Cunoscutul jurnalist și blogger rus, Ilya Varlamov, s-a aflat nu demult în Moldova, cu ocazia Zilei Vinului. Şi în cadrul unui interviu acordat pentru o platformă media, Varlamov a criticat dur Chișinăul. La întrebarea, cu ce oraș rus ar putea compara Chișinăul, acesta a răspuns: „Nu există în Rusia asemenea orașe rele. După nivelul de degradare putem să îl comparăm cu Mahacikala. Acesta este unul din cele mai rele orașe din Rusia. Nu veți vedea o asemenea situație în niciun oraș, unde veți dori să vă petreceți timpul. Aflîndu-mă în Chișinău, nu am nicio dorință să ies din hotel. Este imposibil să te afli la Chișinău, nu ai ce vedea aici, este neplăcut să te plimbi pe străzile orașului. Aflîndu-te aici te simți ca un rahat și ca un om căruia îi lipsește ceva” – a declarat Varlamov.

Recunosc, e o afirmaţie dură care nu poate să lase rece nici un cetăţean sau originar ale acestei ţări. Mai ales că multe spuse în interviu sînt adevărate. Şi să nu uităm că autorul s-a referit la o capitală. Oraşe teribile sînt oriunde, însă o capitală n-are dreptul să fie aşa. Noi ne iubim capitala aşa cum este şi aşa cum putem pentru că e a noastră, dar asta nu înseamnă că majoritatea din moldoveni nu văd în ce mizerie s-a transformat „oraşul meu din albe flori de piatră”.

Postarea lui Varlamov a stîrnit mii de comentarii, iar „porc spurcat şi needucat”, „beţiv nerecunoscător” ş.a. au fost din cele mai delicate. Părerile imparţiale care încercau să demonstreze că oraşul de scaun al ţării a ajuns într-o stare jalnică au fost acoperite cu vehemenţă, oamenii fiind acuzaţi de lipsă de patriotism, obrăznicie, dragoste pentru porci, tradiţional de partinitate pentru „mîna Moscovei” etc.

S-ar putea şi fără mîna Moscovei. La o simplă căutare pe Google am găsit şi multe aprecieri ale bloggerilor din România despre Chişinău.

„Poţi să simţi spiritul Chişinăului printr-o plimbare pe bulevardul principal (Ştefan cel Mare şi Sfînt). Prea multe obiective turistice nu sînt de vazut însa pe lîngă instituţiile administrative precum Guvernul, Parlamentul şi Palatul Prezidenţial. Mai sînt cateva obiective emblematice pentru oraş: Arcul de Triumf, Catedrala Ortodoxă şi parcul catedralei pe o parte şi Grădina Publică Ştefan cel Mare şi Sfînt cu statuia lui Ştefan, pe partea cealalta. Am mai vizitat cartierul evreiesc (care nu este cine ştie ce) iar la Catedrala Ortodoxă am nimerit în timpul slujbei”. (https://razvanpascu.ro/2010/06/17/chisinau-republica-moldova-impresii-de-calatorie/)

„Un city break în Chişinău şi prin împrejurimile oraşului nu intră, pentru foarte mulţi oameni, în competiţia celor mai tentante destinaţii turistice. De fapt, topurile realizate de unele publicaţii internaţionale aşază capitala Republicii Moldova la categoria celor mai urîte. Aşa este – pentru cei care sînt cu ochii numai după oraşe vibrante şi colorate, care abia aşteaptă să fie daţi pe spate de clădiri înalte, cu arhitectură cubistă, Chişinăul le-ar putea părea un loc dezolant şi trist, mai ales din cauza multor clădiri începute şi părăsite. Chişinăul e de departe cel mai mare şi mai plin de viaţă oraş al Republicii Moldova, ale cărui origini datează de şase secole, din anul 1420.” (http://adevarul.ro/life-style/travel/travel-calatorie-timp-chisinau-1_58400da15ab6550cb8057ad6/index.html)

Sînt doar cîteva crîmpeie pe care le-am pescuit în marea şi diversa grădină a internetului şi care mi-au căzut primele sub mînă. Cu mai mult interes se găseşte mult mai mult. Şi din cîte se vede nici colegii de peste Prut nu abundă în elogii, din simplu motiv că nu prea au temei pentru acestea. Or, vorba ceea, dacă vrei să-ţi faci ordine în casă, atunci cheamă un străin că ochiul lui vede mai bine. Şi poate nu ne mai supărăm atîta şi nu-l mai facem pe marele patriot supărat, dar recunoaştem că oraşul Chişinău numai a capitală europeană nu arată azi (mai ales de cum se strică vremea afară) şi începem să schimbăm lucrurile în bine.

Şi pe final cîteva cuvinte despre Ilya Varlamov. De mai mulţi ani urmăresc ce scrie în bloggul său acest autor, axat mai mult pe impresii de călătorii. Varlamov poate fi numit oricum numai nu „mîna”, „gura” sau alt organ al Moscovei - cine i-a citit textele ştie că acestea se disting prin obiectivism şi principialitate. Şi n-avem pentru ce ne supăra, pentru că în esenţă Varlamov a criticat murdăria, drumurile proaste, parcările haotice şi arhitectura oribilă din capitală, pe care le-a văzut cu ochii lui, nu oamenii, politica sau politicienii de pe Bîc. Sau cum a comentat o actriţă originară din Chişinău, dar stabilită de mulţi ani cu traiul în România: „A scris bine rusul, eu aş fi scris şi mai dur. Nu vă mai supăraţi şi lăsaţi baltă acest patriotism de doi bani, ci aplecaţi-vă şi faceţi acest oraş să fie aşa cum v-ar plăcea să scrie despre el orice turist venit în ţară”. Comentariile, cum s-ar zice, sînt de prisos.

Lilia GRUBÎI