Domnule Preşedinte,

Ştim că Dumneavoastră, conducînd ani la rînd Federaţia Rusă, vă iubiţi mult ţara şi poporul, vorbiţi cu mîndrie de Rusia şi de cetăţenii ei, contribuiţi la dezvoltarea social-economică a statului şi îi apăraţi cu fermitate interesele pe arena internaţională.

Şi noi, cetăţenii Republicii Moldova, ne iubim statul şi căutăm metodele prin care să dezvoltăm cît mai bine – sub aspect social-economic – societatea, să îi garantăm securitatea reală şi să asigurăm drepturi democratice şi bunăstare fiecărui cetăţean, indiferent de apartenenţa etnică.

Istoria a dispus astfel încît Basarabia – cea mai mare parte a căreia constituie astăzi Republica Moldova – să fie anexată, în anul 1812, la Imperiul Ţarist Rus. Pe 28 iunie 1940, Basarabia a fost reocupată de Uniunea Sovietică. Regimurile imperial, stalinist şi comunist au dezmembrat Basarabia, au exterminat şi deportat sute de mii de oameni. Noi, basarabenii români, am fost lipsiţi de limba maternă, dorindu-se marginalizarea sau chiar exterminarea noastră etnică pentru totdeauna. În aceste tragedii, rolul principal l-au jucat politicile guvernelor de la St.Petersburg ori de la Moscova. Însă, în pofida tuturor grozăviilor, prin care au trecut generaţii de români basarabeni, noi am supravieţuit, în aceşti peste 200 de ani.

Anii scurşi după căderea URSS au adus Republicii Moldova suveranitate şi independenţă, insă şi noi tragedii şi probleme, provocate şi înfăptuite deja de Rusia modernă.

Cele mai vădite sînt:

• agresiunea militară rusă, declanşată de Armata a 14-a, împreună cu formaţiunile militare separatiste, în anul 1992, contra Republicii Moldova, antrenată într-un război de rezistenţă naţională;

• ocuparea, de facto, de către Federaţia Rusă, a raioanelor de est ale Republicii Moldova;

• sprijinirea politică, militară, financiară şi materială a forţelor separatiste, criminale, mafiote şi stalinisto-comuniste din aşa-zisa Transnistrie;

• aţîţarea spiritelor separatiste în unele localităţi din Republica Moldova, populate compact de găgăuzi şi de rusolingvi;

• ameninţări şi şantaj deschis contra Moldovei din partea unor lideri politici şi oameni de stat din Rusia, în legătură cu aspiraţia de integrare în Uniunea Europeană: de la embargo pe livrarea de produse alimentare pe piaţa rusă pînă la expulzarea cetăţenilor moldoveni care muncesc în Rusia.

Prin aceste şi alte acţiuni Rusia încearcă să folosească problema transnistreană şi învrăjbirea interetnică pentru realizarea în Moldova şi în zonă a planurlor sale politice şi militaro-strategice. Da, domnule Preşedinte, apăraţi-vă interesele, însă nu pe seama statului şi a poporului nostru. Nu ne impuneţi voinţa Dumneavoastră, pentru că nu veţi reuşi să ne abateţi de pe calea aleasă, de integrare europeană şi de unificare cu poporul român, – este dreptul nostru suveran de a ne decide soarta.

Spre cunoştinţa Dumneavoastră, domnule Preşedinte, cetăţenii Republicii Moldova, inclusiv cei de etnie rusă, nu sînt supuşi niciunei discriminări ori opresiuni, ci au – fără excepţie – drepturi politice egale cu toţi. Nu veţi găsi în Republica Moldova un moldovean/român care să nu cunoască limba rusă. Din păcate, însă, nu putem spune despre cetăţenii rusolingvi că ar cunoaşte cu toţii limba română. Iar unii dintre ei promovează aici o politică separatistă.

Cum aţi fi reacţionat Dumneavoastră, domnule Preşedinte, dacă numeroase formaţiuni teritorial-administrative din Rusia (de exemplu, Tatarstan, Daghestan sau cum a fost în cazul Ceceniei) s-ar proclama, brusc, suverane şi independente?

Ce aţi spune dacă una sau mai multe minorităţi ar cere în Rusia statut de limbă de stat pe întreg teritoriul Federaţiei Ruse pentru limbile pe care le vorbesc acestea?

Sau cum aţi reacţiona în situaţia în care aţi afla că în Rusia sînt deputaţi, miniştri, conducători, funcţionari ai organelor centrale şi locale ale puterii care nu cunosc limba rusă?

Sîntem convinşi că aţi avea un singur răspuns: că aşa ceva este inadmisibil, că este lipsit de logică şi că nu poate fi, pentru că ar însemna lipsă de respect faţă de populaţia băştinaşă şi de statul ai căror cetăţeni aceştia sînt. Din aceleaşi considerente, atare lucruri nu trebuie să se întîmple nici în Republica Moldova.

Vă asigurăm, Domnule Preşedinte Putin, că nu avem nimic împotriva poporului rus. Avem pretenţii şi cerinţe faţă de conducătorii şi instituţiile de stat din Federaţia Rusă. De aceea:

1. VĂ CEREM INSISTENT să încetaţi promovarea politicii de pe poziţii de forţă faţă de Republica Moldova, ca metodă de presiune în legătură cu integrarea europeană, şi să renunţaţi la practicile care sumbinează relaţiile politice, economice şi culturale dintre statele şi popoarele noastre.

2. VĂ CEREM INSISTENT – conform Acordului ruso-moldovenesc din 1994, precum şi conform obligaţiilor asumate de Federaţia Rusă în cadrul Sumitt-ului Ministerial OSCE de la Istanbul, din anul 1999, conform altor decizii, rezoluţii, înţelegeri, acte naţionale şi internaţionale, – să retrageţi trupele ruse din raioanele de est ale Republicii Moldova, cu dizolvarea concomitentă a armatei transnistrene şi a altor formaţiuni militare şi paramilitare ilegale, constituite cu ajutorul Rusiei.

3. VĂ CEREM INSISTENT să încetaţi sprijinul politic, militar, financiar şi material, acordat regimului separatist de la Tiraspol.

Domnule Preşedinte Putin, dînd curs cerinţelor noastre, noi, unionistii, ne-am atinge obiectivul de unificare a naţiunii române conform dreptului consfinţit în Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova din anul 1991 şi, astfel, aţi obţine, pe veacuri, prietenia şi recunoştinţa românilor, în general, şi a cetăţenilor Republicii Moldova, în special. Aceste solicitări nu sînt în doar interesul cetăţenilor noştri, care includ şi minoritatea rusă, ci şi în interesul ţării Dumneavoastră. Rusia are nevoie să fie înconjurată de state-prietene, cu care ar trăi în pace şi în bună înţelegere. Noi asta o dorim şi asta o cerem.

Chişinău, Republica Moldova