O nouă şansă pentru RM de a-şi diversifica sursele de gaze naturale?

Proiectul AGRI reprezintă o infrastructură energetică alcătuită dintr-un gazoduct şi întreprinderi de lichefierea gazelor naturale şi ar putea să conducă la micşorarea importurilor de gaze naturale din Rusia. El constituie un important proiect strategic menit să se transforme într-un nou canal de transportare a acestui tip de combustibil din Caucaz pe pieţele europene, traversînd Marea Neagră. La el participă Azerbaidjan, Gruzia, România, Ungaria. Însă, manifestă interes Ucraina, Tukmenistanul

AGRI este o abreviere alcătuită din primele litere ale denumirilor de ţări participante la acest proiect. De exemplu, Azerbaidjanul, la momentul de faţă, este unicul furnizor de gaze, Gruzia- ţară de tranzit, iar România-punctul final şi piaţă de desfacere. Ungaria se implică în calitate de piaţă potenţială de vînzare a gazelor naturale azere.

După „îngheţarea” proiectului Nabucco, ca urmare a deciziei consorţiului Sah Deniz de a se concentra pe proiectul TAR (gazoductul Transadriatic) ca principal canal de transportare a gazelor azere spre ţările Uniunii Europene, interconectorul AGRI a căpătat o importanţă strategică din perspectiva asigurării securităţii energetice a ţărilor din Europa Centrală şi din regiunea de Sud-Est a continentului, inclusiv a Republicii Moldova, şi a strategiei europene de diversificare a căilor de livrare a acestui combustibil.

Ca atare, AGRI vizează acelaşi ţel geopolitic ca şi Nabucco şi anume sporirea importurilor de gaze naturale din ţări, altele decît Rusia, şi de a reduce dependenţa faţă de acest mare furnizor de gaze din lume. Interconnectorul AGRI reprezintă primul proiect care are menirea de a transporta gazul lichefiat traversînd Marea Neagră cu o capacitate iniţială de 7 miliarde de metri cubi de gaze care ulterior ar trebui să ajungă la 20 miliarde de metri cubi. Conform proiectului, gazele naturale azere ar trebui să ajungă prin intermediul unui gazoduct pînă în portul gruzin Sups de la Marea Neagră, unde va fi creată infrastructura pentru lichefierea gazelor naturale. De acolo, gazul lichefiat ar urma să fie transportat în tancuri pînă la un terminal de regazeificare pe ţărmul românesc în portul Constanţa. Mai departe, gazele vor fi livrate în Ungaria şi în ţările Europei de Sud –Est prin reţeaua de gazoducte. Adică, prin gazoductul Iaşi-Ungheni ar putea ajunge şi în ţara noastră. Deci, importanţa proiectului AGRI constă în a pune în aplicare strategia de diversificare acceptată atît de ţările furnizoare, cît şi de statele ce formează pieţele de desfacere.

Ar fi de menţionat că Azerbaidjanul, furnizorul de gaze în cadrul AGRI, este în măsură să lărgească cercul clienţilor săi. Cu atît mai mult cu cît, prognozele arată că extragerea gazelor în această ţară urmează să crească de 2 ori graţie extinderii exploatării zăcămintelor existente. Prin urmare, acest stat are posibilitatea de-a extinde exportul de gaze naturale pînă la 40 miliarde metri cubi către 2030, ceea ce este suficient pentru aprovizionarea Coridorului sudic de gaze, proiect al Uniunii Europene. Cu toate că interconectorul AGRI este parte componentă a Coridorului sudic de gaze, urmăreşte aceiaşi ţintă, adică de a ocoli teritoriile Rusiei şi Iranului. El este foarte avantajos pentru Azerbaidjan, întrucît nu depinde de canalul energetic al UE şi evită teritoriul Turciei.

Dat fiind că România şi Ungaria au avut cel mai mult de suferit din cauza eşecului Nabucco, acestea două, împreună cu Bulgaria, pot deveni principalele pieţe de desfacere a gazelor, iar prin Turcia acestea ar putea răzbate la terminalul austriac din Baumgarten. Proiectultransadriatic (TAR) ar fi în măsură să asigure nevoile energetice ale Austriei. Bulgaria figurează printre partenerii proiectului „Curentul de Sud”, promovat de Rusia, concurentul de bază al Nabucco. Aşa că România şi Ungaria au nevoie urgent de surse alternative de livrare a gazelor naturale şi vor fi gata să susţină proiectul AGRI.

Datorită acestui interconector România va scăpa de dependenţa excesivă de gazele ruseşti, care reprezintă 97 procente din necesităţile ţării respective, 80 procente din cele ale Ungariei şi sută la sută din consumul total de gaze al RM. Astfel, atît pentru ţara noastră, cît şi pentru România proiectul AGRI constituie o alternativă perfectă, întrucît dezvoltarea ipotetică a valorificării zăcămintelor locale de gaze de şist presupun investiţii uriaşe, tehnologii avansate şi se confruntă cu o mare rezistenţă din partea populaţiei populaţiei.

La fel, Ucraina manifestă dorinţa de a participa la realizarea proiectului AGRI, pentru că îi oferă posibilitatea să se afirme într-un cadru geopolitic mai amplu, care constă în construcţia unei întreprinderi de lichefiere a gazelor naturale în portul Odesa, ceea ce ar schimba cardinal relaţiile dintre Kiev şi Moscova, chiar dacă 80 procente din exporturile ruseşti de gaze spre UE traversează Ucraina.

Pe de o parte, Ucraina este în căutarea unor căi de micşorare a dependenţei de importurile de gaze ruseşti, pe de altă parte, ea caută să identifice noi furnizori, întrucît gazoductul „Curentul de Sud” şi „gemenele” lui de Nord sînt gîndite tocmai pentru a evita teritoriul acestei ţări şi de a diminua rolul strategic al Ucrainei în relaţiile cu Moscova. Astfel, proiectul AGRI îi va permite Ucrainei să acopere parţial necesităţile interne de gaze. Chiar dacă ţara vecină va beneficia de 8 miliarde de metri cubi de gaze, profitînd de capacitatea iniţială a proiectului AGRI, oricum volumul dat va acoperi doar 14 procente din necesităţile de consum ale ţării.

Perspectiva atragerii Turkmenistanului în calitate de furnizor va avea un impact puternic asupra proiectului, transformînd interconectorul în una din principalele surse energetice ale pieţelor europene, diminuînd rolul Turciei. Canalul apusean de gaze i-ar îngădui Turkmenistanului să-şi diversifice exporturile sale, care la momentul de faţă sînt orientate către China, fapt ce reprezintă un mare pericol pentru această ţară. Gazoductul turkmen Est–Vest, care trebuie să conecteze zăcămintele de Răsărit ale ţării cu litoralul caspic, menit pentru transportarea a 30-40 miliarde de metri cubi de gaze, la momentul de faţă în stadiu de construcţie, ar putea să devină un canal, cu ajutorul căruia ar putea fi consolidată capacitatea proiectului AGRI.

Deşi, studiul de fezabilitate a proiectului AGRI se află pe ultimii 10 metri, realizarea acestuia s-ar putea lovi de cîteva obstacole. În primul rînd, el este cam costisitor, doar 4,5 miliarde de euro sînt necesare pentru faza iniţială de construcţie a interconectorului şi nu se ştie dacă se vor afla companii energetice care să-l finanţeze. Mai apoi, o parte din gazoduct va traversa teritoriul Gruziei, ceea ce determină un mare gard de risc în caz de instabilitate în statul respectiv, de felul războiului din 2008. Desigur, nu este exclusă împotrivirea Rusia, care se va opune unul canal energetic menit să submineze poziţia dominantă a ei pe pieţele mondiale.

Vlad LOGHIN