Eu, personal, bunăoară, vreau să cred şi mă tot autoconving că anul care vine va fi unul bun, ca să nu zic perfect. Stranie afirmaţie, ţinînd cont de realităţi, dar eu pot s-o explic. Pentru că eu am început să deprind să aleg singură, unde să caut surse de bucurie şi fericire şi unde să nu caut. Lămuresc cum.

În jurul nostru se rotesc nu chiar atît de multe subiecte, care să fie mereu interesante. Dacă nu luăm în calcul teme strict individuale şi profesionale, atunci rămînem la politică, economie, sport, cultură şi ştiinţă. Or, hazardul aşteptării viitorului constă anume în aceste domenii. Şi chiar dacă de la unul din acestea demult nu mai aştepţi nimic bun, atunci rămîn altele. În cazul meu, de-o vorbă, ca să am o dispoziţie de Revelion cît de cît acceptabilă, cu senzaţie de surprize plăcute, este suficient pur şi simplu să omit politica, economia şi sportul. Pentru că în aceste sectoare, oricît nu ni s-ar promite minuni şi progrese, nu e prea spectaculos, cum n-ai da. De aceea, e mai bine să te montezi din start că de la aceste ramuri nu prea ai de unde aştepta bucurii şi să trăieşti liniştit mai departe. Nu e acelaşi lucru în cazul culturii. Cultura rămîne totuşi a fi o chestie mai sigură pentru că oricînd poate ferici sufletul cu o carte bună sau un film interesant. Atîţia oameni talentaţi trăiesc pe acest pămînt că mereu există şanse să nu ne pierdem!

Şi ştiinţa e o treabă bună. Şi se dezvoltă operativ, interesant, că ai putea s-o urmăreşti ca pe o telenovelă. Ce-i drept, și atribuţie la viaţa noastră cea de toate zilele are cam la fel ca telenovelele. Dar se poate şi de mai aşteptat. Lucrurile măreţe niciodată nu s-au dat prea uşor.

Deci, aşteptăm cu îndrăzneală 2018. Poate acesta va fi anul cînd vor fi inventate noi trenuri hiperaccelerate. Cînd pe drumuri vor apărea maşinile care se pot deplasa doar cu o telecomandă. Cînd, poate, se va ridica în picioare şi va merge primul pacient paralizat. Cînd pe piaţă vor apărea metodici eficiente pentru a clona părul. Cînd vor apărea telefoane cu ecrane flexibile, pe care să le poţi strînge ca pe ciorapi. Cînd se vor încerca noi operaţii de transplant. La cap, bunăoară: vezi că cel vechi cam slăbeşte şi nu te prea slujeşte, pac, l-ai schimbat şi ai anexat altul mai bun şi mai proaspăt. Vise? Poate. Poate toate acestea nu se vor întîmpla în anul care vine, dar în celălalt. Sau în mai celălalt. Revelionul şi este sărbătoarea cînd putem visa, în speranţa că poate se face o minune. Iar minunile chiar au proprietatea să se întîmple. Trebuie doar să ai răbdare. Pentru că multe lucruri care azi sînt ceva obişnuit şi firesc, în copilăria mea erau doar subiecte de cărţi fantastice.

Aşteptarea cu bucurie, nerăbdarea copilărească sînt anume acele emoţii care caracterizează Anul Nou. Care va fi mai bun ca cel trecut, important e doar să ştii unde să cauţi.

Şi aici aş vrea să finalizez pe o notă optimistă – trăiască cultura şi ştiinţa (două toasturi gata)! Trăiască şi fie un viitor mai fericit! Trăiască Noul An 2018! Iar politica, economia şi sportul poate cîndva vor ajunge din urmă.

Lilia GRUBÎI