De ce orice „venetic” poate „să-şi cumpere electoral” Primăria la care pofteşte?

În cele ce urmează, aduc în discuţie cîteva chestiuni pe care le-am mai abordat în ultimii 10-12 ani. Mă voi referi, în primul rînd, la alegerea primarului Chişinăului, la votarea căruia participă nu doar locuitorii Capitalei, ci şi cei din suburbiile arondate Chişinăului. Una-i că suburbiile sînt arondate edilitar-gospodăresc Primăriei Chişinăului, dar alta-i situaţia în care cei din suburbii îşi votează, în primul rînd, primarii lor locali şi, simultan, votează şi primarul Capitalei. Este o anomalie la care nimeni nu vrea să reacţioneze. Cum vine asta – cel din suburbii poate avea rol decisiv în alegerea primarului locuitorilor Chişinăului, dar cel din Chişinău nu are dreptul să voteze primarii din suburbii, aşa, ca o reciprocitate democratică? Vă daţi seama că dacă, în virtutea unei reciprocităţi logice, şi chişinăuienii ar vota pentru primarii din suburbii, ar fi rare cazurile în care cei aleşi să reprezinte şi opţiunea majorităţii din localităţile respective?

Anomalia acestei situaţii e dată şi de aceea că alegătorii din suburbii ajung să impună candidatul votat de către ei, în condiţiile în care acesta nu a fost votat de majoritatea chişinăuienilor. Amintim, în acest context, ultimele două alegeri în care Dorin Chirtoacă şi-a recîştigat, de două ori, mandatul de primar prin manevrele necurate făcute în cîteva localităţi pe care nu le mai pomenim. Practic, cu ajutorul suburbiilor, Chirtoacă a fraudat alegerile cu nişte saci cu buletine de vot apăruţi pe ultima sută de metri, cînd se prefigurase deja înfrîngerea sa la nivel municipal.

Reafirm şi faptul că suburbiile, ca şi pînă acum, trebuie să rămînă în componenţa edilitar-gospodărească a Chişinăului, dar fără drept de a vota primarul Capitalei. Cei din suburbii îşi cunosc mai bine problemele lor locale şi îşi votează primarii în funcţie de asta, însă ei nu pot cunoaşte în profunzime problemele Chişinăului aşa cum le simt şi ştiu locuitorii acestuia. Aici nici nu contează că mulţi din suburbii sînt navetişti pentru că lucrează în capitală, că vînd marfă prin pieţele de aici ori că sînt doar vizitatori ocazionali. În plus, am avut prilejul să constat că există un număr impresionant de locuitori ai suburbiilor care nu vin cu anii în Chişinău, dar votează. Cum votează şi la îndemnul cui e altă chestiune.

O altă anomalie legislativă este cea prin care i se permite oricărui „venetic” să candideze la funcţia de primar la orice Primărie la care pofteşte el. Sînt binecunoscute cazurile Usatîi, Şor, Tauber şi alţii. Dar ce au ei comun cu localităţile acestea? Nimic! În mod normal, legislaţia trebuie să prevadă că orice candidat la postul de primar trebuie să fie localnic, să fi locuit în oraşul sau satul respectiv un anumit număr de ani pînă la a-şi depune candidatura.

Cazurile Usatîi, Şor şi Tauber ilustrează perfect cum pot fi exploatate lacunele legislative de către oricine care are bani, care „a ochit” vulnerabilităţile unui oraş-ţintă, care anticipează cît îl costă ca să ajungă primar şi care ştie că doar astfel îşi poate crea o trambulină în marea politică. Aţi constatat cu toţii „devotamentul” faţă de alegătorii lor al celor trei amintiţi – au rupt-o la fugă cînd s-au simţit ameninţaţi ori s-au refugiat într-un post mai profitabil, cazul madamei Tauber a lu’ Şor!

Aşadar, avem sau nu de-a face cu o serie întreagă de anomalii legislative pe care le pot exploata cu impertinenţă toţi aventurierii politici, mafioţii cu bani şi tot soiul de parveniţi?

Mihai CONŢIU