Se spune că trecutul nu e decît o țară străină pe care nu o poți vizita. În acest caz, motivele nu țin însă de costuri, documente de călătorie, cereri de viză respinse ori probleme legate de check-in. Marea problemă pentru care nu putem ajunge „acolo” ține, pur și simplu, de legile fizicii. Cu toate acestea, un savant american susține că acest lucru se poate rezolva și e decis, conform CNN, să construiască o mașină a timpului.

Astrofizicianul Ron Mallett și-a dedicat cea mai mare parte a vieții sale ideii călătoriei în timp. Acum, la vîrsta de 74 de ani, susține că a descoperit ecuațiile și principiile pe baza cărora va putea construi prima mașină a timpului. Mallett speră astfel că va reuși „să întoarcă ceasul” pentru a putea pleca în călătoria vieții sale: construirea unei mașini a timpului, cu ajutorul căreia să se deplaseze în trecut pentru a-și revedea tatăl, care a murit, în urma unui infarct, cînd Ron avea doar 10 ani.

„Pentru mine, tata a fost centrul universului meu”, a declarat Mallett pentru CNN care și-a amintit că, la un an după decesul părintelui, a dat, din întîmplare, peste romanul „Mașina Timpului”, de H.G. Wells. „Cartea asta mi-a schimbat viața”, a declarat astrofizicianul.

În prezent, Ron Mallett este profesor de fizică la universitatea din Connecticut. Și-a dedicat întreaga carieră studierii găurilor negre și teoriei relativității generale a lui Einstein, care descrie gravitația drept o proprietate a geometriei spațiu-timp (cu cît un obiect este mai masiv, cu atît mai mult el deformează spațiu-timpul iar acest efect este perceput drept „gravitație”).

Cît de plauzibilă e, din punct de vedere științific, teoria astrofizicianului Mallett legată de posibilitatea călătoriei în timp?

Totul are legătură, potrivit lui Mallett, cu teoriile relativității (restrînse și generale) elaborate de Einstein.

„Pe scurt”, a precizat savantul, „conform lui Einstein, timpul e afectat de viteză”.

Cel mai cunoscut exemplu îl reprezintă cel al astronautului care se deplasează într-o o navă cu o viteză apropiată de cea a luminii. Pentru el, timpul va curge diferit, comparativ cu cei rămași în urmă, pe Pămînt. După o călătorie de un an la bordul navei, la întoarcere, astronautul va realiza că, pe Pămînt, au trecut, de fapt, zeci de ani.

Există, însă, o problemă: o călătorie la asemenea viteze te va transporta „în viitor” și nu „în trecut”. Or, Mallett dorește cu ardoare să călătorească în trecut, pentru a se revedea cu tatăl său. Din fericire, răspunsul la această problemă vine tot de la teoriile lui Einstein, potrivit cărora curgerea timpului mai este afectată și de gravitație.

„Pe scurt, cu cît gravitația este mai mare, cu atît timpul e încetinit mai mult”, a adăugat Ron Mallett.

În plus, în teoria lui Einstein, avem conceptul de spațiu-timp – mărimi între care există o legătură intrinsecă: dacă reușești să „curbezi” spațiul din jur, vei „curba”, odată cu el, și timpul. Timpul devine, astfel, o „buclă” care te va ajuta să te „deplasezi” în trecut.

Teoria e frumoasă, dar cum poate fi ea, totuși, pusă în practică?

Conform lui Mallett, lumina poate fi și ea folosită pentru a afecta similar timpul, astfel încît să permită călătoria în trecut. Pentru asta, este nevoie de un „laser inelar” („ring laser”, în engleză), unde fasciculul de lumină e direcționat cu ajutorul unor oglinzi pentru a forma, în final, „o buclă închisă”. Astfel de „lasere inelare” sunt folosite, în prezent, la anumite tipuri de giroscoape. De-a lungul carierei sale, Mallett a lucrat cu astfel de dispozitive.

„Înțelegerea felului în care funcționează aceste sisteme m-a ajutat să găsesc calea pentru a pune bazele creării unei mașini a timpului”, a spus el. „Studierea cîmpului gravitațional produs de un astfel de laser ne-ar putea oferi o nouă viziune legată de posibilitatea creării unei mașini a timpului bazate pe un astfel de circuit al luminii”, a spus savantul american.

Acesta a spus că a elaborat și o ecuație care demonstrează că o astfel de mașinărie ar putea funcționa. „Un astfel de fascicul de laser inelar ar putea acționa ca o mașină a timpului și să creeze o răsucire a axei timpului („time twist”) care să te ajute să te deplasezi în trecut”,  a spus el.

Există însă un clenci. „Poți trimite informația înapoi, în trecut, dar doar pînă în acel moment în care ai pornit, pentru prima oară, mașinăria”, a spus astrofizicianul.

Cu alte cuvinte, dacă se reușește crearea unei astfel de mașini a timpului, pe 1 Ianuarie 2020, această dată reprezintă „borna” maximă pînă la care viitorii călători în timp vor putea circula în propriul lor trecut. Ei nu vor putea călători „mai departe” în trecut, dincolo de această dată.

Unii oameni de știință se declară sceptici față de ideile lui Mallett și, mai ales, față de posibilitatea punerii lor în practică.

„Călătoria în timp este posibilă, conform teoriei generale a relativității”, declară un alt astrofizician, Paul Sutter. „Dar, cînd încercăm să creăm, chiar la modul teoretic, un astfel de dispozitiv, de fiecare dată fizica ne dă în cap cu ceva”, spune Sutter care mai crede, în plus, că „există multe fisuri în judecata matematică și teoria” a colegului său astrofizician, Mallet.

„Chiar dacă ar funcționa așa ceva, trebuie precizat că nu va fi o mașină a timpului, în adevăratul sens al cuvîntului, ci va produce, pur și simplu, un efect infinitezimal, dar suficient cît să poată fi măsurat și să demonstreze principiile teoriei relativității”, a adăugat Sutter.

Ron Mallet și-a petrecut o întreagă viață investigînd posibilitatea călătoriei în timp, dar, foarte probabil, nu va reuși, fizic, să se întoarcă în New Yorkul anilor '50 pentru a-și revedea tatăl.

Dar povestea astrofizicianului de 74 de ani este, ține, mai degrabă, de o altfel de călătorie, în care este vorba despre iubire, urmărirea visurilor copilăriei și eterna obsesie a omului care dorește să-și controleze destinul, uneori chiar dincolo de granițele timpului și ale universului pe care îl cunoaștem.