Viermuiala nemernicilor şi drumurile fără de întoarcere

Un om cu studii superioare şi cu o poziţie socială privilegiată, dar fără nici un pic de conştiinţă, este o nulitate, un vierme în comparaţie cu o măturătoare ori o cusătoreasă care trudeşte zilnic pentru binele copiilor ei, e mulţumită cu ce are şi că este sănătoasă şi merge cu evlavie la biserică să se roage, să se spovedească pentru iertarea păcatelor. Această femeie e o sfîntă, iar cel fără conştiinţă este diavolul din cauza căruia ea se roagă la Dumnezeu ca să aibă putere să nu-i cadă în ispită.

Cam toţi cei ajunşi în vîrful piramidei sociale, avînd putere de decizie şi control asupra unei comunităţi umane, atunci cînd înregistrează eşecuri uriaşe, cînd comit greşeli dintre cele mai grave şi pentru care merită sancţionaţi civic şi penal, nu caută vina în ei, ci în ceilalţi, în chiar comunitatea pe care au cîrmuit-o dezastruos.

Paradoxal şi revoltător e că singura vină pe care şi-o asumă este aceea că „au fost prea buni, au avut încredere în oameni care i-au trădat”. Plahotniuc, Şor şi acoliţii lor nu vor recunoaşte niciodată că au fost bandiţi, hoţi, uzurpatori şi trădători ai neamului lor pe care l-au exploatat pînă la sînge. În pofida tuturor evidenţelor, realităţilor şi probelor, ei vor spune că sînt nevinovaţi, că sînt persecutaţi politic, că au dorit tot binele moldovenilor şi nu au fost lăsaţi să-şi ducă lucrarea pînă la capăt.

În acest context, este suficient să-i dăm exemplu pe foştii democraţi din „grupul Candu” care vor să-i creeze lui Plahotniuc formaţiunea politică „Pro Moldova”, a cărei finanţare nu poate veni decît tot din bani de furat, din ce a mai rămas necheltuit din miliardul „rătăcit”. Un străin care nu l-ar cunoaşte pe Candu, ar fi tentat să creadă că e puritatea întruchipată. În realitate, după cum se ştie, el face parte din aripa dură a mafiei lui Plahotniuc care a uzurpat Puterea în Stat. El şi cei din grupul său au fost părtaşii tuturor schemelor criminale ale lui Plahotniuc şi Şor. Ei consideră că cei furaţi şi terorizaţi de ei sînt de vină că Plahotniuc nu mai e la Putere, pe care îl consideră un nevinovat şi un „binefăcător” pentru „moldovenii nerecunoscători”. Tot un „persecutat politic” se consideră şi Viorel Morari, fostul şef al Procuraturii Anticorupţie, chiar dacă nu poate justifica în nici un fel cum, aşa, din senin şi de cînd el a devenit şef, familia lui, destul de modestă iniţial, a început să gestioneze afaceri profitabile de milioane de euro. Şi tot aşa!

Din cauza unor astfel de oameni, ei fiind şi incredibil de numeroşi, nici ţara nu o duce bine. În virtutea acestei „filosofii de viaţă a vinei altora”, mentalul colectiv este manipulat să creadă că „Republica Moldova o duce rău ba din cauza Rusiei, ba din pricină că nu se uneşte cu România, ba pentru că UE nu-i dă bani cît mai mulţi fără prea multe formalităţi” şi tot aşa. Nimeni nu se gîndeşte că ţării nu-i merge bine pentru că el nu munceşte, că fură şi că-i place să trăiască din pomeni de la ăia mai mari care jefuiesc ţara. Vinovaţii pentru eşecul social, economic şi politic al ţării trebuie căutaţi aici, nu în exterior, acei vinovaţi interni care şi-au predat succesiv, unul altuia, ştafeta jefuirii ţării, începînd cu 1991 şi culminînd cu 2019 cînd a fugit Plahotniuc.

Acestea sînt adevăratele pricini care i-au modificat structural mentalul moldoveanului, făcîndu-l, în general vorbind, să recepteze, să interpreteze în cele mai vulgare şi agresive modalităţi reprezentativitatea şi aplicabilitatea noţiunilor de „rău” şi „bine”.

Tragismul zilelor democraţiei prezente constă în aceea că moldovenilor le-a fost „oferită şi predată” democraţia tocmai de către fosilele politruce şi intelectuale scăpătate privilegiat din fosta nomenclatură sovietică. Tocmai de către acei care, anterior, urau democraţia de tip occidental, iar asta, în primul rînd, pentru că nu o înţelegeau şi n-o pricep nici astăzi. „Dacă ştabii fură, de ce să nu furăm şi noi?”, au ajuns să-şi spună moldovenii. „Dacă elitele intelectuale fac plecăciuni şi îi laudă pe cei care fură ţara pentru că le dă şi lor cîte ceva, de ce să nu închidem şi noi ochii în faţa atîtor hoţii atîta timp cît ne lasă şi pe noi să mai ciugulim cîte ceva?”, se justifică credinciosul ortodox moldovean.

Astfel, moldovenii au ajuns să-i transleze pe marii mafioţi ori pe cei cu trecut şi averi dubioase în rîndul sfinţilor, să-i asemuiască vulgar chiar cu Ştefan cel Mare şi să-i considere modele absolute pentru ei şi poporul lor. Cînd, uneori, legiuitorii îi pedepsesc penal, moldovenii amorali, pervertiţi consideră că vinovată e Legea nedreaptă. Ca să înţelegeţi mai bine dramatismul unor situaţii, al unor drumuri fără întoarcere, vă ofer cîteva exemple!

În „Orheiul lui Şor” sînt destui care au murit şi or să moară cu convingerea că acest bandit nemernic a fost un umanist, un binefăcător care a făcut numai bine moldovenilor din banii lui, iar chiar dacă a furat, a făcut-o pentru oameni, nu pentru el. Au trăit degeaba? Era mai bine dacă se năşteau insecte, eventual albine?

După fuga lui de şobolan încolţit din ţară, mafiotul nemernic Plahotniuc a lăsat în urmă o armată extrem de mare de servitori pe care îi plătea generos sau îi lăsa să fure cît le spunea el. Acum au rămas fără plicurile lunare cu bani şi fără privilegii abuzive. E drept că destui se mai înfruptă din afacerile şi combinaţiile demarate „pe vremea lui”. Acum toţi îl regretă şi au devenit inamicii de moarte ai Preşedintelui Dodon pentru că l-a obligat „să abdice”. Crede cineva că vreunul din toţi aceşti profitori s-au gîndit vreodată la moldovenii sărmani exploataţi de Plahotniuc, la ţara pe care a mutilat-o dramatic? Din păcate, astfel de viermi se vor naşte mereu, iar răul pe Pămînt va fi etern!

Crede cineva că Renato Usatîi este atît de generos cînd împarte pomeni de tot felul din cauza unor porniri creştineşti, fără să dorească nimic mai mult, mult mai consistent în schimb? Dacă ar fi avut vocaţie de mucenic, şi-ar fi donat întreaga avere săracilor şi şi-ar fi propus să trăiască, „patriotic”, doar din salariul de primar.

În fine, tot noi sîntem de vină că nu-i apreciem la justa valoare pe oameni ca Şor, Plahotniuc, Usatîi… Nu-i merităm!

Mihai CONŢIU