Bolile cu o rată de mortalitate tot mai ridicată în ultima perioadă, precum obezitatea sau diabetul, erau necunoscute strămoşilor noştri preistorici. Zahărul face parte din alimentaţia noastră de trei secole încoace, de cînd a încetat să mai fie considerat un bun de lux, iar preţul acestui ingredient a devenit accesibil oricui. Tot atunci au apărut şi problemele ficatului.

Statisticile sînt alarmante: un american consumă în medie circa 20 de linguriţe de zahăr pe zi, conţinut nu numai de alimente dulci, ci şi de pîine, iaurt cu fructe sau sos de tomate. Doctorul Robert Lustig, profesor de endocrinologie la Universitatea California, atrage atenţia că ficatul nu poate metaboliza decît 6 linguriţe de zahăr pe zi. Din surplus, o parte este păstrat în ficat, dar nu pe post de oaspete bine-venit, pentru că va produce în timp diverse afecţiuni. Restul ajunge în sînge, prin intermediul trigliceridelor. O altă problemă intervine în momentul în care ficatul devine rezistent la insulină, ceea ce poate favoriza instalarea obezității. De partea cealaltă, pancreasul nu mai este capabil să secrete nivelurile necesare de insulină, iar concentraţia de zahăr din sînge creşte exponenţial, ceea ce va conduce în timp la nemilosul diagnostic de diabet. Concluzia? Zahărul este la fel de periculos pentru ficat ca alcoolul!

Zahărul creează dependenţă, iar pofta de dulce va creşte la infinit. Vestea bună e că sînt suficiente trei zile de luptă curajoasă împotriva zahărului pentru ca pofta să fie drastic diminuată. Este concluzia la care a ajuns medicul Joel Fuhrman, care afirmă că, după această perioadă de „post” de zahăr, corpul va putea începe să funcţioneze la parametri optimi.

Sursa: divahair.ro