Mihai Cotorobai a fost născut la 25.03.1951, în satul Puhoi, raionul Ialoveni, Republica Moldova, și a decedat la 06.01.2021. Eu sînt prea bătrîn ca să-mi fac noi prieteni, eu am obligațiunea să-i păstrez pe cei care-i am și port respect față de ei și după trecerea lor la cele veșnice. Anii trec, se duc... Cu cît mai mulți ani adunăm, tot mai bine înțelegem fraza: ”Am fost tînăr și frumos și am rămas numai frumos”. Dacă ar fi Mihai Cotorobai lîngă mine, el pe loc m-ar parafraza: ” Eu am fost tînăr și frumos, și-am rămas numai și”.

Desigur că aș vrea să vorbesc nu doar despre tinerețea vîrstei lui Mihai Cotorobai, ci și despre tinerețea spiritului pe care l-a avut, căci prin firea ce i-au dat-o părinții, prin dragostea față de țară, pămînt și oameni, prin tot ce a făcut pe acest pămînt,  Dumnealui rămîne mereu tînăr în amintirea celora care l-au cunoscut.

Nedumeriți de fuga anilor, vezi că a mai venit o zi de naștere. Alta la rînd..., ca mai apoi să ne aruncăm iarăși în valurile vieții, în mulțimea de probleme pe care trebuie să le rezolvăm, măsurînd trecerea timpului în raport cu faptele pe care le lăsăm.

Faptele, iată măsurătoarea potrivită a timpului! Fiindcă ele, faptele, constituie, în ultimă instanță, temelia unui destin. Destinul lui Mihai Cotorobai a avut o temelie durabilă clădită temeinic prin munca neobosită și devotată profesiei, pămîntului și oamenilor, ceia ce este un indicator al valorilor și al faptelor. Activînd în cele mai responsabile funcții din stat – profesor de Drept, deputat în primul Parlament al Republicii Moldova, judecător la Curtea Constituțională, Avocatul Poporului –, el a dat dovadă de un înalt profesionalism, a fost omul care nu s-a temut să spună adevăruri.

Astăzi, numele lui este imprimat ca unul de prestigiu, de OM onest și exigent, de promotor al valorilor democratice în procesul de constituire a statului de drept. El niciodată n-a uitat de unde a ”pornit” și a pornit, cîndva, ”de jos” și ”pe jos”. Omenia și nevoia instinctivă de a sări, la nevoie, omului în ajutor, i-au fost călăuze pe tot parcursul vieții.

Anii trec, se duc, și cu ei viața omului…! Rămîne doar frumusețea. Rămîne frumusețea împlinirii, omeniei, înțelepciunii și cumsecădeniei. La fel rămîn și faptele făcute pe parcursul vieții pe care noi, cei rămași în viață, le transformăm în amintiri. Multe amintiri și multe cuvinte frumoase, binemeritate, ți-aș spune astăzi, bade Mihai, dar nu pot și, în loc de urarea tradițională ”La mulți ani!”, îți pot spune: ”Să-ți fie țărîna ușoară și Dumnezeu să te odihnească în pace!”

Mihai Dolghieri, Briceni, discipol și prieten