Anul trecut a fost unul de izbîndă pentru cei ce lucrează în reţeaua comercială. Sfera dată a înregistrat cea mai mare creştere a valorii adăugate, mai bine de 4 procente, contribuind în mod esenţial la formarea produsului intern brut al ţării. Aceasta înseamnă că moldovenii au început să prindă iarăşi la bani, în fond din contul extinderii remitenţelor. Or, potrivit datelor Băncii Naţionale a Moldovei, suma banilor transferaţi acasă de către conaţionalii noştri care lucrează s-a ridicat la aproape 1,5 miliarde de dolari SUA, adică cu 3,5 procente mai mult faţă de anul precedent, iar în ultimul trimestru volumul remitenţelor a depăşit chiar nivelul lui 2008, ultimul an înainte crizei financiare mondiale.

La fel, au prosperat afacerile din domeniul serviciilor, mai cu seamă cele ce ţin de repararea mijloacelor auto de transport, care ca şi activitatea comercială, au adus o suplimentare a valorii adăugate, de peste 4 procente. Ironic vorbind, profiturile fabuloase ale întreprinzătorilor care au afaceri în domeniul asistenţei tehnice auto se datorează „contribuţiei” drumarilor noştri. Pentru că potrivit unor date ale organizaţiilor internaţionale de profil, drumurile din Republica Moldova ar fi aproape cele mai rele din lume. Deducţia care vine e simplă, la suprafaţă. Cu cît drumurile sînt mai hopuroase, cu atît afacerile persoanelor care se ocupă cu repararea mijloacelor de transport auto sînt mai bănoase. Cum să nu-şi aminteşti în acest context de vorba mai veche moldovenească: tot răul e spre bine!

Însă, dacă e să vorbim mai în serios, se poate constata că numărul automobilelor importate în ţara noastră creşte an de an, mai cu seamă a mijloacelor de transport de mîna a două, care potrivit experţilor de acest profil, depăşeşte cu mult cifra autovehiculelor noi aduse în RM. Fireşte, maşinile uzate necesită mai multă îngrijire, asistenţă ceea ce determină venituri crescînde pentru prestatorii de servicii auto.

Deşi, comerţul şi serviciile au continuat şi anul trecut să rămînă principalul suport al formării produsului intern brut al ţării, cu o pondere de aproape 60 procente, iar valoarea adăugată brută obţinută de aceste două componente, per ansamblu, a arătat cea mai mare creştere, 3 la sută, oricum indicatorii buni ai acestor domenii nu au putut compensa căderea dureroasă a ramurilor producătoare de bunuri cu mai bine de 10 la sută. Chiar dacă industria a reuşit o anumită extindere a valorii adăugate brute, agricultura, sfrijită de seceta cumplită, a fost la pămînt. Volumul valorii totale a bunurilor create anul trecut de producătorii agricoli ai ţării s-a micşorat cu mai bine de 23 de procente. Iar, ultimele trei luni ale anului trecut, agricultura, în genere, a căzut cu aproape o treime faţă de nivelul consemnat în perioada similară a anului trecut.

În condiţiile în care sectorul agricol are o contribuţie de 13 procente la formarea produsului intern al ţării, nicicum nu se putea depăşi o eventuală încetinire a creşterii economice de 0,8 la sută. Unde mai pui că statisticienii noştri demonstrează că dacă nu era prăpădul din agricultură generat de vitregia naturii, atunci produsul intern brut al ţării creştea aproape cu 3 procente, doar din contul ramurilor non-agricole.

În afară de agricultură, pe toate celelalte componente ale produsului intern brut vedem doar creşteri. Bunăoară, exporturile şi importurile au crescut cu pînă la 2,3 la sută. Consumul gospodăriilor casnice s-a aflat şi el în extindere, ceea ce vorbeşte despre o majorare a veniturilor populaţiei, ce a determinat într-un final creşterea acumulărilor de mijloace financiare în bugetul ţării faţă de anul precedent.

Vlad LOGHIN