Primul razboi din istoria omenirii

Arheologii cred că au dovezile perfecte despre primul război atestat din istoria omului. În Kenya a fost descoperit locul unui măcel cumplit petrecut acum 10.000 de ani, rezultatul unui conflict teribil între triburile de culegători-vînători aparţinînd speciei „homo sapiens”, scrie Adevărul.ro.

Se spune că războiul face parte din natura umană şi că pornirile de a-şi anihila rivalii într-un mod violent este înscris în codul genetic al oamenilor. O serie de antropologi spun că homo sapiens, din cele mai vechi timpuri, au comportamentul specific al mamiferelor prădătoare care vînează în haită. Adică sunt teritoriali şi nu ezită să-i ucidă pe cei care le stau în cale atunci cînd este vorba de hrană şi teritoriu. 
Un grup de arheologi din mai multe ţări au găsit acum 9 ani, în Africa, dovezile primului război cunoscut în istoria omenirii. Un masacru teribil căruia i-au căzut victimă un trib de pescari şi vînători, pe malurile lacului Turkana, în Kenya, acum aproximativ 10.000 de ani. 

Femeie gravidă executată, cranii şi oase zdrobite  

Cercetările au avut loc în anul 2012, la Nataruk, în Kenya. Este o zonă situată pe malurile lacului Turkana, un adevărat leagăn al omenirii şi un loc în care diferitele specii de hominizi au prosperat. În urma săpăturilor arheologice au fost descoperite scheletele a 27 de indivizi, efectiv mutilaţi şi ucişi cu o brutalitate care şochează. Cei ucişi trăiau într-un sat pe malul lacului Turkana şi se ocupau, la fel ca ceilalţi membrii ai speciei homo-sapiens, de acum 10.000 de ani, cu vînătoarea, dar mai ales cu pescuitul. 

Cercetătorii spun că cei ucişi erau în mare parte pescari şi oameni paşnici. Au avut parte de un sfîrşit cumplit. Un schelet avea craniul efectiv zdrobit, fiind lovit din ambele părţi cu obiecte dure, probabil ”buzdugane” din lemn cu bucăţi de piatră înmănuşate, la capăt. Altul avea o bucată ascuţită de obsidian înfiptă în craniu. Toţi ceilalţi aveau leziuni extrem de grave, adică cranii crăpate, coaste rupte, braţe zdrobite. Toate indicau urmele unor agresiuni. Ceea ce a şocat a fost scheletul unei tinere gravide care a fost efectiv executată de atacatori. I-au legat mîinile şi picioarele apoi i-au zdrobit craniul. Atacatorii nu au cruţat pe nimeni, ucigînd de-a valma, femei, bărbaţi şi copii, cu o ferocitate ieşită din comun. 

„Rănile suferite de oamenii de la Nataruk, bărbaţi şi femei, însărcinate sau nu, tineri sau bătrîni, şochează prin cruzimea atacului. Ceea ce vedem la Nataruk nu este diferit de bătăliile şi războaiele care ne-au modelat istoria”, a declarat Marta Mirazon de la Universitatea din Cambridge pentru smithsonianmag.com. Cercetările vor continua fiindcă specialişti cred că mai există numeroase alte schelete ale celor ucişi, prin împrejurimi. Probabil ale celor care au încercat să fugă ,dar au fost ajunşi şi doborîţi.   

Un război de exterminare  

Nu se ştie şi cel mai probabil nu se va şti niciodată cu adevărat ceea ce s-a întîmplat la Nataruk. De ce satul de pescari a fost efectiv măcelărit şi cine au fost cei care i-au atacat? Sunt întrebări care probabil vor rămîne fără răspuns. Ceea ce pot spune specialiştii despre Nataruk este doar că au de-a face cu primul război cunoscut între homo sapiens, că un alt trib a măcelărit pescarii de pe malurile lacului Turkana. 

Mai mult decît atît, a fost un război de exterminare, în care se urmărea lichidarea tuturor celor care trăiau în aceea aşezare, inclusiv a femeilor şi copiilor. Atacatorii nu doreau să ia prizonieri. Se presupune că satul de pescari a fost atacat de un grup de vînători aflaţi în căutare de hrană. Poate fi vorba de disperarea unui grup de vînători rămas fără hrană, fie despre un conflict mai vechi, tranşat probabil pe neaşteptate la adăpostul nopţii. 

Pescarii de pe malurile lacului Turkana au fost probabil victime sigure în faţa unor vînători încercaţi. Totodată ceea ce s-a întîmplat la Nataruk oferă indicii şi cu privire la uneltele transformate în arme de homo sapiens acum 10.000 de ani. Este vorba despre proiectile ascuţite lansate fie cu mîna, fie cu praştia. Foloseau săgeţi cu vîrf de silex şi lănci cu vîrf de silex sau obsidian.

Interesant este „pumnalul” din obsidian rămas înfipt în craniul unei victime. Faptul că atacatorul a lăsat o armă de prestigiu care se prelucrează greu în craniul celui ucis, indică faptul că atacatorii au făcut lucrurile în grabă şi au plecat cît mai repede. Nu aveau timp de aşteptat. Poate cei atacaţi făceau parte dintr-o comunitate mai mare, spun alţi specialişti implicaţi în cercetări, iar atacul fulger a fost pentru pradă, jaf şi slăbirea inamicului prin uciderea cît mai multor membri ai tribului.  

Război şi supravieţuire în lumea preistorică  

Specialişti precum Clive Finlayson, în lucrarea sa ”Neanderthals and Modern Humans: An Ecological and Evolutionary Perspective”, sugerează că homo sapiens poartă războaie crunte încă de acum 100.000 de ani în urmă. Era vorba despre un conflict dur între homo sapiens arhaic şi omul de neaderthal. Lupta era, evident, pentru resurse şi supravieţuire. 

Omul de Neaderthal s-a desprins din trunchiul comun al evoluţiei hominizilor acum 600.000 de ani. A plecat către Europa şi stepele Asiei, unde a înflorit ca specie. S-a adaptat climei reci, avînd indivizi de statură joasă, dar foarte robuşti, capabil să conserve căldură. Erau vînători pricepuţi şi puternici capabili să doboare animale mari precum mamuţii, elanii şi în general prăzile de talie mare din stepele euro-asiatice. Erau şi suficient de inteligenţi, spun specialişti încît să dezvolte relaţii complexe, familiale, tribale. 

Descoperirile recente arată că erau capabili de creaţii artistice, avînd instrumente muzicale şi totodată acordau o atenţie deosebită morţilor, în ritualuri destul de complicate, inclusiv cu folosirea de simboluri mortuare. Locuiau în peşteri, în clanuri de vînători şi erau foarte rezistenţi la frig, perfect adaptaţi anatomic. 

Homo sapiens, omul modern, s-a născut cu aproximativ 300.000 de ani în urmă, adică mult mai tîrziu decît Omul de Neanderthal. A locuit o bună perioadă în Africa dar a plecat apoi către alte continente în căutare de pradă. Acum aproximativ 100.000 de ani în urmă homo sapiens a ajuns în Eurasia, teritoriul Omului de Neaderthal. 

Clive Finlayson dar şi alţi specialişti spun că aici ar fi început conflictul dintre neaderthalieni şi homo sapiens. Neanderthalienii erau teritoriali şi ultra-specializaţi pe un anumit tip de vînat, nu erau dispuşi să cedeze în faţa noilor veniţi. Pe de altă parte, homo sapiens avea nevoie de cele mai bune teritorii de vînătoare pentru a supravieţui.  Specialiştii spun că nu a fost vorba de un război aşa cum îl cunoaştem noi, ci mai degrabă de răfuieli rapide între grupuri de vînători, de atacuri surpriză şi luptă de gherilă. Era în orice caz un război de care pe care.

Urmele acestor conflicte au fost evidenţiate în cadrul descoperirilor arheologice. Numeroase schelete prezintă urme de răni adînci, unele fatale şi nu produse cu ocazia vînătorii, ci în urma unor traume specifice loviturilor de măciucă, a vîrfului de lance sau a celui de săgeată. 

Neanderthalienii erau mult mai puternici din punct de vedere fizic şi erau letali în lupta corp la corp. Totodată erau specializaţi în supravieţuirea în taiga. De cealaltă parte, homo sapiens era mult mai adaptabil, era mult mai inovativ şi avea o rată mai mare de înmulţire. Era capabil să găsească mult mai repede hrană, preferînd vînatul de talie mică, completat cu hrana vegetală. 

Totodată, spun specialiştii, ar fi dezvoltat armele de vînătoare şi atac de la depărtare. Au perfecţionat arcul, praştia, aruncătorul de suliţe. În plus, schimbările climatice au venit în ajutorul lor. După 100.000 de ani, homo sapiens a ieşit învingător, reuşind să ucidă sau să asimileze atît cultural dar mai ales genetic pe ceea ce mai rămăsese din omul de neaderthal. 

02.01.22 - 16:44
03.01.22 - 00:12
03.01.22 - 00:16
02.01.22 - 16:46
02.01.22 - 16:42
03.01.22 - 00:17
03.01.22 - 00:14
04.01.22 - 00:50
04.01.22 - 00:48
03.01.22 - 00:11
04.01.22 - 01:07
03.01.22 - 00:20
03.01.22 - 00:23
03.01.22 - 00:19
04.01.22 - 00:56