Vai ce mai gălăgie s-a stîrnit cu producătorii de lapte, după ce săptămîna aceasta Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor (ANSA) a anunţat că va verifica produsele lactate naționale și cele importate în țara noastră. Decizia a fost luată în urma apariției unui studiu, care denotă că mai multe lactate comercializate în Republica Moldova sînt neconforme. Amintesc că la finele săptămînii trecute au fost făcute publice rezultatele unei expertize de laborator realizată de Centrul de Metrologie Aplicată și Certificare la comanda Fundației Est-Europene, care au arătat că mai multe produse lactate comercializate în țară nu conțin grăsimi lactate, ci vegetale sau de proveniență străină.

Bineînţeles că majoritatea producătorilor naționali au respins acuzațiile și au declarat că probele ar fi fost falsificate. Mai mult, văd la televizor cum o cucoană de la o fabrică plînge cu lacrimi amare şi afirmă că nu-i aşa. Păi, bine, dacă nu-i aşa, care-i problema că se vor face controale? Să zicem că este vorba de un fals, deci o instituţie de stat abilitată controlează, verifică şi anunţă că nu-i adevărat, iar producţia lactată din Moldova nu ştie alt traseu decît vaca-colectorii-ambalajul de fabrică-consumatorul. Numai că cucoanele de la fabrici ştiu de ce plîng.

Bunăoară, un mare producător din ţară vinde smîntînă, produs indicat şi pe pachetul respectiv, cu litere mari cît ochii vacii, iar dedesubt, cu nişte buchii mici de tot, dacă eşti mai insistent şi mai atent citeşti produs de „smîntînă”. Şi care se vinde la preţul smîntînei. Or, alt exemplu, cu untul, cum este indicat pe ambalaj, care de fapt este un spred ordinar (citeşte margarină), dar vîndut la preţul untului. Cine stă să buchisească azi inscripţiile care abia de se văd? Untul şi spredul puse alături ar fi cam cum ai pune safirele pe lîngă nişte pietricele de pe plajă. Eu demult nu mai cred în puritatea şi „naturaleţea” produselor noastre lactate, după ce o dată am uitat pe masă la bucătărie un pachet cu smîntînă şi am plecat de Paşti la ţară, iar cînd ne-am întors peste patru zile nu era nici măcar înăcrită. Sau unele tipuri de caşcaval, care, pardon, dar put a bălegar. Din ce e produsă această brînză, pe care dedesubt scrie mărunt „produs de caşcaval”? Din ceea cu ce au fost spălate căldările în care s-a ţinut laptele?

În genere, consider că ANSA, după ce o scoate în capăt cu lactatele trebuie să înceapă verificarea tuturor produselor, care sînt consumate de mare parte din populaţie. Nu delicatesele, dar ceea ce mîncăm noi toţi în fiecare zi ca să nu murim de foame, nu ca să ne desfătăm gusturile. Şi să nu aştepte investigaţii independente. Sigur ar avea ce găsi.

Cum ar fi, de pildă, produsele unor fabrici avicole, care au gherete la orice colţ, iar noi le cumpărăm marfa pentru că e ieftină. Iai cîte o găină congelată şi ţi-e mai mare greaţa, cînd vezi ce rămîne după ce o dezgheţi. N-aş putea s-o descriu ce culoare şi aspect are, nu-mi ajunge imaginaţie, iar imaginaţia mea e foarte bogată. O desfaci şi e plină de cheaguri de sînge cît pumnul, de unde şi apare prima întrebare – cum oare a fost sacrificată sărmana pasăre? Iar cînd o pui la fiert imediat vine şi a doua - cum a fost crescută? „Găini pierite” cum le zice o prietenă de a mea. N-o să mă mir dacă vreodată vor apărea investigaţii care vor arăta că găinile pe care le cumpărăm nu conţin carne, la fel cum şi laptele nu e lapte, dar naiba ştie ce.

Siguranţa alimentelor de departe nu este un subiect de neglijat. Calitatea vieţii depinde în primul rînd de calitatea mîncării. Or, alimentele care le consumăm trebuie să ne alimenteze, adică să ne umple de forţe şi energie ca să putem trăi, munci şi dezvolta. Sper foarte mult că ANSA îşi va face treaba bine ca să ştim şi noi ce consumăm – alimente sau umplutură de maţe.

Lilia GRUBÎI