Un parastas politic în memoria lui Chirtoacă, organizat de unchiul său

Autor: Mihai CONŢIU

Sfîrşitul săptămînii trecute la Chişinău a fost unul tensionat, fierbinte ca aerul de afară, interesant şi cu şanse reale de a se constitui într-o extrem de posibilă reconfigurare a tabloului politic central al Republicii Moldova.

Cel mai mare perdant al evenimentelor desfăşurate au fost Dorin Chirtoacă, în primul rînd, şi Mihai Ghimpu. Aici fac o paranteză: Calitatea primitivă, mafiotă, incultă şi arogantă a actorilor politici cu putere de decizie, printr-o condiţionare ce decurge inevitabil, ne obligă şi pe noi, ziariştii, să coborîm în lumea lor. Asta nu înseamnă că devenim, automat, ca şi ei. Ne depreciem prin aceea că, în aceste condiţii chiar impuse de aceste circumstanţe, nu avem cum să-i iluminăm cu ceva pe cititorii noştri, aşa cum ar fi şi firesc, ci, pur şi simplu, explicăm tot ceea ce vedem în mocirla politică, cu alţi ochi şi mai bine informaţi. Totul este zadarnic deoarece şi noi, într-o măsură sau alta, depindem de aceiaşi politicieni. Netrăind într-o ţară normală, dezvăluirile sau sesizările noastre nu au nici un efect, iar asta pentru că deasupra legilor tronează ei, nu noi, jurnaliştii, care ne supunem legii şi dezvăluim fărădelegea.

Am făcut această prea lungă paranteză spre a înţelege nu doar situaţia mea imposibilă sau zadarnică de jurnalist, care sînt nevoit să scriu despre personaje penibile, hapsîne şi mafiote ca Mihai Ghimpu sau Dorin Chirtoacă, ci şi pentru a te face pe tine, cititorule, să înţelegi că ţara a ajuns să fie aşa de hîdă în faţa moldovenilor deznădăjduiţi şi a Occidentului civilizat tocmai din cauză că este incapabilă să propulseze în fruntea ei conducători cinstiţi şi patrioţi. Aşa cum sînt conducătorii, tot aşa sîntem şi noi, indiferent de cît de cinstiţi am fi!

Mitinguri cu bucluc

Se ştia, de multă vreme, că Platforma Civică „Dreptate şi Adevăr” (DA) intenţiona să ţină un miting în ziua de Duminică, 7 Iunie. Dintr-o decenţă la care ne obligă normele democratice civilizate, autorităţile locale şi partidele politice ar fi trebuit să-i lase pe cei de la „DA” să-şi vadă liniştiţi de treburile lor, să nu-i împiedice sau să-i provoace. Aici nu este vorba despre cine stă în spatele tuturor manifestaţiilor civice sau politice, ci despre respectarea dreptului la exprimare. Personal, de-a lungul timpului, m-am convins că absolut toate grevele, demonstraţiile sau revoluţiile au în spate grupuri de interese. Cei din spatele tuturor acestor acţiuni sînt adevăraţii profitori, iar noi, masa de manevră – participanţii creduli la greve, mitinguri sau revoluţii – sîntem „prostimea” manipulată de profitorii din umbră. Ei, profitorii din umbră, au suficiente scenarii prin care ne fac pe noi – revoltaţii, greviştii sau revoluţionarii – să credem că, într-adevăr, putem schimba lumea, demola guverne şi că sîntem eroi. De milenii, Istoria astfel şi-a bătut joc de gloata manipulată!

Revenind la ziua de Duminică, 7 Iunie, îmi amintesc de cea precedentă, de ziua de Sîmbătă, cînd am auzit că Ghimpu şi „liberalii lui”, care, iniţial, aveau programat un miting electoral între orele 10,00 şi 12,00, vor să ocupe Piaţa Marii Adunări Naţionale (PMAN), între orele 9,00 şi 21,00 cu nişte autocamioane de mare tonaj. Scopul lor fiind acela de a-i dispersa pe cei de la „DA” să-şi organizeze mitingul programat să înceapă la orele 12,00. „Mare canalie liberală şi asasin al viitorului politic al lui Chirtoacă mai poate fi acest Ghimpu!”, mi-am zis.

Cu toate acestea, cu fricţiunile de rigoare şi deja cunoscute, cele două mitinguri au avut loc, iar Ghimpu tot şi-a adus în PMAN un cîrd de autobuze. Prin oricîte încărcături simbolice încearcă Ghimpu şi Chirtoacă să-şi justifice intenţia lor de a aduce în PMAN autovehicule de mare tonaj, făcînd referinţă la miliardul de Euro furat, acţiunea lor o copiază pe cea a sovieticilor care şi-au scos tancurile în Chişinău împotriva demonstranţilor moldoveni care cereau desprinderea ţării lor de URSS. Neavînd tancuri, bolşevicul liberal Ghimpu şi-a găsit „sponsor” cu maşini de mare tonaj sau autobuze.

O cruce uriaşă pe viitorul politic al lui Chirtoacă

Puţină lume desluşeşte meschinăria lui Ghimpu. El şi cu Chirtoacă, avînd sub control Primăria Chişinăului, deci circa 60% din economia ţării, au furat mai mult decît toţi guvernanţii la un loc. O dată şi o dată, lumea va afla cît de mari milionari, în Euro, sînt. Cu toate acestea, Ghimpu nu va admite niciodată ca cineva din familia lui să-l depăşească în privinţa funcţiilor oficiale deţinute. Acum crede că a ajuns legenda familiei prin aceea că a fost preşedinte interimar de ţară şi preşedinte al Parlamentului. Ghimpu nu o să-i permită niciodată lui Chirtoacă să-şi depăşească statutul suprem de primar şi pe cel de scutier-ridicător al său. Acesta este şi motivul pentru care i-a ratat lui Chirtoacă şansa afirmării prin aducerea lui în funcţia de preşedinte al Partidului Liberal. Duminica ce a trecut, însă, i-a aplicat lovitura decisivă propriului său nepot.

Demonstraţia-contrademonstraţie liberală de Duminică l-a condamnat pe Chirtoacă la pierderea alegerilor pentru Primărie. Indiferent de onestitatea sau neonestitatea celor de la „DA”, Ghimpu şi Chirtoacă le-au demonstrat oamenilor că sînt potrivnici celor care cer pedepsirea vinovaţilor în furtul miliardului de Euro din sistemul bancar. „Prin vot menţinem cursul european, întoarcem miliardul şi facem dreptate!”, au scandat liberalii lui Ghimpu, ceea ce lasă să înţelegem că ei au furat miliardul şi acum s-au decis „să-l întoarcă”. La urma urmei, cam aşa şi este, căci Dorin Drăguţanu, cel care a tutelat furtul în calitate de Guvernator al Băncii Naţionale, a fost numit în acest post de chiar Ghimpu, în pofida faptului că nu avea calificarea necesară pentru această funcţie, el fiind specialist mai curînd în calitate de om care ştie „să spele bani”.

Acest mesaj al liberalilor, preluat de la cei de la „DA” sau suprapus pe al acestora, este unul mincinos – primarul Chişinăului, în persoana candidatului Chirtoacă, nu are absolut nici un fel de atribuţie în identificarea vinovaţilor de furtul acestor bani şi, cu atît mai puţin, nu are posibilitatea să restituie aceşti bani.

Contramanifestaţia liberalilor l-a compromis teribil pe Chirtoacă în faţa tuturor categoriilor de alegători. Aici mă refer la aceea că liberalii au fost potrivnice celor de la „DA”, care au ieşit în stradă tocmai din pricina miliardului furat, în contextul în care identificarea făptaşilor este dorită şi de alegătorii de Stînga, de cei de Dreapta, de moldoveni, de minorităţile etnice... În aceste condiţii, şansele lui Chirtoacă, dacă e să ne luăm după ultimul sondaj de opinie, au pălit definitiv în faţa celor ale Zinaidei Greceanîi sau ale oricărui candidat de Stînga.

Criza de medicamente face ravagii în Primăria Chişinăului

Oameni buni, mai este cineva sănătos, mai ales la cap, în ţara asta? Mă întreb asta după ce am aflat despre o aberantă reglementare în care orice partid poate să-şi rezerve PMAN pentru diferite manifestări pe zile şi perioada care se întind pe cîţi ani îşi doreşte fiecare. Aflu că Ghimpu, avîndu-l pe Chirtoacă la Primărie, începînd cu 18 Mai 2012, şi-a rezervat PMAN pentru încă vro 10 ani mai departe. Chiar şi o rezervare pentru un an înainte este o tîmpenie abuzivă. Autorizaţiile pentru manifestaţii publice în PMAN, care sînt aprobate de primarul unui anumit partid, ar trebui acordate mai curînd de către MAI, iar asta în funcţie de importanţa demonstraţiilor şi coordonarea sau desincronizarea lor atunci cînd este vorba despre una şi aceeaşi zi. PMAN nu aparţine nici lui Ghimpu, nici Platformei „DA”, nici Acţiunii 2012 şi nici măcar Bisericii lui Dumnezeu.

Platforma „DA” şi chinurile facerii

Această organizaţie civică, deocamdată, ar avea toate şansele să se transforme într-o „forţă a treia” dacă ar fi absolut independentă de orice susţinere din umbră cu nuanţe suspecte. Ţelul lor este lăudabil şi de natură să-şi atragă susţinători democraţi inclusiv din partea occidentalilor. Dacă, totuşi, se adeveresc unele afirmaţii că scopul acestei Platforme ar fi acela de a împăca două structuri exclusiviste de putere financiară, care nu au nimic de-a face cu democraţia reală, atunci există riscul previzibil al eşecului.

Aşa cum se prefigurează acum, Platforma „DA” pare o forţă, dar pe cine doreşte să pună în locul celor pe care îi vor demişi din funcţie? Inevitabil, spre a schimba ceva în ţară, Platforma „DA” ar trebui să se transforme în partid politic, căci numai astfel poate ajunge la Putere, dar şi acesta este un risc enorm. Platforma „DA” ar fi trebuit să fi anunţat deja un Guvern de alternativă, iar asta din simplul motiv că îl vrea demis pe cel actual. Ca să-şi cîştige credibilitatea, Platforma „DA” ar trebui să renunţe la toate reziduurile cu trecut incert în ceea ce priveşte valorile democratice, ar fi trebuit să ne prezinte virtuali deţinători de portofolii ministeriale din rîndul tinerilor moldoveni care activează cu succes în mari companii occidentale şi tot ce derivă din toate acestea.

Platforma „DA”, încă de la început, trebuia să se substituie imaginii unei revoluţii autentice şi paşnice a inocenţilor şi să nu lase loc de speculaţii pe marginea altor intenţii.

Într-o manieră relativ surprinzătoare pentru marele public, dar mai puţin pentru noi, pe fondul demonstraţiilor din PMAN, premierul Chiril Gaburici a adresat un fel de scrisoare deschisă preşedintelui ţării, celui al Parlamentului şi deputaţilor prin care cere demisia întregii conduceri a Procuraturii Generale, a întregii conduceri a Băncii Naţionale şi a Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare în termen de o luna, în caz contrar anunţîndu-şi demisia iminentă.

Prin această acţiune, Gaburici se pliază pe doleanţele celor de la Platforma „DA”, indiferent de contextul în care a făcut-o. Deja se speculează că astfel a anticipat o posibilă demitere a sa din cauza controversatei sale diplome universitare. Indirect, toate presiunile care au fost exercitate asupra lui Gaburici încă de la investire îl vizau pe Vlad Filat, care l-a nominalizat la funcţia de prim-ministru. În pofida tuturor criticilor, Gaburici, încă de la investire, s-a bucurat de întregul sprijin al Occidentului, iar declaraţiile sale pro-europene au fost, cu siguranţă, pe ne-placul multora dintre cei care l-au votat în această funcţie. În cea mai mare măsură, Gaburici a continuat politica executivă a lui Filat.

Ieşirea lui la rampă cu solicitările ultimative amintite va fi de natură să rămînă doar cu sprijinul politic al PLDM, ceea ce echivalează cu ieşirea lui din scenă. Putem spune deja că ne aflăm în preajma unei crize politice serioase. Rezultatul alegerilor locale şi imposibilitatea probabilă a satisfacerii cererilor lui Gaburici vor contura şi mai mult eventuala criză politică. Stînga politică se pregăteşte să vină la guvernare. Nu ştim ce va face Platforma „DA”, însă faptul că viitoarea manifestaţie şi-a anunţat-o tocmai în August ne face să credem că aşteaptă „ceva”, că aşteaptă decizii de „altundeva”…