Iar Procuratura habar nu are

Autor: Vlad LOGHIN

Vă relatam acum o lună de zile, bazîndu-mă pe datele experţilor, confirmate şi de către conducătorii serviciului fiscal, că ţara se lipseşte anual de jumătate din bugetul ei din cauza evaziunii fiscale. Ceea ce ar însemna că, dacă, bunăoară, anul trecut în bugetul public naţional s-au acumulat aproape 32 miliarde de lei, apoi 16 miliarde de lei au fost furaţi ca urmare a neachitării impozitelor de către anumiţi cetăţeni şi agenţi economici.

După aceasta face să te mai miri de ce statul, în fiecare an, ia credite în valoare de miliarde de lei de la diferite organizaţii financiare internaţionale, ţări? De ce se închid şcolile, spitalele? De ce pensia de bătrîneţe nu se ridică la nivelul de existenţă? De ce salariile bugetarilor noştri sînt cele mai mici pe continent? De ce Guvernul investeşte atît de puţin în dezvoltarea, modernizarea economiei? Cum este posibil ca majoritatea populaţiei să se afunde în sărăcie, iar nişte indivizi se lăfăiesc în bogăţie, ridicîndu-şi palate, plimbîndu-se în automobile de lux şi îngroşîndu-şi conturi barosane prin bănci străine?

Unica explicaţie a lărgirii prăpastiei dintre cei bogaţi şi restul populaţiei ţării este în mod exclusiv evaziunea fiscală. Simplu spus, anumiţi indivizi, în loc să plătească mii şi milioane de lei drept impozite în bugetul ţarii, folosesc amar de bani pentru îmbogăţirea lor abuzivă, construind case cu 2-3 etaje, procurînd maşini scumpe, deschizînd conturi în băncile din ţară, dar mai ales de peste hotare, mituind funcţionarii publici, oamenii legii întru asigurarea confortului lor material. De ce se face atîta nedreptate în această ţară, încît o ceată de inşi huzureşte pe seama unui întreg popor?

Cu ce se ocupă Fiscul, care este obligat să-i impună pe toţi cei cu venituri să plătească impozitele, să-i descopere pe cei care fură, înşeală ţara? De ce organele de drept, ale procuraturii nu-i aduc pe infractorii financiari pe banca acuzaţilor? Or, deşi se fură anual miliarde de lei prin evaziune fiscală, nu am auzit ca măcar vreunul din aceştia care nu plătesc impozite de mii şi milioane să facă puşcăria, pedeapsă prevăzută de articolul 244 al Codului penal al RM?

Dat fiind că nici o structură, nici o instituţie abilitată să combată asemenea crime financiare precum evaziunea fiscală nu se arată dispusă să arunce lumină asupra stării infracţionalităţii de acest gen, am solicitat în scris de la şeful Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, de la Procurorul General al ţării detalii privind numărul cazurilor de evaziune fiscală descoperite în ţară, dosarelor pornite pe aceste infracţiuni şi transmise în instanţa de judecată, precum şi numărul condamnaţilor pentru asemenea ilegalităţi.

Mă văd nevoit să-l laud pe Ion Prisăcaru, şeful Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, pentru că dînsul s-a dovedit receptiv la demersul meu şi pe această cale faţă de întreaga ţară care va avea posibilitate să afle că totuşi cineva în acest stat se luptă cu acei care fură, înşeală ţara. Potrivit dumnealui, graţie măsurilor întreprinse de lucrătorii fiscului doar în ultimii 3 ani au fost descoperite peste o mie de cazuri de evaziune fiscală, în baza cărora au fost pornite dosare penale. Desigur, îmi vine greu să mă pronunţ, pornind doar de la aceste cifre, vizavi de eficienţa Serviciului fiscal în ce priveşte activitatea de identificare a acelor indivizi care pîrjolesc bugetul ţării. Contează că Fiscul lucrează în acest sens şi poate dovedi anumite rezultate. Este important ca dosarele pornite de lucrătorii lui să ajungă în instanţele de judecată, iar hoţii să suporte pedeapsa legii prevăzută pentru asemenea crime.

Speram să primim o informaţie clară despre destinul dosarelor pornite de Fisc de la Procuratura Generală a ţării, care potrivit Legii cu privire la procuratură, este o instituţie care „conduce şi exercită urmărirea penală, reprezintă învinuirea în instanţele de judecată”. Însă n-a fost să fie. Deşi am făcut o solicitare oficială, în scris, către Corneliu Gurin, Procurorul General al Republicii Moldova, am primit doar o depeşă semnată de un colaborator ordinar al acestei instituţii, din serviciul auxiliar al Procuraturii Generale, responsabil de lucrări tehnice, precum înregistrarea corespondenţei, activitatea de audienţă.

Dar nu această neglijenţă din partea Procurorului General m-a deranjat. Or, contam să aflu cîte dinte acele peste o mie de dosare pornite de Inspectoratul Fiscal pe cazurile de evaziune fiscală au ajuns în instanţele de judecată. Din păcate, Procuratura Generală a evitat să-mi dea o informaţie precisă în acest sens, comunicîndu-mi cu semnătura Lorentei Gorea, şef-adjunct al secţiei secretariat şi audienţă, că „suntem în imposibilitatea de a vă furniza informaţia în forma solicitată”. Motivul ar fi, în opinia acestei funcţionare, precum că actuala bază de date statistice a organelor procuraturii nu conţine rubrici ale indicatorilor statistici separat conform categoriilor de infracţiuni ale Codului penal.

Din acest mesaj am înţeles că asemenea crime financiare, care în SUA sînt privite ca cele mai grave după omucidere, iar la noi conduc la pustiirea a jumătate din bugetul ţării, sînt tratate de către Procuratura Generală ca ceva neimportant, aidoma unor mici şmecherii, pe care nici nu le ia în seamă. Este un mod formal al Procuraturii Generale de-a informa societatea despre activitatea sa. Deoarece, în cadrul acestei instituţii funcţionează o subdiviziune specială menită să combată asemenea crime, secţia investigaţii financiar-economice, care tocmai are atribuţia de a acumula informaţii, date statistice privind abuzurile financiar-economice.

Este clar că Procuratura Generală s-a spălat pe mîini. Din păcate, nu o face pentru prima dată. Anul trecut, fiind revoltat de bădărănia de amploare a conducătorilor auto care distrug zonele verzi ale oraşelor, de nepăsarea poliţiei faţă de aceste manifestări aberante, am rugat printr-un demers oficial Procuratura Generală să dea o apreciere juridică vizavi de comportamentul degradant al categoriei respective de cetăţeni, dar mai ales în ce priveşte neimplicarea oamenilor legii. În loc să-mi ofere un comentariu de rigoare, Procuratura Generală a pasat demersul meu Ministerului Afacerilor Interne, ai căror colaboratori nu-şi făceau datoria şi de la care aveam deja o reacţie pe marginea acestui subiect.

Mă rog, anul trecut Procuratura Generală era condusă de Victor Zubco, care a făcut atîta rău pentru imaginea acestei instituţii, încît va fi nevoie de mult efort şi timp pentru a corecta ceva. Acum însă postul de Procuror General este ocupat de un om care multă vreme a reprezentat societatea civilă, se arăta neîmpăcat cu orînduiala ce bîntuia la Procuratura Generală, propunea soluţii. E regretabil, dar nu s-a schimbat nimic. Dimpotrivă, Cornel Gurin dă semne că se adaptează la mediul care l-a găzduit. Chiar dacă recunoaşte cîte o data că instituţia pe care o conduce se confruntă cu multe probleme, precum imaginea negativă, el nu acceptă că ele ar reflecta activitatea defectuoasă a procurorilor, ci sugerează prin intermediul unei publicaţii periodice că ar fi lucrul unor răuvoitori care, chipurile, vor să profite pentru a obţine anumite dividende. Vorba veche, oglinda este vinovată că faţa-i stricată!