cei trei candidaţi politici unionişti mai există şi alte puzderii de lideri,, organizaţii obşteşti şi partiduţe care-şi spun „unioniste”. Mai aude cineva ceva despre Forumul Democrat al Românilor din Republica Moldova al lui Nicolae Dabija, care spunea că este o mișcare civică formată din peste 120 de ONG-uri, cîteva organizații publice de conducere din Republica Moldova și un mare număr de academicieni, scriitori, ziariști, care în 2006 a anunțat că are 100.000 de membri, iar ulterior se spunea că au 50.000 de mii de aderenţi, ajungînd mai tîrziu spre un milion? Acum se pare că a cam rămas doar Dabija, care ba este perceput ca susţinîndu-l pe Ghimpu, ba indirect pe Plahotniuc, ba tronează prin nu mai ştiu ce anonim Sfat al Ţării 2… E plină ţara de unionişti, dar nu şi de unionism!

Pentru că mişcarea unionistă a fost vicleană şi destabilizatoare încă de cînd a luat naştere, acum şi permanent primeşte şi va primi ceea ce merită, adică dispreţ şi şansă pentru unii jucători de a o folosi în propriile interese. Acum unionismul se află în custodia lui Plahotniuc, iar mîine va apare un alt neo-Plahotniuc. Veţi vedea!

Mihai CONŢIU