A supraviețuit complet singură timp de 18 ani pe o insulă pustie. Povestea ei adevărată avea să inspire unul dintre cele mai îndrăgite romane pentru tineri din lume.

Dacă ați citit vreodată Insula delfinilor albaștri, probabil vă amintiți de Karana, fata amerindiană rămasă singură pe o insulă izolată. Puțini știu însă că personajul are la bază o persoană reală. Numele sub care este cunoscută astăzi este Juana Maria, iar destinul ei depășește cu mult orice ficțiune.

În 1835, locuitorii insulei San Nicolas, aflată la aproximativ 100 de kilometri de coasta Californiei, urmau să fie evacuați pe continent. Potrivit relatărilor vremii, chiar înainte ca vasul să plece, o femeie s-a aruncat în apă și s-a întors pe insulă, cel mai probabil pentru a recupera ceva rămas în urmă.

Planul era ca nava să revină imediat după ea. Însă vremea s-a înrăutățit, iar furtunile au făcut imposibilă întoarcerea. Cînd au reușit, în cele din urmă, să ajungă din nou pe insulă, femeia dispăruse.

Au trecut 18 ani.

În tot acest timp, Juana Maria a trăit complet izolată, fără contact cu alți oameni. Pentru restul lumii, existența ei devenise aproape o legendă.

În 1853, un grup de vînători de vidre marine a descoperit-o încă în viață. Ceea ce au găsit i-a uimit.

Își construise un adăpost din oase de balenă și bucăți de lemn aduse de mare. Purta o îmbrăcăminte confecționată din pene de cormoran și supraviețuia pescuind, adunînd scoici, rădăcini sălbatice și vînînd animale marine. Reușise să se adapteze complet unui mediu izolat și dificil.

Cei care au întîlnit-o au remarcat calmul ei. Vorbea o limbă pe care nimeni nu o mai înțelegea, deoarece limba poporului Nicoleño dispăruse odată cu ultimii săi vorbitori. Adevăratul ei nume nu a fost consemnat niciodată, iar multe dintre poveștile și amintirile ei s-au pierdut pentru totdeauna.

Juana Maria a fost dusă la Santa Barbara, unde oamenii au crezut că începea, în sfîrșit, o viață nouă pentru ea. Însă după aproape două decenii de izolare, organismul său nu avea imunitate la bolile aduse de pe continent. La doar șapte săptămîni după salvare, în octombrie 1853, ea a murit.

Nu și-a putut spune niciodată povestea în propriile cuvinte. Totuși, viața ei vorbește de la sine.

Timp de 18 ani, a înfruntat singurătatea, lipsurile și natura necruțătoare, adaptîndu-se în fiecare zi unei lumi în care rămăsese ultimul reprezentant al propriului popor.

În 1960, scriitorul Scott O'Dell a descoperit istoria cunoscută drept „Femeia singuratică de pe insula San Nicolas” și a transformat-o în romanul Insula delfinilor albaștri, carte care avea să inspire milioane de cititori din întreaga lume.

Dincolo de paginile romanului rămîne însă adevărata Juana Maria – o femeie care a demonstrat o putere de adaptare și o reziliență greu de imaginat.

Limba ei s-a pierdut.

Numele ei adevărat nu mai este cunoscut.

Însă povestea supraviețuirii sale continuă să fie una dintre cele mai impresionante din istoria Americii.

Sursa: Atlas Geografic