La o întrunire prilejuită de sărbătorile de iarnă o pereche nu mai conteneşte să se laude ce cadou şi-au făcut de Crăciun. „A fost visul nostru de demult – un televizor LED cît peretele. Acum parcă privim aievea emisiunile despre călătorii, parcă am fi chiar acolo. Am dat o groază de bani şi mai avem de plătit credit încă vreo doi ani, dar merită!”, povesteşte entuziasmată ea. El dă din cap afirmativ.

„Da cel vechi televizor ce avea, de aţi luat altul nou?”, întreb curioasă eu, care am o altă atitudine faţă de asemenea cumpărături. Televizorul, aspiratorul, frigiderul ş.a. trebuie să se strice ca să fie înlocuit, iar dacă funcţionează bine, de ce aş face-o? „N-avea nimic, - răspunde ea,- dar nu mai era de ultimă oră, acum au apărut altele, cu altfel de culori şi programe mai moderne”. „Şi dacă la anu’ apare altceva şi mai performant, da voi nu v-aţi clarificat încă cu creditul pentru acesta, ce faceţi?”, insist eu cu interesul.

Cum se întîmplă: s-a dat o groază de bani, s-a intrat şi în datorii, pentru ca să vadă în culori mai vii locuri frumoase din lume. Nu era mai bine să plece într-o excursie ca să vadă aceste locuri realmente şi să se mai folosească de televizorul vechi? Mai mult – s-a dat o avere pe un televizor cu programe moderne, de care această familie nu se va folosi niciodată, pentru că o familie cum este a lor nu are nevoie de aceste noutăţi ale tehnicii şi puţin ce pricepe în ele. Dar ei au îndrăgit acest televizor şi o adunătură de plastic a ajuns „vacă sfîntă” în casă.

Mă uit uneori la ştiri ce se face în magazine cînd pe piaţă se scot noi gadgeturi. Lumea vine de cu noapte şi se îmbulzeşte într-o disperare, de parcă ar fi rîndul după cîrnaţ din vremea sovietică. Şi eu îmi iubesc telefonul, pentru că e mult mai deştept decît mine. Numai că înainte oamenii se îndrăgosteau de oameni, nu de gadgeturi.

Azi am ajuns un fel de societate de tinichea. Tehnica înlocuieşte sîngele fierbinte, emoţiile şi sentimentele. Cumpărăm televizoare scumpe care să ne arate ce se face afară, fără să ne dea prin cap că e mult mai simplu de ieşit pe uşă şi de văzut lumea cu ochii proprii.

Bizuindu-ne pe iPhone-uri, reţele de socializare, motoare de căutare, sisteme on-line şi alte tehnologii inteligente, pare-se, ne-am înconjurat cu diversă informaţie, pentru orice gust şi interes. Doar că în realitate am instalat nişte filtre, prin care lăsăm să treacă numai informaţia pe care dorim s-o auzim şi s-o vedem, numai ce ne convine nouă. Acceptăm doar informaţia şi numai punctele de vedere care coincid cu ale noastre proprii. Folosim o cantitate imensă de informaţie bogată şi variată doar pentru a ne alimenta prejudecăţile. Iar comunitatea se împarte în grupuri de interese, care mai devreme sau mai tîrziu vor deveni agresive faţă de cei care sînt de o altă părere. O agresiune care va fi demonstrată în faţa televizoarelor scumpe luate în credit sau telefoanelor de ultimă generaţie, dar oricum nu e de bine.

Pe vremuri societatea îşi cultiva normele etice din religie. Confesiunile în mod cardinal influenţau atmosfera socială, apelînd la moralitate. Religia a consolidat bazele familiei şi societăţii, străduindu-se să menţină creativitatea de bună credinţă, deşi nu se poate nega faptul că o parte din tradiţiile religioase au purtat un caracter destul de feroce şi făţarnic.

Însă mai mult de jumătate de secol cu toţii participăm la un nou experiment – crearea unei societăţi, lipsită de un cod unitar moral-spiritual. De cînd a apărut butonul „delete” – la propriu şi la figurat, am început să trăim după principiul „fă ce vrei numai nu te lăsa prins”. Iar în lumea gadgeturilor poate fi găsită foarte multă informaţie care să te instruiască cum să nu cazi în plasă. Libertatea enormă pe care am obţinut-o odată cu dezvoltarea vertiginoasă a mijloacelor tehnice şi tehnologiilor moderne e băţul cel cu două capete, care mai în toate timpurile a însemnat doar un singur lucru: cei puternici fac ce vor, iar cei slabi suferă cum şi trebuie să fie. Imaginaţia, fantezia, entuziasmul, comunicarea, compasiunea ş.a. devin nişte programe învechite. Or, ca urmare am ajuns o societate de inculţi, neinstruiţi, dezinteresaţi, manipulabili, dar cu telefoane moderne în mîini.

P. S. Fondatorul Microsoft, Bill Gates care are împreună cu soţia lui Melinda trei copii a mărturisit pentru publicaţia britanică The Mirror faptul că nu le-a dat voie copiilor săi să folosească telefoanele mobile pîna la vîrsta de 14 ani. Chiar şi după această vîrstă, copiii lui trebuie să respecte nişte reguli stricte în privinţa timpului petrecut pe telefonul mobil. Şi pentru ca moştenitorii lui Gates să beneficieze de un somn liniştit şi odihnitor noaptea, există o limită foarte strictă în privinţa orei pînă la care copiii au voie să folosească telefonul mobil seara. Mai mult decît atît, în familia Gates, telefoanele mobile sînt interzise în timpul mesei.

Sper ca acest post-scriptum să explice multe lucruri.

Lilia GRUBÎI