OPERAȚIUNEA MI6 CARE A UMILIT URSS-UL
Punga de plastic a unui supermarket londonez părea complet deplasată în mîinile unui bărbat care transpira rece, rezemat de un zid, într-o seară călduroasă a anului 1985 pe o stradă aglomerată din Moscova. Era semnalul mut al disperării absolute. Oleg Gordievski, un ofițer de rang înalt al KGB-ului care lucrase mai bine de un deceniu ca agent dublu pentru serviciile secrete britanice, înțelesese clar că lațurile invizibile ale trădării se strîngeau în jurul gîtului său. Fusese rechemat brusc de la post, interogat abuziv cu substanțe psihotrope într-o casă de siguranță izolată și lăsat sub o supraveghere sufocantă. Știa că în orice clipă urma arestarea definitivă în faimoasa închisoare Lefortovo, urmată inevitabil de un glonț. Așa că a activat Operațiunea Pimlico, singurul său plan de salvare.
Timp de ani la rînd, colonelul furnizase Londrei secrete de o valoare inestimabilă, modificînd radical felul în care Occidentul privea și înțelegea arhitectura Războiului Rece. Dincolo de liste lungi cu spioni sub acoperire, informațiile sale au scos la lumină o realitate tulburătoare pentru cancelariile occidentale: Kremlinul nu era un colos militar sigur pe deciziile sale, ci un aparat profund paranoic, convins că Statele Unite pregătesc un atac nuclear iminent. Datorită avertismentelor sale din timpul unor exerciții militare vestice, liderii lumii libere au înțeles că o simplă eroare de calcul putea declanșa apocalipsa atomică, schimbînd complet tonul discuțiilor diplomatice globale.
Ceea ce a urmat pe străzile capitalei sovietice s-a desfășurat chiar la granița imposibilului. După ce a reușit să scape de agenții KGB care îl urmăreau pas cu pas, Gordievski a urcat într-un tren banal de călători spre granița cu Finlanda, ascunzîndu-se apoi în pădurile dese de la periferia orașului Vyborg. Acolo, mușcat de insecte și epuizat de o așteptare tensionată printre copaci, a fost recuperat de ofițeri MI6 care foloseau două mașini diplomatice britanice. Bărbatul care schimbase echilibrul geopolitic al secolului al XX-lea a fost îndesat rapid în portbagajul înghesuit al unui autoturism, acoperit cu o pătură termică, ascultînd în tăcere huruitul mecanic al motorului care îl purta direct spre temutul punct de frontieră.
La vamă, aerul a devenit dintr-o dată irespirabil. Mașinile englezilor au fost trase pe dreapta de grănicerii sovietici, iar cîinii militari de urmă au început să adulmece insistent portbagajele. Tensiunea din interiorul vehiculului era zdrobitoare, fiecare secundă părînd o condamnare la moarte pentru fugarul care abia îndrăznea să respire sub pătura de aluminiu. Pentru a salva situația dintr-un deznodămînt fatal, soția unuia dintre diplomați a coborît calmă din mașină și, într-un gest de o prezență de spirit uluitoare, a așezat un scutec folosit al bebelușului ei chiar pe capota portbagajului. Mirosul ascuțit a distrus concentrarea cîinilor, forțînd vameșii confuzi să permită trecerea coloanei fără a mai efectua o percheziție fizică.
Cîteva zeci de minute mai tîrziu, bariera de fier s-a ridicat, iar ofițerul KGB a respirat aerul libertății pe teritoriul finlandez, lăsînd în urmă o dictatură pe care a slăbit-o din interior, dar și o familie care nu a știut absolut nimic despre evadarea sa clandestină. Fuga lui Oleg Gordievski a demonstrat lumii că, în confruntările tăcute dintre marile puteri, un singur om curajos poate valora mai mult decît o armată de divizii blindate. Totuși, prețul acelei evadări a fost decontat într-o monedă sfîșietoare. Regimul sovietic furios avea să-i țină soția și fiicele ostatice în interiorul granițelor timp de șase ani lungi, ca răzbunare directă pentru umilința suferită.
Istoria mare reține adesea doar tratatele semnate în liniștea cabinetelor oficiale, estompînd zbaterea cruntă a oamenilor prinși în angrenajul ei nemilos. Destinul acestui ofițer ne arată crud că unele decizii care protejează o lume întreagă de la dezastru cer un sacrificiu uman greu de imaginat. Uneori, diferența dintre pace și un război nimicitor a stat ascunsă chiar în întunericul unui portbagaj diplomatic.
Sursa: Istorie la Culcare
