Diamantul Koh-i-Noor, un „uriaș” care astăzi face parte din colecția de bijuterii a Coroanei britanice, este una dintre cele mai valoroase și mai faimoase pietre prețioase din lume. Giuvaierul are o valoare estimată la peste un miliard de dolari și este rareori văzut în public. Este păstrat în Turnul Londrei, sub pază strictă, într-un seif blindat, alături de alte comori ale familiei regale, precum coroana Tudor și coroana Sfîntului Eduard.

Diamantul Koh-i-Noor (care înseamnă „Muntele Luminii”) este scos la lumina zilei foarte rar, la ocazii speciale. Pe lîngă frumusețea sa unică, diamantul Koh-i-Noor are o istorie sîngeroasă, care a dat naștere unor legende ce spun că piatra prețioasă este blestemată.

Diamantul Koh-i-Noor a fost descoperit în India

Faimosul diamant nu a aparținut dintotdeauna Casei Regale britanice. Se crede că a fost descoperit în mina Kollur din India, cîndva între secolele XII și XIV, în timpul dinastiei Kakatyia.

Dimensiunile inițiale ale pietrei nu sunt cunoscute, dar astăzi are 105.6 carate (21.12 grame).

Deși identitatea primului proprietar s-a pierdut în negura istoriei, se știe că diamantul Koh-i-Noor a făcut parte din Tronul Păunului, un tron bătut cu pietre prețioase și folosit de Împărații moguli din India.

În 1769, diamantul a ajuns în mîinile persanilor, după ce șahul Nader și armata sa au invadat orașul Dehli. După ce a preluat puterea, Nader a fost atît de impresionat de diamantul Koh-i-Noor, încît a ordonat ca piatra să fie îndepărtată de pe tron.

Ulterior, diamantul și rubinul Timur, o altă piatră încrustată pe tron, au fost cusute pe haina lui Nader, pentru a fi arătate lumii în toată splendoarea.

În următorii 70 de ani, diamantul Koh-i-Noor și-a schimbat proprietarii de mai multe ori, ajungînd din India în Afganistanul de astăzi. În 1813, piatra a ajuns din nou în India, la maharajahul Ranjit Singh.

Jurnalista Anita Anand, coautoare a cărții „Koh-i-Noor: Istoria ”celui mai infam diamant din lume”, spune că acesta a fost un moment hotărîtor în istoria diamantului.

Dintr-o comoară extrem de valoroasă, Koh-i-Noor a devenit un simbol al puterii. Deși Ranjit Singh a adus diamantul înapoi în India, piatra nu a rămas mult timp în posesia indienilor.

După moartea maharajahului, în 1839, o serie de conducători slabi au lăsat diamantul Koh-i-Noor, aflat în patrimoniul indian, vulnerabil la amenințări.

Jaful mascat într-un tratat de pace

La acea vreme, britanicii puseseră ochii pe bogățiile Indiei, iar ambiția de a transforma regiunea în colonie a devenit curînd realitate.

În anii ’40 ai secolului XIX, cînd puterea în India a fost preluată de maharajahul Duleep Singh, care avea doar cinci ani, britanicii au văzut șansa de a ataca.

Deși cărțile de istorie britanice menționează că diamantul le-a fost oferit britanicilor drept cadou, lucrurile nu au stat deloc așa.

De fapt, forțele armate britanice l-au prins pe Duleep Singh într-o ambuscadă și au răpit-o pe mama acestuia, Rani Jindan, care era regentă.

Apoi, l-au forțat pe tînărul conducător să le predea puterea și diamantul Koh-i-Noor. Înțelegerea a fost consfințită prin Tratatul de la Lahore, semnat la 9 Martie 1846 de britanici și de Duleep Singh, care încă nu împlinise opt ani.

Regina Victoria a arătat diamantul Koh-i-Noor întregii lumi

După preluarea puterii, britanicii au transportat diamantul la Londra, unde i-a fost predat Reginei Victoria. Într-o demonstrație de putere, Regina a decis să expună diamantul la Marea Expoziție din 1851, ca să poată fi admirat în toată splendoarea de către supușii săi.

Curioși din întreaga lume au călătorit la Londra ca să vadă bijuteria, însă mulți au fost dezamăgiți.

„După aspect, multor oameni le venea greu să creadă că diamantul nu era doar o bucată de sticlă”, scria The Times în 1851.

Dată fiind dezamăgirea cu care publicul a primit bijuteria, prințul Albert a decis să recondiționeze și să șlefuiască diamantul, operațiune care i-a redus dimensiunile, dar i-a conferită o strălucire mai puternică.

Apoi, piatra a fost montată pe o broșă a Reginei Victoria. Ulterior, a fost transferat pe Coroana Reginei Alexandra, apoi a fost montat pe coroana Reginei Maria.

În 1937, diamantul a fost montat pe coroana purtată de Regina Elisabeta, soția lui George al IV-lea și mama actualei Regine britanice, Elisabeta a II-a.

Coroana cu diamantul Koh-i-Noor a fost văzută pentru ultima dată în public în anul 2002, cu ocazia înmormîntării Reginei Elisabeta.

Deși autoritățile din India, Pakistan și Afganistan le-au solicitat britanicilor în mai multe rînduri să înapoieze diamantul, autoritățile de la Londra au refuzat de fiecare dată.

Blestemul diamantului Koh-i-Noor

Avînd în vedere trecutul sîngeros al pietrei prețioase, nu este de mirare că în jurul ei s-a țesut legenda unui blestem. Un vechi text hindus menționează anatema:

„Cel care deține acest diamant va stăpîni lumea, dar îi va cunoaște și toate nenorocirile.”