Populația lumii a depășit, în Noiembrie, pragul de 8 miliarde, conform unei estimări a ONU.

Evoluția civilizației umane a constituit motorul expansiunii populației globale. Progresul tehnologic a dus la creșterea producției alimentare și a făcut disponibile spre exploatare mai mult pămînt și mai multe resurse. Marile valuri de inovație, cum au fost începutul agriculturii și revoluția industrială, au accelerat expansiunea populației, scrie THE ASAHI SHIMBUN (Japonia), potrivit RADOR.

Optimiștii pot prezice un viitor strălucit în care oamenii vor putea obține cele necesare mai eficient, mulțumită inovațiilor tehnologice majore, în vreme ce alimentele și energia vor fi distribuite mai eficient pentru a susține o populație mai mică [sic!].

Însă, în mod evident, există limite atît în ce privește resursele biologice pe care Pămîntul e capabil să le producă, cît și în privința resurselor subterane care pot fi exploatate în vederea consumului.

Capacitatea Terrei de a susține viața umană

Există un indicator anume care măsoară impactul total al speciei umane asupra mediului. Acest indicator, denumit „amprentă ecologică”, a fost creat și promovat de cercetători din Canada și alte țări.

Acest indicator monitorizează exploatarea suprafețelor productive – între care terenuri agricole, păduri și locuri de pescuit – prin intermediul activităților economice și altor activități umane.

Folosind date statistice, indicatorul ia în calcul și suprafețele necesare pentru producția de hrană și îmbrăcăminte, precum și pentru absorbția gunoiului pe care îl generăm, și în special a emisiilor de dioxid de carbon pe care le producem prin arderea combustibililor fosili. Indicatorul ne arată dacă oamenii de pe Terra trăiesc în cadrul limitelor impuse de productivitatea activelor ecologice ale planetei.

Conform Global Footprint Network, o organizație ecologistă internațională, în 1961, atunci cînd populația globală depășea doar cu un pic 3 miliarde, umanitatea avea nevoie de 70% din capacitatea de regenerare a Pămîntului pentru a obține resursele naturale și serviciile ecologice de care se folosea. Acea cifră a depășit 100% în 1971 și se situează acum la 180%.

Dacă toți oamenii de pe glob ar trăi și ar consuma precum un japonez oarecare, omenirea ar avea nevoie de cel puțin 2,9 planete pentru a-și întreține stilul de viață. Aceeași cifră în cazurile americanilor, chinezilor și indienilor este de 5,1, 2,4, respectiv 0,8.

Un stil de viață mai luxos înseamnă un consum mai mare per om. Călătoria cu avionul necesită mai mult combustibil decît parcurgerea aceleiași distanțe cu trenul ori vaporul. Producția de carne de vită și porc necesită mai multe resurse decît producția de cereale. Firește că amprenta ecologică nu este o măsură absolută.

Dar ea demonstrează că stilurile de viață luxoase și comode generează presiuni apreciabile asupra viitorului nostru.

O tot mai mare conștientizare a crizei

La conferința ONU privind biodiversitatea desfășurată în Canada în Decembrie, COP15, statele au convenit asupra unui set de obiective noi pentru oprirea distrugerii ecosistemelor Terrei, între care și protecția a 30% din suprafața planetei, rezervată doar pentru natură, pînă în 2030 – un obiectiv numit uneori și „30 pînă în 30”.

Faptul că s-a convenit asupra unor obiective atît de dificile reflectă o tendință tot mai puternică de conștientizare a degradării mediului la nivelul Guvernelor.

Consumul de combustibili fosili și schimbarea dăunătoare a climei rezultată în urma lui impun, la rîndul lor, o presiune gravă asupra Pămîntului. La fel și defrișarea pădurilor pentru crearea de noi terenuri agricole.

În cursul istoriei sale de 4,6 miliarde de ani, Pămîntul a trecut prin cinci evenimente de extincție în masă, dintre care ultimul a avut loc acum 65 de milioane de ani și a dus la dispariția completă a dinozaurilor. Există oameni de știință care consideră că acum ne aflăm în cursul unui al șaselea eveniment de extincție în masă.

În prezent, ritmul extincției speciilor e estimat a fi cu mult mai rapid decît cel din cursul precedentului eveniment de extincție în masă. Din cele 8 milioane de specii care se estimează că există pe Terra, aproximativ 1 milion se află în pragul dispariției.

Speciile dispar acum într-un ritm de zeci de mii de ori mai rapid decît media ultimilor 10 milioane de ani. Umanitatea distruge planeta într-un ritm terifiant.

Către o societate orientată spre reciclare

Dacă distrugerea naturii va ajunge într-un anumit punct critic, redresarea va deveni imposibilă și prosperitatea omenirii va fi periclitată.

Conceptul de „limite planetare” propune cîte un prag pentru nouă sub-sisteme ori procese bio-fizice esențiale ale Terrei, praguri care, odată trecute de noi, pot împinge sistemul natural al planetei într-o stare cu totul nouă, iar acea stare ar putea să nu fie capabilă să întrețină omenirea.

Există temeri că patru dintre cele nouă limite planetare au fost deja depășite: integritatea biodiversității, fluxurile bio-geo-chimice de azot și fosfor, schimbarea climei și schimbarea sistemului terestru [proporția exploatărilor agricole – n. trad.]. Ceea ce înseamnă că e posibil să fi fost depășite limite planetare care asigurau un mediu în care omenirea putea trăi în condiții de siguranță.

Azotul și fosforul sunt utilizate în calitate de fertilizatori pentru a crește producția alimentară. Însă folosirea excesivă a acestor chimicale provoacă poluarea gravă a rîurilor și mărilor. Se estimează că populația globală va depăși 10 miliarde în deceniul 2050 și se va opri definitiv din creștere la 10,4 miliarde în deceniul 2080.

Chiar dacă am presupune că după acel punct populația planetară va scădea constant pînă la o cifră stabilă și sustenabilă, trebuie să ne întrebăm dacă suntem capabili să evităm depășirea limitelor planetare, astfel încît să asigurăm sustenabilitatea umanității pe termen lung.

Trebuie să cooperăm pentru a combate una cîte una provocările globale care amenință toate țările și, concomitent, să ne revizuim sistemele sociale și stilurile de viață, în vederea sustenabilității pe termen lung.

Trebuie să construim o societate orientată spre reciclare – pentru propriul nostru viitor, nu doar pentru Pămînt ori pentru natură.

Acum, cînd am depășit pragul de 8 miliarde al populației globale, ar trebui să reflectăm din nou la sănătatea planetei și la stilul nostru de viață pentru a vedea ce putem și ce ar trebui să facem pentru a lăsa în urmă un Pămînt pe care copiii noștri să poată trăi.