În 1999, arheologii care lucrau în apropierea vîrfului vulcanului Llullaillaco, la peste 6.700 de metri altitudine, între Argentina È™i Chile, au făcut o descoperire incredibilă: trei copii incaÈ™i depuÈ™i pe o platformă ceremonială.

Printre ei se afla o adolescentă pe care astăzi o numim Fecioara de la Llullaillaco.

Frigul extrem È™i aerul uscat al muntelui îi conservaseră corpul într-un mod aproape incredibil. Hainele erau încă la locul lor. Părul îi rămăsese lung È™i atent împletit. Iar în apropierea gurii puteau fi observate încă mici fragmente de frunze de coca.

Dar una dintre cele mai uimitoare poveÈ™ti nu era ascunsă în mormînt.

Era ascunsă în părul ei.

Părul uman creÈ™te aproximativ un centimetru pe lună. Pe măsură ce creÈ™te, în structura lui rămîn imprimate anumite semnale chimice legate de alimentaÈ›ie È™i de substanÈ›ele consumate.

Cei aproximativ 28 de centimetri de păr ai fetei păstrau astfel informații despre mai bine de doi ani din viața ei.

Cercetătorii au analizat părul segment cu segment.

Și au descoperit ceva extraordinar: o adevărată cronologie a ultimilor ei ani.

Cu aproximativ un an înainte de moarte, alimentaÈ›ia ei s-a schimbat radical. De la o dietă relativ modestă, specifică oamenilor din zonele înalte, a început să consume alimente asociate unui statut social mai ridicat, inclusiv mai multe proteine È™i porumb.

În aceeaÈ™i perioadă, consumul de frunze de coca a crescut considerabil.

Dar exista un detaliu și mai surprinzător.

Alături de cei trei copii au fost găsite mici pachete care conțineau șuvițe de păr tăiate.

Comparînd din punct de vedere chimic acele fire cu părul care îi rămăsese pe cap, cercetătorii au putut determina că È™uviÈ›a fetei fusese tăiată cu aproximativ È™ase luni înainte de moarte.

Cineva o păstrase.

Iar acea È™uviță a călătorit împreună cu ea pînă în vîrful muntelui.

Semnalele chimice din ultimele trei luni de viață au dezvăluit și ele schimbări. Probabil reflectau călătoria către Llullaillaco.

În ultimele săptămîni, analiza arată că frunzele de coca au început să fie consumate împreună cu cantități mai mari de chicha, o băutură alcoolică făcută din porumb.

Apoi, înaintea ceremoniei, părul i-a fost pieptănat È™i împletit cu mare grijă.

Timp de cinci secole, nimeni nu a putut să o întrebe ce s-a întîmplat în acea călătorie.

Dar o parte din răspuns a continuat să crească pe capul ei.

Fiecare centimetru de păr a păstrat o mică bucată din timpul care a trecut.

Iar 500 de ani mai tîrziu, È™tiinÈ›a a învățat să o citească.

Fecioara de la Llullaillaco a rămas tăcută încă din vremea Imperiului Inca.

Părul ei, însă, încă mai avea o poveste de spus.

Sursa: Atlas Geografic