Furată sub umbrela sistemului bancar european şi a mafiei din spatele băncii

Nu mai reprezintă un secret nici pentru cel mai neinformat locuitor al acestei ţări faptul că sistemul bancar naţional este putred de corupt, controlat de mafia politico-financiară care fură din rezervele valutare ale băncilor fără să dea socoteală nimănui. În acest context, sînt furaţi deponenţii şi acţionarii minoritari, care, în marea lor majoritate, nu-şi găsesc dreptate nici în instanţele de judecată, iar asta pentru că justiţia este parte cointeresată a acestui sistem corupt. În rîndurile ce urmează, vă expunem odiseea Iulia Deleu, acţionar la Banca Comercială „Mobiasbanca”, care de ani întregi nu reuşeşte să-şi recupereze dividendele cuvenite în raport proporţional cu acţiunile deţinute la această bancă. Materialele documentare puse la dispoziţia noastră sînt relevante prin multiple şi minuţioase expuneri de motive şi argumente, motiv pentru care, din economie de spaţiu tipografic, vom reproduce cele mai relevante aspecte, de natură să fie percepute cu o mai mare uşurinţă de către cititorii noştri.

Iulia Deleu este jurist, ex-procuror, avocat, activist obştesc pentru drepturile omului, preşedinte al Fundaţiei „Dreptul şi Democraţia” şi declară că este o victimă a aşa-numitei “democraţii europene”. Într-o adresare către Parlamentul European, Consiliul European, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială, Guvernul Statelor Unite ale Americii, Guvernul Franţei, Ambasadele acreditate în RM, Mass-media locală şi internaţională, Preşedintele Republicii Moldova, Procuratura Generală a RM şi Banca Naţională a Moldovei, Iulia Deleu afirmă că “instituţiile europene profită de corupţia din Moldova, generînd astfel genocide sociale”, venind, printre multe altele, şi cu o serie de argument şi convingeri căpătate din propria-i experienţă faţă de subiectul în cauză.

Corupţia internă cu protecţie europene

„Pînă nu de mult, pledam pentru integrarea în UE şi credeam că, într-adevăr, UE doreşte să implementeze în Moldova principiile democraţiei, în special drepturile omului. Însă, spre marea mea nefericire, m-am dezamăgit de aşa-zisele „democraţie şi drepturi ale omului”, doar pentru aceea că acestea sînt declaraţii false şi iluzii. Corupţia în Moldova este indirect susţinută de funcţionarii europeni de rang diplomatic, acreditaţi în RM, instituţiile europene rezidente în Moldova şi, posibil, de alte autorităţi din lume. “Eu, în calitate de acţionar minoritar la BC „Mobiasbanca” - „Groupe Societe Generale” S.A., sînt furată de băncile europene rezidente în Moldova prin intermediul sistemului judecătoresc şi cu sprijinul funcţionarilor corupţi. Băncile europene sînt complice în escrocherii în proporţii destul de mari – spălare de bani şi delapidări, evaziune fiscală şi alte ilegalităţi. M-am confruntat cu acest flagel. Fiind acţionar minoritar, din anul 1996, la BC „Mobiasbanca-Groupe Societe Generale” S.A., sînt deposedată de proprietatea mea sub formă de dividende, acumulate în bancă mai bine de 15 ani, în valoare de cîteva sute de mii de euro (peste 6 mln. lei). Deşi legislaţia locală prevede obligarea societăţilor pe acţiuni de a răscumpăra acţiunile deţinute de către acţionarii minoritari, banca nominalizată intenţionat „nu găseşte temei legal” în acest sens. Posibil, în curînd, şi banca în cauză va fi intenţionat falimentată ca şi celelalte, doar pentru faptul că şi în banca dată s-au admis multiple fraude.

M-am confruntat cu mari dificultăţi şi în procesul examinării litigiului prin instanţele de judecată, posibil pentru că parte în proces este atrasă Banca Comercială „Mobiasbanca” - „Groupe Societe Generale” S.A., ai cărei acţionari majoritari sînt banca franceză „Groupe Societe Generale”, engleză – Banca Europeană pentru Dezvoltare şi Reconstrucţie şi română – BRD „Groupe Societe Generale”, cu pachetul de control în valoare de 95 %.

Chiar dacă şi cu 21 de ani în urmă, prin contract, banca şi-a asumat obligaţiunea de a-mi achita anual dividende, aceasta este doar pe hîrtie. Însă mai mare este disperarea mea după ce, pe cale de judecată, am obţinut hotărîri criminale, din care rezultă că banca nu are obligaţiuni faţă de mine. Sînt informată că, la Curtea Supremă de Justiţie, pe cauza mea civilă cu banca, au apelat funcţionari din misiunile diplomatice europene, fapt ce nu poate fi pus la îndoială, luînd în consideraţie adresările mele către unele misiuni diplomatice acreditate în Moldova, la care nu mi-au răspuns, precum şi atitudinea faţă de acţiunile băncii. Aceste oficialităţi europene diplomatice şi financiare acuză furturile bancare din băncile moldoveneşti, neauzindu-i însă pe acţionarii băncii, în care instituţiile financiare europene-acţionari majoritari admit aceleaşi ilegalităţi.

Cauza penală intentată la cererea mea, pe fapte de escrocherie, a fost încetată neîntemeiat, deşi deţin şi 6 încheieri judecătoreşti, în baza cărora s-a dispus admiterea plîngerilor mele privind desfăşurarea investigaţiilor sub aspect penal. Dubii în netemeinicia încetării cauzei nu există, ci dimpotrivă – implicarea la comanda cuiva este dovedită şi prin faptul că ofiţerul de urmărire penală, în aceiaşi zi, 23.01.2015, personal, în formă scrisă, răspunde la cererea mea, precum că „se efectuează un şir de acţiuni”, iar prin raportul său, întocmit pe 48 de pagini, acesta vine către procuror cu „propunerea de a înceta cauza”. Faptele expuse de mine în cereri au fost confirmate şi de către Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei (BNM), în urma controalelor efectuate în cadrul băncii nominalizate, reflectate în unele hotărîri ale BNM.

Ajungînd cu cereri la CEDO, acestea au fost considerate inadmisibile, chiar dacă este vorba despre încălcarea dreptului fundamental inviolabil la protecţia proprietăţii şi dreptul la un proces echitabil, potrivit prevederile CEDO. Este uşor de bănuit că cererile mele la CEDO au trecut prin filtrul Grefei moldoveneşti, ai cărei membri sînt rude sau exponenţi ai mafiei politico-financiare din RM.”

Ca să înţelegeţi mai bine această expunere de fapte, vă reamintim spre a reţine că Iulia Deleu este jurist, ex-procuror, avocat, activist obştesc pentru drepturile omului, preşedinte al Fundaţiei, atribute profesionale şi civice care dau greutate şi credibilitate afirmaţiilor sale, dar şi care, din perspectiva unui specialist în materie de Justiţie, justifică omeneasca sa revoltă faţă de un sistem corupt, abuziv, mafiot şi represiv. Particularizînd, Iulia Deleu s-a adresata şi şefului Delegaţiei UE în RM, dl Pirkka Tapiola, care a ignorat-o… diplomatic. Cu aceeaşi „indiferenţă diplomatico-bancară europeană” a tratat-o şi Antoine Gabizon, preşedintele BC „Mobiasbanca” – Grupe Société Générale”, căreia i-a solicitat examinarea chestiunii sale, cunoscută prea bine de către precedenta conduceri a băncii, în privinţa neîndeplinirii obligaţiilor asumate faţă de domnia sa în calitate de acţionar.

Realitatea de jure şi de facto. Cum îşi fură băncile acţionarii minoritari

Ca să se înţeleagă mai bine fondul chestiunii în cauză, recapitulăm din expunerile Iuliei Deleu, care a declarat: „La 05.01.1996, am încheiat cu Banca Comercială „Mobiasbanca” Contractul de participare în fondul statutar cu oferirea drepturilor de acţionar al Băncii pe un termen nelimitat. În baza contractului nominalizat, am investit în fondul statutar al Băncii 200.000 (două sute mii) lei (la acel moment, echivalentul a 45 de mii de dolari SUA). Conform p.3.1 din contract, Banca şi-a asumat următoarele obligaţii: asigurarea intereselor Acţionarului în conformitate cu drepturile oferite şi stipulate în Statutul Băncii şi Regulamentul cu privire la acţionar şi cota de investire; asigurarea păstrării mijloacelor Acţionarului şi calcularea dividendelor anuale; în conformitate cu dispoziţia scrisă a Acţionarului, să transmită acestuia integral sau parţial dividendele virate la cotă, ori să treacă suma dividendelor la cota acţionarului ori să treacă mijloacele la contul de depozit al acţionarului.

Concomitent, Banca a eliberat pe numele meu şi Certificatul Nr. 3010025, care atestă faptul că mi se oferă dreptul la primirea venitului corespunzător volumului de investiţii şi profitului Băncii după rezultatele anului financiar. Indiferent de obligaţiile asumate, urmare a ilegalităţilor, banca, pînă în prezent, nu mi-a distribuit dividendele acumulate pe o perioadă de mai bine de 15 ani, cu unele mici excepţii, în sumă de aproximativ 7 milioane de lei (echivalentul a 350 de mii de Euro).

Iniţial, au fost distribuite parţial dividende, cu mult mai reduse în raport cu cele cuvenite. În total, pe perioada anilor 2001-2014, am primit dividende în sumă de 358.424 lei, pe сînd nedistribuite mie rămîn dividendele în valoare de peste 6 milioane de lei. Pe perioada anilor 2005-2012, în general, nu s-au distribuit dividende, acţionarii fiind induşi în eroare sub diferite pretexte. Acţionarul majoritar cu pachetul de control de acţiuni, în valoare de 63,68% de acţiuni, în mod eronat, dispunea de a nu distribui dividendele, fără a ţine cont de lipsa temeiurilor de neachitare a dividendelor, prevăzute de dispoziţia art. 48 al. 5 din Legea privind societăţile pe acţiuni şi de angajamentul contractual asumat de către Bancă, privind plata anuală a dividendelor şi, nu în ultimul rînd, de încălcarea legislaţiei cu privire la dreptul de proprietate. Acţionarii minoritari, pe parcursul a mai bine de 10 ani, au fost induşi în eroare prin faptul imposibilităţii plăţii dividendelor din motive că Banca are încheiate Acorduri cu Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, privind scutirea de plata impozitului pe venit cu condiţia de a nu distribui dividendele.

Conform datelor Băncii, reieşind din hotărîrile adoptate la adunările generale anuale ale acţionarilor, Banca a fost scutită de plata impozitului pe venit în mărime de 80% şi 50% pe parcursul a 14 ani şi a avut încheiate 4 acorduri, ceea ce este negat de informaţia eliberată de Organul fiscal şi efectiv prezenţa a 2 acorduri pe perioada a 8 ani. În condiţiile acordurilor încheiate efectiv şi a dispoziţiilor normelor de drept aplicate în acest sens, nici obligaţiile Băncii şi nici normele de drept fiscale, nu prevăd condiţia de nedistribuire a dividendelor pentru a fi scutită de plata impozitului, pe cînd acest motiv servea temei de bază pentru adoptarea hotărîrilor de a nu distribui dividendele.

O tranzacţie ilegală. Atac de tip rider asupra acţionarilor minoritari şi a statului

La 05.01.2007, acţionarul majoritar al BC „Mobiasbanca” S.A. – companie din SUA - „Development Capital Corporation”, a încheiat tranzacţia de înstrăinare a pachetului de control de acţiuni în valoare de 63,68% cu Banca franceză SA „Groupe Societe Generale”. Înstrăinarea pachetului de control de acţiuni la un preţ destul de redus s-a produs în lipsa Hotărîrii Adunării Generale a Acţionarilor, constituind o încălcare gravă a legislaţiei, fiind lezate drepturile acţionarilor minoritari de a participa la AGAA şi de a-şi exprima acordul de înstrăinare a pachetului de control de acţiuni la preţ redus. Conform art. 50 alin. (3) lit. ”f” a Legii privind societăţile pe acţiuni, Adunarea Generală a Acţionarilor are atribuţia exclusivă de a aproba hotărîrea cu privire la încheierea tranzacţiilor de proporţii, ce constituie mai mult de 50% din toate acţiunile cu drept de vot ale societăţii.

În scopul efectuării tranzacţiei, principalii acţionari ai „Mobiasbanca” au evaluat banca la doar 440 mln. lei (33,1 mln. USD), la preţul unei acţiuni în valoare de 62,51 bani, pe cînd activele Băncii constituiau 1,9 mlrd. lei (138 mln. USD) şi în jurul a 200 de milioane de lei constituiau doar dividendele nedistribuite, iar peste 6 luni de la vînzarea-cumpărarea pachetului de control, acţionarul majoritar a evaluat costul acţiunilor la Bursa de Valori mobiliare la preţul de 200 de lei. Prin manipularea vînzarii pachetului de control de acţiuni la preţ redus, s-a admis diminuarea plăţii impozitului pe venit, nefiind achitat în bugetul de stat a sumei în valoare de aproximativ 140-150 de milioane de lei, avînd de-a face, aşadar, tot cu un atac de tip rider îndreptat împotriva statului. Fiind achiziţionate acţiunile la preţ nereal, acţionarul majoritar n-a repartizat nici măcar dividendele nedistribuite acţionarilor minoritari pînă la înstrăinarea acţiunilor sale.

La 20 Decembrie 2007, la Adunarea generală extraordinară a acţionarilor Băncii Comerciale „Mobiasbanca” S.A., s-a examinat şi aprobat proiectul hotărîrii Consiliului Băncii privind majorarea capitalului social al Băncii prin plasarea acţiunilor emisiunii suplimentare. În lista subscriitorilor la acţiunile ordinare nominative, a fost înscris un număr restrîns de acţionari, care include: 1. Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), care a obţinut în finalul emisiunii cota în capitalul social de 8,84%. 2. BRD – „Groupe Societe Generale” S.A., care a obţinut cota în capitalul social de 20,00%,, însă acţionarii minoritari au fost lipsiţi ilegal de acest drept, fiind deposedaţi şi de cotele lor din capitalul Băncii, acumulate pe o perioadă de mai bine de 10 ani.

Drept confirmare a unor ilegalităţi comise în BC “Mobiasbanca” SA, stau şi rezultatele controlului efectuat la Bancă în Iulie-August 2010, expuse în Hotărîrea nr. 252 din 23 Decembrie 2010 a Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei şi a altor hotărîri. În urma controlului efectuat de către BNM, s-a constatat că banca a admis încălcări ale prevederilor actelor normative, s-a angajat în operaţiuni riscante sau dubioase; Banca încalcă prevederile art.5 alin. (1), art. 8 alin. (1) din Legea nr. 190-XVI din 26.07.2007 cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor; Banca nu respectă prevederile Instrucţiunii interne cu privire la cunoaşterea debitorului, nu dispune de informaţia completă despre unii debitori ai Băncii; Banca nu respectă prevederile Procedurii interne privind activitatea de creditare; Banca nu dispune de cadrul normativ necesar aferent reflectării principalelor operaţiuni contabile şi anume: a celor de creditare a clientelei; privind impozitul pe venit, de plată a dividendelor, inclusiv plătite în avans. De asemenea, au fost identificate unele neajunsuri la nivelul proceselor TI, care ar putea genera riscuri în activitatea operaţională a băncii.”

În concluzie, constatăm cum o bancă din RM cu pretenţii de firmă elitist-financiară europeană procedează ca tîlharii la drumul mare. În fond, Iulia Deleu a fost jefuită în toată regula cu elemente deja cunoscute de tip rider. Situaţia în care se află e de-a dreptul disperată, iar asta în contextul în care această bancă îşi are nelegiuirile protejate atît de mafia politico-juridică din interiorul ţării, cît şi de factori externi cointeresaţi ai unei Europe care priveşte cu detaşare ceea ce se întîmplă în sistemul bancar din RM, mai ales cînd sînt implicaţi bancheri europeni. Oare cine din ţara aceasta îi poate face dreptate Iuliei Deleu?

„Nu mai pot tolera hoţiile produse faţă de mine de către instituţiile financiare europene! Sărăcia familiei mele, cu milioane în bancă, este insuportabilă! Viaţa grea de acum mă determină să fac declaraţii publice împotriva integrării europene, deoarece ar putea şi ţara să ajungă la o sărăcie şi mai profundă decît cea prezentă şi plină de datorii tot mai împovărătoare! Este suficient că eu şi familia mea suferă din cauza deposedărilor de proprietate de către instituţiile financiare europene! Nu doresc să fim sclavi ai mafiei internaţionale, care a capturat ţara, împreună cu criminalii locali!”, reclamă cu disperare Iulia Deleu.

Teofil KAMINSKI