Ce va fi cu gazoductul Iaşi-Ungheni?

Autor: Vlad LOGHIN

Proiectul nu va fi realizat, relatează presa străină. Consorţiul, care exploatează zăcămîntul gigant de gaze naturale Şah Deniz (Azerbaijan) din Marea Caspică, a selectat o altă rută de export către Europa. Acesta a preferat concurentul Nabucco, Proiectul Transadriatic (TAP), propus în anul 2013 de compania elveţiană EGL Group, care ar lega Marea Caspică de Italia, tranzitînd Grecia şi Turcia. Nabucco a pierdut în faţa TAP din cauza costurilor.

Nabucco Gas Pipeline International GmbH (NIC) a fost înfiinţată în 24 iunie 2004 pentru a dezvolta, a construi şi a exploata conducta de gaze Nabucco. Din start, acest proiect a fost susţinut politic de UE şi ţintea alimentarea cu gaze naturale extrase din regiunea Mării Caspice, pentru a reduce dependenţa Europei de gazul importat din Rusia, de la compania de stat Gazprom.

Proiectul Nabucco a ţintit aprovizionarea Europei cu 31 miliarde metri cubi de gaze naturale pe an printr-o conductă care urma să transporte gaze din Turcia pînă în Austria, prin Bulgaria, România şi Ungaria. Iniţial, gazoductul urma să traverseze şi teritoriul Turciei, avînd o lungime de 3.900 kilometri şi un cost estimat la 7,9 miliarde euro. Proiectul a fost revizuit anul trecut şi redenumit Nabucco West, lungimea fiind redusă la 1.315 kilometri, cu tranzit prin Bulgaria, România şi Ungaria.

Principalii parteneri ai proiectului urmau să devină companii cunoscute în Europa, precum OMV (Austria), Transgaz Mediaş (România), BEH (Bulgaria), MOL (Ungaria), BOTAS (Turcia) şi GDF Suez (Franţa), iar Azerbaijanul era considerat principalul potenţial furnizor de gaze naturale pentru Nabucco, mai ales după ce Statele Unite şi aliaţii din Europa au impus sancţiuni economice dure asupra Iranului.

Presa de peste Prut a scris că România a avut interese directe în realizarea Nabucco. Astfel, premierul Victor Ponta spunea că daca se realizează acest proiect, pe teritoriul ei va trece cea mai importanta parte a gazoductului, ceea ce înseamnă o şansă pentru ca statul vecin să-şi completeze producţia de gaze şi să devină independentă energetic.

Se vorbea de obţinerea de venituri şi de resurse energetice dintr-o reţea de gaze, care s-ar fi aflat la dispoziţie şi oricînd ar fi putut fi accesată, avînd în vedere că trebuia să treacă pe teritoriul României. Bunăoară, ar fi scutit statul vecin să-şi dureze capacităţi de înmagazinare a gazului, mai ales pe timp de iarnă. Or, România nu poate înmagazina mai mult de 3,2 miliarde de m3, ceea ce ii creează o oarecare vulnerabilitate.

Se aştepta ca proiectul să creeze o competiţie pe piaţa gazelor din România, care ar fi condus la scăderea preţului. După apariţia Nabucco, urmau să fie disponibili şi alţi furnizori puternici, în afară de Gazprom. Se creau premise pentru competiţie şi şanse pentru un preţ mai bun.

Dincolo de aspectele comerciale, se urmăreau şi anumite interese de securitate, adică se avea în vedere direcţia 114 din decembrie 2008 a UE, care vorbeşte despre reţele critice, iar cele de gaz fac parte din aceasta categorie, vorbeau experţii pe energie de peste Prut. Fiindcă, Nabucco putea deveni un conector de reţele critice, care ar fi putut să crească securitatea în zona pe care o tranzitează, conectînd Bulgaria, România, Ungaria şi Austria, astfel încît dacă ar fi apărut probleme de alimentare cu gaz, din diverse motive, conducta ar fi putut cumva să ajute la alimentarea cu această resursă.

Experţii români consideră că după răspunsul negativ din partea Azerbaidjanului privind Nabucco se va produce izolarea României, care rămîne în continuare dependentă de gazele ruseşti, ce reprezintă 20-30 procente din necesarul de consum al ţării. Fără acest proiect, spun ei, este foarte puţin probabil ca România să dispună de o piaţă a gazelor, pentru că duce lipsă de furnizori serioşi. Ar fi o pierdere mare pentru statul vecin.

Totuşi, se insistă că există şi alte alternative pentru Nabucco, precum sursele din Turkmenistan, Irak şi rezervele din Marea Neagră. Se mai spune că România nu va rămîne în afara reţelelor europene de gaze, în ciuda proiectelor de genul celui Transadriatic, pentru că se poate trage nişte racorduri către sistemul ei de gaze. Dar vor fi suficiente aceste resurse pentru a umplea gazoductul Ungheni-Iaşi care urmează a fi dat în exploatare pînă la sfîrşitul anului. Pentru că, amintesc, oficialii de la Bucureşti anunţau că vor folosi gazul din Nabucco pentru întreaga regiune, inclusiv Republica Moldova.