Dacă însuşi preşedintele Comisiei europene declară că UE se află în criză existenţială, e greu de crezut că acest conglomerat de state îşi va păstra unitatea.

A trecut mai mult de un an, de cînd cinci conducători ai UE au expus planul abolirii puterii parlamentelor naţionale pînă în anul 2025 şi doar cîteva luni, de cînd grupul de la Vişegrad a adoptat o altă concepţie. Germania a cerut respectarea disciplinei, unitate şi integrare rapidă în UE. Dar a trebuit să vină Brexit-ul, şi au devenit evidente şi alte „crăpături” în zidul UE.

Eforturile Bruxelles-lui de a redresa situaţia demonstrează că Europa poate alege ori Uniunea, ori democraţia, dar nu şi una şi alta. Scopul creării UE nu a fost niciodată crearea democraţiei europene, ci, după cum spune analistul Mikael Nyberg, „crearea unor condiţii mai bune pentru corporaţiile capitaliste”.

Alianţa nereuşită între statalismul francez şi eficienţa germană a creat un monstru. Părtaşii statalismului francez întotdeauna îşi doreau un sistem, în care elita să ordone, iar populaţia să execute. Ce-i drept, nu prea le-a reuşit niciodată – aşa-i francezul! Nemţii, însă, au capacitatea necesară de a-şi înfăptui planurile. Cînd birocraţii nemţi s-au unit cu cei francezi, au reuşit să creeze un stat supra-naţional, care conduce strategic, fără amestecul nedorit al populaţiei induse în eroare. Însă chiar şi cele mai frumoase edificii depind de pereţi, proiectare, bază etc. În caz contrar – se dărîmă sub propria greutate.

Ceea ce vedem acum în Europa seamănă cu o dărîmare lentă. Introducerea monedei euro a fost ca o lovitură de stat, fără temei în economiile naţionale. A fost speranţa de a crea „de sus” realitatea dorită, ca ulterior să schimbe situaţia factologică în unele state ale UE. Astfel, au fost falsificate datele despre economia greacă, pentru a obliga Grecia să treacă din criză în criză.

Astăzi avem mai multe tendinţe centrifuge. Clubul Méditerranée al UE s-a constituit ca să înfiinţeze o fracţiune, „capabilă să schimbe economie UE”. Ciprul, Franţa, Grecia, Italia, Malta, Portugalia şi Spania au adoptat un document (Declaraţia de la Atena), care propune, în particular, intensificarea securităţii interne, crearea armatei UE şi fortificarea politicii migraţionale. La Est – grupul de la Vişegrad (Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria) – se declară împotriva cotelor obligatorii de imigranţi. La Nord – se formează un grup în jurul Germaniei. Luxemburg-ul cere excluderea Ungariei din UE, iar Olanda face aluzii la un „mini-Schengen” .

Toate aceste breşe în UE sînt capabile, într-o zi să ruineze aşa-zisa unitate. Iar liderii europeni arată ca nişte vrăbiuţe în dansul cocostrîrcilor, atunci cînd China şi India îşi unesc eforturile, iar Rusia elaborează proiecte comune cu Asia.

După Steigan blogger, Norvegia