La 13 august, în fiecare an, se sărbătorește Ziua Internațională a Stîngacilor, fiind considerată o oportunitate de a-i informa pe oameni asupra avantajelor și dezavantajelor faptului de a fi stîngaci.

Lateralitatea manifestată la nivelul mîinilor, prin existența stîngacilor și a dreptacilor, reprezintă unul dintre numeroasele și fascinantele aspecte ale diversității umane.

Sărbătoarea zilei cuprinde competiții sportive între dreptaci și stîngaci, demonstrații ale abilităților sportive și artistice ale stîngacilor, precum și evenimente unde dreptacii sunt îndemnați să încerce să folosească unelte și echipamente proiectate pentru mîna stîngă, pentru a înțelege cum este să trăiești într-o lume proiectată pentru cealaltă mînă.

Pînă în prezent nu s-a descoperit o explicație științifică definitivă pentru folosirea prioritară a mîinii stîngi în locul celei drepte. Unele teorii susțin că este o problemă genetică, altele că ar fi determinată de factori externi și nu de genele moștenite de la părinți.

O estimare mai precisă a populației stîngace a fost făcută în urmă cu cîțiva ani: o cercetare realizată în 2008, bazată pe analiza a 144 de studii separate, sugerează că, la nivel global, aproximativ 10% dintre femei și 12% dintre bărbați ar fi stîngaci. Se estimează, de asemenea, că numărul acestora este în continuă creștere, aproximativ 20-30% din copiii cu vîrste cuprinse între 6 și 12 ani fiind stîngaci.

Deși, multe dintre culturile lumii au depășit faza în care stîngacii erau stigmatizați, fiind considerați aducători de nenoroc, blestemați ori răuvoitori, pentru stîngaci, existența este încă dificilă într-o lume a dreptacilor. Astfel, robinetele, instrumentele muzicale, aparatura electro-casnică, mouse-ul calculatorului, totul pare construit pentru utilizarea lor exclusivă de către dreptaci.

Organizatorii acestei zile doresc să determine firmele producătoare de articole casnice să ia în considerare și nevoile stîngacilor atunci cînd creează design-ul produselor.

Ziua Internațională a Stîngacilor (Left Handers Day) a fost marcată prima dată, în 1976, la inițiativa organizației "Lefthanders International" (în prezent nu mai activează), cu scopul de a sensibiliza opinia publică cu privire la dificultățile și frustrările cu care stîngacii se confruntă în viața de zi cu zi.

În 1990 s-a constituit Clubul Stîngacilor (Left-Handers Club) cu scopul de a menține o legătură între stîngacii din întreaga lume și de a face cunoscute nevoile și cerințele acestora.

În 1992, Clubul Stîngacilor a lansat marcarea Zilei Internaționale a Stîngacilor, ca un eveniment anual, pentru a crește gradul de conștientizare publică asupra avantajelor și dezavantajelor de a fi stîngaci.

Preferința pentru utilizarea mîinii drepte sau a celei stîngi este o manifestare a unui fenomen natural numit lateralitate — tendința ființelor vii înzestrate cu simetrie bilaterală (cum sunt toate vertebratele, prin urmare și omul) de a utiliza predominant o parte sau alta — stînga ori dreapta — a corpului. Deși manifestarea cea mai evidentă este preferința pentru o mînă sau alta, tendința se manifestă și în alte aspecte, chiar și în utilizarea, pentru diferite sarcini, a uneia sau alteia dintre emisferele cerebrale.

În trecut, stîngacii erau priviți cu suspiciune, teamă și antipatie, devenind adesea victime ale discriminărilor și persecuțiilor. Existau o serie de superstiții în legătură cu stîngacii: spiritele rele se furișează peste umărul stîng și tocmai de aceea se aruncă sare, vărsarea solniței înseamnă ghinion și acesta poate fi contracarat doar prin aruncarea unei cantități mici de sare peste umărul stîng; dacă te mănîncă palma dreaptă primești bani, dar dacă te mănîncă palma stîngă, atunci dai bani; dacă ți se bate ochiul drept, te întîlnești cu un prieten, dacă ți se bate cel stîng, vezi un dușman; dacă pleci într-o călătorie cu piciorul stîng, vei avea ghinion, etc.

Azi, majoritatea oamenilor nu mai vede astfel lucrurile, iar opoziția dreptaci-stîngaci este tot mai puțin un criteriu de discriminare și tot mai mult un fascinant obiect de studiu pentru neurologi, fiziologi, psihologi, sociologi, medici.

Abilitatea stîngacilor de a folosi mîna stîngă în locul celei drepte a stîrnit controverse între cercetători. Ideea că stîngacii ar fi, în general, mai inteligenți decît dreptacii este azi respinsă de majoritatea oamenilor de știință, iar marea creativitate a stîngacilor comparativ cu dreptacii este și ea subiect de dispută, dar există încă specialiști care susțin că stîngacii sunt persoane cu un potențial deosebit, care au în mai mare măsură decît dreptacii (statistic vorbind), anumite talente și înzestrări.

Printre cei mai cunoscuți stîngaci se numără: Iulius Cezar, Cezar, Pablo Picasso, Isaac Newton, Albert Einstein, Leonardo da Vinci, Michelangelo Buonarroti, Wolfgang Amadeus Mozart, Charlie Chaplin, Marilyn Monroe, Jimi Hendrix, Martina Navratilova, Nicole Kidman, Demi Moore, Tom Cruise, Adam Brody, Bill Gates, Oprah Winfrey, prințul William al Marii Britanii, regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii, Bill Clinton și Barack Obama.

AGERPRES/ (Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Mariana Zbora-Ciurel)