În 1968, respectabilul scriitor român Nicolae Breban scotea de sub tipar romanul "Animale bolnave". Titlul este sugestiv: personajele sînt "bolnave", suferind de maladii grave, atingînd morbidul şi tarele psihiatrice. Fac parte dintr-o lume oarbă, care şi-a pierdut controlul asupra datelor realului, proiectînd asupra lor efecte ale "tenebrelor sufletului omenesc". Romanul lui Nicolae Breban se întemeiază pe sondarea psihologiei abisale a personajelor, marcată de voinţa nietzscheeană – putere, aceea care, potrivit filosofului german, anulează cîştigul de umanitate produs de morala creştină, întorcînd fiinţa umană a luptei dure, sălbatice pentru dominare şi supravieţuire, către condiţia de "animale bolnave", în care domină raportul dintre agresat şi agresor.

Păi la cine altcineva să mă gîndesc decît la Breban şi personajele halucinante din literatura lui Franz Kafka cînd citesc ştirea potrivit căreia, la iniţiativa deputaţilor Sergiu Sîrbu, Anatolie Zagorodnîi și Igor Vremea, președintele Parlamentului, Andrian Candu, va avea propriul drapel, regulamentul, modul de confecționare și utilizarea acestuia, precum şi modalităţile legale prin care profanarea stindardului va atrage răspundere contravențională? Gata, ne-am întors în Evul Mediu! O veche zicală românească spune: Măgarului, tichie cu mărgăritare îi lipsea! În una dintre cele mai sărace ţări din lume, triumfalismele „regale”, costisitoare şi ridicole ale guvernanţilor, „pohta” de mărire a lui Candu nu putea fi altfel decît pe măsura megalomaniei naşului său Vladimir Plahotniuc. Cei trei deputaţi, prin iniţiativa lor, ne dau şi măsura linguşelii de care sînt capabili. Ştiind prea bine că Andrian Candu este o slăbiciune a lui Plahotniuc, că sînt lipiţi unul de altul ca timbrul pe scrisoare, au înţeles că şi astfel pot intra în graţiile lor.

Ca să pricepeţi mai bine aberaţia din acest demers, e bine să ştiţi că, potrivit proiectului, stindardul președintelui Parlamentului reprezintă o pînză pătrată, roșie, cu Stema de Stat pe mijloc, iar acvila ar putea fi din aur și bordura pînzei va fi compusă din niște pătrate în culorile naționale - albastru, galben și roșu. În plus, drapelul urmează să fie realizat cu franjuri de aur, iar două șnururi de aur ar urma să fie prinse de vîrful suportului. De asemenea, de-a lungul suportului urmează să fie fixată o plăcuță personalizată de aur cu numele Președintele Parlamentului.

După ce Guvernul a dat aviz pozitiv ca președintele Parlamentului Republicii Moldova să aibă propriul drapel, regulamentul, modul de confecționare și utilizarea acestuia, iniţiativa a fost discutată, în ziua de 4 Iulie, de către deputați. Aceştia au decis că cetățenii, dar și străinii aflați pe teritoriul țării sînt datori să manifeste respect față de acest stindard, deoarece simbolizează autoritatea lui Andrian Candu în cadrul Parlamentului. Pînă să vă apuce scîrba sau furia, e bine să mai ştiţi că s-a decis ca la ceremoniile de arborare a stindardului preşedintelui Parlamentului cu prilejul solemnităţilor, asistenţa va sta în picioare, bărbaţii îl vor onora cu capul descoperit, iar militarii de toate gradele vor da onorul conform regulamentelor militare. Potrivit informațiilor care au transpirat prin presă, profanarea stindardului va atrage răspundere contravențională. 

Stindardul președintelui Parlamentului va fi utilizat în format original, duplicate şi copii. Originalul va fi înmînat preşedintelui Parlamentului la ceremonia de învestire în funcţie de către cel mai în vîrstă deputat la ședința de constituire a Parlamentului. Originalul acestuia se păstrează în biroul de serviciu al președintelui Parlamentului și poate fi scos în public cu prilejul unor ceremonii oficiale deosebit de solemne, la decizia acestuia. Atunci cînd îi expiră mandatul, președintelui Parlamentului i se va oferi, în mod solemn, o copie a stindardului.

Nu, oameni buni, nu e vorba despre un spital de nebuni, ci despre măreţul Parlament al mîndrei Republica Moldova! Dată fiind dictatura care deja s-a instalat făţiş după invalidarea alegerilor pentru funcţia de primar al Chişinăului, să nu ne mirăm dacă în curînd Plahotniuc, la iniţiativa majorităţii sale parlamentare subordonate, va fi încoronat rege sau împărat al Moldovei ori Coordonator absolut pe viaţă al acestei ţări.

Moldovenii nu se mai pot căca de foame, iar Parlamentul născoceşte un drapel pentru Candu, în faţa cărora, a drapelului şi a lui Candu, toţi oamenii, inclusiv militari, trebuie să stea încremeniţi şi cu capetele descoperite, ca la mort. Observaţi cu cîtă ambiguitate a fost construită formularea „profanarea stindardului va atrage răspundere contravențională”! În primul rînd, trebuie definită „profanarea”, iar în funcţie de asta, de gravitatea ei, fireşte că, la fel de abuziv, vor fi stabilite sancţiunile contravenţionale.

Conform DEX, a profana înseamnă a trata fără respectul cuvenit lucruri considerate sfinte, a pîngări, a batjocori, a necinsti, a terfeli. Aşadar, steagul lui Candu, şi el însuşi, prin asociere, trebuie trataţi aidoma lucrurilor sfinte. Dacă poţi înjura liniştit, fără să fii pedepsit contravenţional, de Dumnezeu, Cristos şi restul sfinţilor, nu acelaşi lucru îl putem face şi cînd ne amintim sau vedem pe Candu şi steagul lui, pentru că deja Parlamentul i-a sfinţit prin lege laică. Dar cum va fi păzit de pîngărire steagul lui Candu? Va pune un militar să îl păzească? Dar cum îl putem profana? Pişîndu-ne pe el, scuipîndu-l, mototolindu-l, folosindu-l Alina Zotea pe post de prosop atunci cînd o apucă transpiraţiile cu Ghimpu, înjurîndu-l (exemplu: Băga-mi-aş… în steagul Parlamentului mă-tii şi al lui Candu!) ori privindu-l hlizindu-ne sau sfidător?

Observăm, aşadar, că, într-adevăr, în această biată ţară izolată de toţi din cauza unei guvernări mafiote, în care oamenii au devenit sclavii celor de la Putere, ajunşi acolo nu prin votul lor, Plahotniuc, Candu şi restul lătrăilor slugarnici şi obsedaţi de preamărire, „fac parte dintr-o lume oarbă, care şi-a pierdut controlul asupra datelor realului, proiectînd asupra lor efecte ale tenebrelor sufletului omenesc.” La fel ca şi în romanul lui Nicolae Breban, dacă sondăm psihologia abisală a acestora, constatăm, în dimensiunile cele mai reale cu putinţă, că aceasta „este marcată de voinţa nietzscheeană – putere, aceea care, potrivit filosofului german, anulează cîştigul de umanitate produs de morala creştină, întorcînd fiinţa umană a luptei dure, sălbatice pentru dominare şi supravieţuire, către condiţia de "animale bolnave", în care domină raportul dintre agresat (cetăţeanul moldovean; nota aut.) şi agresor (Plahotniuc; nota aut.)”.

Mihai CONŢIU