Înseamnă că a cincea va fi a lui Plahotniuc, dar încotro, nu ştim!

Nu mă interesează absolut deloc care sînt consilierii români ai lui Vladimir Plahotniuc (pe cei moldoveni îi cam ştiu, cumva), dar am convingerea că se pricep de minune să-l jumulească de onorarii în schimbul celor mai aberante, iritante, manipulatoare, absurde şi chiar periculoase consilieri. Parcă-s coborîţi din Dănilă Prepeleac! Din cîte se ştie, ieşirea la rampă a lui Plahotniuc a fost influenţată tot de un român, consilierul politic Cosmin Guşă, care l-a consiliat şi pe şeful actual al PD,fapt recunoscut chiar de acesta. Cu alte cuvinte, Guşă l-a dezbrăcat de anonimat în faţa moldovenilor şi a restului lumii, iar consilierilor care l-au urmat le-a rămas datoria ingrată şi bănoasă de a-l îmbrăca politic pe gustul moldovenilor şi al restului lumii.

Din nefericire, consilierilor lui Plahotniuc de după Guşă nu le-au reuşit cu nici un chip să-l transforme pe patronul lor într-un „om de-al nostru”. Nu i-a reuşit acest lucru nici măcar jurnalistului român Cristian Tabără, care de dragul onorariului încasat pentru „sfinţirea monumentului politic Plahotniuc” a admis propria-i „răspopire” din tagma jurnaliştilor şi intelectualilor oneşti. E clar că nici Plahotniuc, ca material uman, nu-i un tip care să-ţi inspire proiecţii imaginare grandioase, dar ceva tot se putea face. Uitaţi-vă ce au făcut, în România, consilierii pentru ciobanul nestăpînit Gigi Be(rbe)cali! La banii săi, Plahotniuc îşi putea angaja măcar pe cineva de la Academie care să inventeze ceva în locul lui, să creadă lumea că şi-a făcut averi şi din chestii serioase. Că a produs şi el ceva în afară de combinaţii, vicleşuguri, şiretlicuri şi tunuri epocale!

Plahotniuc nu este al moldovenilor şi, în general, al nimănui, excepţie făcînd doar respectabila sa familie, în faţa căreia trebuie să ne închinăm la fel cum o facem în faţa familiilor noastre. Plahotniuc, deşi este tiranul indiscutabil al acestei ţări şi are o putere efemeră absolută acum, este un om singur şi înfricoşat de propria-i putere. Cîte păcate şi cîţi inamici, poate justificaţi, poate să aibă acest om dacă trebuie să fie păzit mai dihai decît Putin ori Trump? Cu toată puterea lui, este un om neliber. El, de exemplu, nu poate ieşi liber, la un local oarecare, să bea un pahar de whisky dacă, prin absurd, l-aş invita. Din nefericirile prezente ale moldovenilor şi nefericirile lui viitoare, cînd rostim numele lui, ne gîndim la Ceauşescu, Gaddafi, Saddam Hussein şi alţii asemenea lor, deşi, jur, eu îl judec mai creştineşte, în gînd.

Aici n-o să mă apuc să fac un întreg pomelnic cu toate năzbîtiile periculoase pe care consilierii i le imprimă pe computer pentru ca Plahotniuc să le citească, iar lumea să creadă că sînt propriile sale idei. O să mă refer la ultima sa maimuţăreală politică de la mitingul bugetar al PDM din 21 Octombrie, la ceea ce a clănţănit el acolo.

Din motive uşor sesizabile, Plahotniuc a înţeles că nu e cazul să se sinucidă instantaneu declarîndu-le că, începînd cu a doua zi, readuce miliardul furat în bugetul ţării, că le restituie moldovenilor aeroportul ori că lasă ca Justiţia şi forţele de ordine să se pună în slujba exclusivă a poporului, nu doar întru protecţia exclusivă a lui.

Consilierii lui, considerînd că moldovenii sînt un popor predispus spre viol fără să ţipe sau să-şi zgîrie pe faţă sau fund agresorul, l-au pus pe Plahotniuc să cotcodăcească despre „cea de-a patra cale a Moldovei, calea pro-Moldova, pentru Moldova, calea, care duce spre moldoveni, spre rezolvarea problemelor concrete ale oamenilor, ale noastre, ale tuturor”. Cînd a făcut acest anunţ, fundurile tuturor bugetarilor şi amărîţilor aduşi la acel miting au stors lacrimi îndelungate de emoţii şi speranţă într-un viitor intraductibil.

„Moldovenii sînt gata și sînt dornici să-și făurească viitorul cu propriile mîini”, a spus Plahotniuc, cu gîndul la bărbaţii rămaşi singuri acasă, ale căror soţii au plecat în Rusia sau UE ca să cîştige un ban ca să aibă ce-şi băga în gurile înfometate. Maternitatea e din start anulată!

Astfel, potrivit gurii lui Plahotniuc ideea că problemele moldovenilor vor fi rezolvate din exteriorul țării nu mai are nici un suport. „Timp de 27 de ani, au existat trei direcții, trei direcții pe care politicienii din Republica Moldova au încercat să-i ducă pe moldoveni: una este calea în Uniunea Europeană, alta este calea eurasiatică și cea de-a treia cale este calea unirii cu România. Prea mult Moldova a așteptat ca altcineva să-i construiască viitorul, din afara țării”, a cotcodăcit arendaşul Moldovei.

Are dreptate, domnilor, iar ca să demonstreze acest lucru, mă gîndesc şi eu printre păduchii consilierilor lui, nu m-aş mira să aflu că decide să strîngă în rulou şoseaua Sărăteni-Soroca şi s-o trimită înapoi americanilor, să le trimită europenilor, în containere, toate staţiile de epurare a apei, spitalele construite sau renovate etc., românilor să le arunce cu praştia, peste Prut-Furt, şcolile ori grădiniţele renovate, păstrînd doar „unionismul de rezervă”, iar el, în schimb, să-şi deruleze, ca pe hîrtia igienică, propriul asfalt, propria pro Moldova, propria Arenă Chişinău, propriile centre de sănătate, propriul Candu, propriul Ghimpu, propriul Guvern şi Parlament, „propriul propriului său”!

Patronul democraților, citat copios de „publicaţia independentă de sine Timpul”, a explicat și ce înseamnă politica pentru Moldova.: „Înseamnă că satele moldovenești vor fi la fel de pline de activitate, ca altădată: sate cu infrastructură bună, cu drumuri asfaltate și aprovizionate cu apă, sate cu mulți copii, pentru care să fie renovate grădinițele și redeschise școlile, pentru care să avem medici de familie în fiecare localitate, sate cu locuri de muncă în ateliere sau în cîmp, astfel încît oamenii să nu fie nevoiți să plece peste hotare. Și în sate, și în orașe, oamenii trebuie să primească salarii mai mari, și noi vom veni foarte curînd cu o reformă bună în acest sens.”

Crede cineva că sînt tîmpit dacă spun că asupra acestor afirmaţii ar trebui să se pronunţe medicii psihiatri? A, e politician! Bine, atunci să chemăm o Procuratură absolut independentă sau să înfiinţăm un Tribunal al Poporului abilitat să judece subminarea Statului, acapararea dictatorială a Puterii de Stat de către o singură persoană etc., etc.

„Nu mai putem tolera statutul de obiect al geopoliticii, cum am fost în ultimele decenii, cînd toți ne dictau ce să facem, unde să mergem, de cine să ascultăm sau la ce să visăm. Moldova are dreptul la propria viziune, la propriul cuvînt în relațiile cu cei din străinătate. Noi avem dreptul la propriul destin, pe care să-l făurim după voința noastră. Doar în așa mod putem să dobîndim suveranitatea noastră autentică”, a mai cotcodăcit Plahotniuc. 

În aceste pasaje avem de-a face nu doar cu un simplu cotcodăcit, ci cu un răcnet dur adresat UE, care „şi-a permis obrăznicia”, ani la rînd, să ceară guvernaţilor să-şi respecte cetăţenii, să acorde independenţă Justiţiei, să respecte principiile Statului de Drept, să înţeleagă că securitatea omului de rînd este mai presus chiar decît securitatea Statului, căci securitatea Statului este garantată de securitatea cetăţeanului! Mă opresc aici la comentariile pe marginea inepţiilor scrise de consilierii lui Plahotniuc şi cotcodăcite scrîşnit de către acesta ca fiind propriile sale „idei măreţe naţionale”!

Ca să vedeţi cum ştiu unii să cîştige bani! Ca să vedeţi cum, de dragul unor onorarii, probabil generoase, pot unii să uite că în spatele individului pe care îl slujesc se află, invariabil, un popor hămesit, umilit şi ţinut în ignoranţă!

Dacă „Moldova lui Plahotniuc” urmează să păşească pe a patra cale, fără să pricep nici pînă acum, care au fost cele trei cărări păşite, cred că sînt îndreptăţit să mă gîndesc la a cincea cale, dar nu a Moldovei, ci a lui Plahotniuc. Facem pariu că în Rusia? În Elveţia, mi-a spus cineva, se vor închide cîteva peroane de gară şi aeroporturi!

Mihai CONŢIU