Tatăl său îl vedea un bun avocat, ca și el, iar mama sa l-a vrut inginer. Nașul de botez fiind medic, îl îndruma spre medicină. Bunicul său îl vedea mare proprietar, iar unchiul Vlădescu, fost ministru, spunea că trebuie să ajungă în diplomație. Vărul mamei admitea că ar fi bun ca ofițer de cavalerie. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie și Facultatea de Drept. A scris schițe, romane, piese de teatru dar succesul i-a fost adus de teatru.

A debutat în literatură, scriind singur revista “Ghiocelul”. După niște ani, a publicat în „Rampa” şi „Adevărul și alte  reviste umoristice ale vremii. În 1926, vede lumina tiparului, primul și singurul volum de versuri, “Vitrinele toamnei”. A continuat cu schițe (“Nudul lui Gogu”, 1928; “Ale vieții valuri”, 1932), proză de experiment sub formă epistolară: “Doresc ca micile mele rîndulețe”, (1934); “Fiecare cu părerea lui”, (1970), romanul “Mica publicitate” (1935).

Angoasat își scrie noaptea piesele de teatru, romanele, poeziile, epigramele, comediile, scenariile de film. „Titanic Vals”, comedia de moravuri a devenit film, în 1964, în regia lui Paul Călinescu, cu o distribuție strălucită. Comedia amintită precum şi „Escu” sau „Visul unei nopți de iarnă” se joacă și azi, cu mare succes la public.

Orice zi a lui Tudor Mușatescu se derula între o partidă de cărți, un dejun cu șpriț și icre negre la “Capșa” cu prelungiri acasă, o plimbare în parcul Cișmigiu în asfințit de Toamnă sau Iarnă bogată. Era atent la evenimentele politice, din țară și străinătate.

Se plictisește mereu și nu se distrează niciodată, se gîndește la viața scumpă și la ce ar putea aduce ziua de mîine. Merge la repetiții la teatru și în turneu. Scrie mult, iar scrisul era singura consolare, în faţa lipsurilor de tot felul.

Prin 1920 publică în revista „Rampa”, un „Manual de gramatică sentimentală”, care s-a bucurat de mare succes la public.

- Femeia: substantiv comun; nevasta: substantiv propriu.

- Căsniciile sunt de două feluri, ca și prepozițiile, simple și comune.

- Căsătoria: dragoste în cearceafuri de zestre.

- Prepoziția simplă se compune din bărbat și soție.

- Bărbatul este subiectul, fiindcă despre el se vorbește în tîrg, iar femeia este predicatul, fiindcă nu lămurește niciodată pe subiect.

- Un bărbat la curent cu gramatica conjugală nu trebuie să fie niciodată substantiv impropriu.

- Cînd bărbatul e deștept ca un proverb, nu se însoară niciodată cu o femeie… zicătoare.

- În oglindă, femeia se admiră și bărbatul se controlează.

- De cînd există oglinzi, s-a dublat lumea.

- Cînd femeile se privesc goale în oglindă, văd întotdeauna un bărbat.

- Poți să vorbești ce vrei în fața oglinzii că nu se vede ce spui.

- Femeia vieții mele a trăit întotdeauna cu altul.

- M-am însurat ca să mă conving că era mult mai bine celibatar.

- Dragostea femeilor începe îndeobște după ce le-ai iubit.

- Femeia n-o să priceapă niciodată că bărbații o iubesc la plural.