În atenţia conducerii Republicii Moldova: Preşedinţie, Parlament, Guvern
În atenţia comunităţii ştiinţifice din Moldova

Recent, saitul Academiei de Ştiinţe a Moldovei (AŞM) a postat o declaraţie a dlui acad. Teodor Furdui, declaraţie pe care domnia sa o semnează ca “preşedinte al Sfatului Academicienilor”. Nimeni nu ştie de această structură nouă: ea nu este prevăzută nici de Statutul AŞM, nici de alte documente legislative şi/sau constitutive. Nimeni nu ştie pe ce principii a fost creată noua structură, din simplul motiv că “Sfatul Academicienilor” a apărut ca “din neant”, nefiind votată de nimeni, nicăieri, niciodată.

În această declaraţie, dl T. Furdui se arată îngrijorat de unele probleme ce au apărut, chipurile, în ultimul timp, la Academie, principala dintre acestea fiind următoarea: mai multe atacuri la adresa preşedintelui AŞM, dl acad. Gheorghe Duca, diferite critici considerate de d-lui ca nefondate, pe care dl Furdui le identifică drept nişte lovituri sub centură aplicate prestigiului AŞM, activităţii acestei instituţii.

În legătură cu declaraţia respectivă, apar, fireşte, cîteva întrebări: 1. În numele cui vorbeşte dl T. Furdui: ca avocat al şefului său, dl Gh. Duca? 2. De cînd numele lui Gh. Duca se identifică cu numele AŞM, cu activitatea şi cu prestigiul acestei instituţii unde preşedintele (mai ales actualul) este mai mult nominal, simbolic, prea departe de adevăratele probleme ale cercetării, ale vieţii academice? 3. De cînd nişte dezvăluiri şi critici fondate, documentate privind abuzurile şi fraudele comise de dl. Duca ar însemna că astfel este şubrezită reputaţia AŞM? Iată un mod „fericit”, în stil sovietic (probabil că însuşit de dl Duca încă pe cînd era secretar al organizaţiei comsomoliste a USM), dar adeseori practicat în prezent la AŞM, de a deplasa accentele, astfel transformînd, prin inversare perversă, pe unii în victime, pe alţii, în adversari de moarte ai AŞM, ai ştiinţei şi ai statului nostru în genere. 4. Ce l-a determinat pe dl T. Furdui să devină avocat din oficiu al şefului său într-un moment în care foarte mulţi membri ai comunităţii academice – care direct, care în şoaptă, care în gînd – îşi manifestă revolta faţă de fărădelegile ce au loc la Academie?

S-ar părea că nici vîrsta onorabilă, nici demnitatea academică nu ar trebui să-i permită dlui T. Furdui să apară în acest rol ingrat. Doar e la mintea cocoşului: dacă îl aperi pe autorul unor fărădelegi, devii imediat complicele acestuia. Nu ar fi mai bine ca dl Furdui să-şi demonstreze capacităţile, succesele, rezultatele obţinute pe ogorul cercetării?

Însă dumnealui preferă rolul de avocat, totodată dorind în surdină să se încadreze în campania electorală din toamnă, cînd urmează a fi promovaţi mai mulţi academicieni şi membri corespondenţi, inclusiv dna A. Hanganu şi dl V. Ţvircun.

Pentru care merite să fie promovaţi ei? se întreabă mulţi lucrători ai AŞM. Doar dna A. Hanganu a devenit “celebră” în lumea academică şi universitară prin faptul că în prima ediţie a volumului Enciclopedia Republicii Moldova, apărut în timpul domniei lui Vl. Voronin, a scris un amplu articol despre „Limba de stat” (a R. Moldova), iar în ediţia a doua, revăzută şi adăugită, lansată după căderea lui Voronin, tot dînsa a scris un articol ce se numea „Limba română” (ca limbă de stat/oficială a R. Moldova). Vorba cîntecului popular: Uite-aşa se joacă fata,/Cînd pe stînga, cînd pe dreapta. Avem impresia că dumneaei face parte din acea categorie de “patrioţi” ai Moldovei care, dacă află azi că intră chinezii în Chişinău, mîine dimineaţă vor ieşi cu noaptea-n cap la porţile oraşului ca să-i întîmpine pios cu mărturisirea de credinţă: De mici copii ne-a plăcut orezul şi ceaiul verde! Adică trădarea se cheamă, la dînşii, Arta de a trăi frumos şi a păpa ceva gustos. Sub orice regim!

Cît despre dl V. Ţvircun, se ştie că este un corp cu totul străin la AŞM, secţia ştiinţe socio-umane, unde nu a fost votat de colectiv pentru această funcţie, d-lui nefiind doctor habilitat în domeniul necesar, ci în pedagogie. Or, vreo structură legată de pedagogie nici nu există la AŞM. Deci, repetăm, nevotat de colectiv, dl Ţvircun “s-a pus pe treabă”, cu şi fără ocazie amintind că este un cantemirist de vază la noi. Apropo: în calitate de îndoielnic “cantemirist” V. Ţvircun este “împins”, aburcat de unii factori decidenţi de la AŞM la... Premiul naţional. Interesant e că recomandare pentru a candida la Premiul naţional lui V. Ţvircun i-a scris un alt “mare cantemirist” – muzicianul Gheorghe Mustea! Să citeşti şi să nu crezi, dar acesta e adevărul. Se vede că nimeni dintre cercetătorii oneşti de la AŞM, care într-adevăr cunosc viaţa, opera şi valoarea lui D. Cantemir, nu au riscat, în ciuda atmosferei de intimidare de la AŞM, să-şi pună obrazul pentru nişte lucrări ţvircuniene considerate de specialişti în cel mai bun ca suspecte – în privinţa seriozităţii cercetării. Oare nu ar fi mai indicat ca merituosul muzician Gheorghe Mustea, care cică s-a născut cu fluierul în mînă, să rămînă cuminte acolo unde îi stă mai bine: în zona curată a sunetelor, sonorităţilor şi acordurilor celeste?! De exemplu, fiind iute ca şpiga, ar putea scrie, la o adică, imnul sau marşul Partidului Politic Platforma “DA”, mai ales că vajnicii cîrmaci ai acestei formaţiuni de scandal, frăţiorii Vasile şi Andrei Năstase, sînt nepoţii domniei sale de pe soră!

Nu ştim ce a făcut dl V. Ţvircun atunci cînd alţi colegi-cercetători, alături de scriitori şi publicişti, oameni de artă, împreună cu mii şi zeci de mii de simpli cetăţeni, luptau deschis pentru emancipare naţională, pentru limba română şi veşmîntul fiinţării noastre – alfabetul latin.

De fapt, ştim ce au făcut: au stat ascunşi în tufişurile anonimatului liber asumat, ca “să treacă furtuna”, iar acum aspiră la titlul de membru corespondent şi la laurii Premiului Naţional pe baza unor scriituri despre un subiect de vază al mîndriei ştiinţei româneşti!

De ce să se fi oprit preferinţele dlui Gh. Duca şi ale anturajului său la aceste două persoane? Doar avem atîţia alţi oameni de ştiinţă şi cultură titraţi, şi cu experienţă, şi cu verticalitate civică, şi cu cunoştinţe solide în domeniu!

Vom aminti doar cîteva nume cu merite incontestabile din domeniul istoriei: Gheorghe Postică, Ion Şişcanu, Alexandru Furtună, Anatol Petrencu, Gheorghe Cojocaru… Din domeniul filologiei şi al altor sfere adiacente: Vasile Bahnaru, Irina Condrea, Lidia Kulikovski, Aliona Grati, scriitorii Eugen Lungu, Arcadie Suceveanu şi Vasile Romanciuc, compozitorii Constantin Rusnac şi Pavel Rivilis...

Mai întrebăm de ce în această situaţie nu ia atitudine dl prim-vicepreşedinte al AŞM, acad. Ion Tighineanu. Doar domnia sa ştie prea bine că dacă nu iei atitudine, înseamnă că te raliezi cu cei care săvîrşesc şi desăvîrşesc “schemele” – diferite acte de corupţie, delapidări, deturnări de fonduri şi granturi, fraude, nedreptăţi în dulcele stil clasic al fărădelegii moldoveneşti.

Cu mult respect pentru instituţiile statului în care trăiesc,
Dinu MIHAIL

P. S.: Percutantul om politic Iurie Roşca i-a dat cîndva, în 1993, “ţiganului blond” Slavic Ceremuş din Rîşcani, „protagonist” al Marşului Crucii de pe atunci, un sfat genial: „Fă ce-i face, dar în gura lui Dinu Mihail să nu nimereşti niciodată”. “De ce?” „Fiindcă are să te desfiinţeze! Prin cuvînt”. N-am desfiinţat pe nimeni, e o exagerare. Totuşi... La 30 decembrie 2013, Gheorghe Duca i-a expediat preşedintelui Nicolae Timofti un memoriu, în care se pledează pentru repunerea în demnitate a celor care au elaborat şi au semnat, cu 28 de ani în urmă, documentul numit convenţional Scrisoarea celor 66 (vezi ziarul “Învăţămîntul public” din 17 septembrie 1988, în frunte cu regretatul redactor-şef Anton Grăjdieru). Un document în care se demonstrează necesitatea revenirii la alfabetul latin, decretării limbii de stat şi a recunoaşterii identităţii limbii vorbite în RSSM şi în România socialistă de atunci de atunci – august 1988. De atunci, din 30 decembrie 2013, au trecut, iată, 3 (trei!) ani. Acum vreo lună, în cadrul unei conferinţe desfăşurate la AŞM, 18 academicieni s-au adresat din nou dlui N. Timofti, exprimîndu-şi speranţa că acesta va “acorda atenţia cuvenită prezentului Demers, dîndu-i curs, pentru a recunoaşte şi a aprecia în numele statului meritul istoric al “Celor 66” pentru preyentul şi viitorul Republicii Moldova”. Domnule Cucurig Suprem al ţării, eu întreb tranşant: В чем задержка?! Ai terminat deja sacii cu Ordinul Republicii?

D. M.