Moldova şi moldovenii lui Putin

Autor: Mihai CONŢIU

În segmentul ce ţine de încrederea moldovenilor în liderii politici străini, rezultatele ultimului Barometru al Opiniei Publice realizat la comanda Institutului de Politici Publice nu miră pe nimeni din cei care cunosc cu precizie adevărata stare de lucruri din Republica Moldova.

Potrivit acestuia, în Vladimir Putin au încredere 60,5% din numărul participanţilor la sondaj. După preşedintele rus, în sondaj mai găsim următoarele clasări: cancelarul german Angela Merkel – 43,6%, preşedintele României, Klaus Iohannis – 36,1%, preşedintele SUA, Barack Obama – 32,4%, preşedintele francez, Francois Hollande – 24,3%, premierul britanic, David Cameron – 19,5% şi preşedintele ucrainean Petro Poroshenko – 13,8%. Demn de reţinut este faptul că acest sondaj a fost efectuat cu excepţia regiunii transnistrene. Dacă participau şi transnistrenii, cota de încredere a moldovenilor în Putin se apropia de cea pe care o au ruşii în preşedintele lor.

Moldoveanul vrea să arate rusului ce fură Apusului

Observaţi, aşadar, că după cinci ani de investiţii occidentale masive în Republica Moldova, după cinci ani în care sînt numeroase şi vizibile de către moldoveni realizările făcute în Moldova cu bani europeni, în primul rînd, şi americani, după cinci ani în care embargourile economice impuse de Rusia Moldovei au adus numai neajunsuri moldovenilor, după agresiunea separatistă sîngeroasă a Rusiei în Ucraina, după cinci ani în care cetăţenii Republicii Moldova au ajuns să circule fără vize în Europa şi să fie expulzaţi din Rusia pe capete, moldovenii, într-o proporţie uluitoare, au cea mai mare încredere în Putin.

În contextul aceluiaşi sondaj, fiind întrebaţi dacă ar trebui să aleagă între aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană sau Uniunea Vamală, 50% dintre cei chestionaţi au ales Uniunea Vamală, iar 32% au declarat că preferă aderarea Moldovei la Uniunea Europeană. 

Acum mai poate cineva să vorbească, să analizeze şi să-i caracterizeze pe moldoveni altfel decît în cele mai dezonorante şi ruşinoase definiţii? Bineînţeles că cei mai vinovaţi de această stare de lucruri sînt politicienii „proeuropeni” care au guvernat această ţară în ultimii cinci ani. Au furat, în stînga şi în dreapta şi uluitor de mult, nu doar din avuţia ţării, dar se pare că şi din fondurile externe.

S-au primit sume considerabile de bani din Occident pentru informarea obiectivă a moldovenilor în privinţa avantajelor indiscutabile al integrării europene. Moldovenii nu ştiu nimic. Nimeni nu le-a spus, explicat ceva. De ce şi unde sînt banii destinaţi anume acestui scop? Nici un lider politic din administraţiile teritoriale nu le-a explicat moldovenilor nimic despre avantajele integrării europene, dar nici nu le-au spus oamenilor că multe din realizările locale au fost făcute cu bani europeni sau americani.

N-au făcut nimic pentru că ştiu că moldoveanul, în sufletul lui, tot pro-rus a rămas, că ajutoarele uriaşe venite din Occident i se cuvin nu fără să ofere ceva în schimbul lor, ci tot sieşi să-şi ofere un grad sporit de civilizaţie, bun-simţ şi prosperitate.

Europeanul sau americanul nu i-a construit moldoveanului şosele, străzi, spitale, staţii de epurare a apelor, sere, mici afaceri şi multe altele pentru a primi ceva în schimb, ci doar pentru ca întreaga populaţie a ţării să prospere.

Închinarea moldoveanului către „Răsăritul rusesc” a fost re-predestinată din 1991

În acest context de ignoranţă şi lipsă de recunoştinţă, politicienii aşa-zişi pro-europeni l-au făcut pe moldovean să rămînă încremenit tot în mentalitatea de tip sovietic, temătoare şi respectoasă faţă de Kremlin, indiferent de cît de umilit ar fi. Asta au făcut toţi, începînd cu anul 1991! Doar o singură mirare pare că s-a aşternut în mintea moldoveanului – pe vremea URSS, credea că doar el fură de la stat, nu şi şefii cei mari, acum, însă, vede că statul este furat, în exclusivitate, de către cei care-l conduc! Lui i-a mai rămas să fure vechiturile de care mai-marii ţări nu au nevoie. În aceste condiţii, cum să-i mai ardă moldoveanului să fie cinstit, harnic, patriot, liber şi independent?

În aceşti ultimi cinci ani, aşa-zişii politicieni moldoveni ştiu ce categorie de populaţie conduc şi exploatează. Printr-o mişcare spectaculoasă şi diabolică, au venit la Putere cu lozinci proeuropene, fiind conştienţi că opţiunile pro-ruseşti vor creşte datorită lor. Formula a fost şi este simplă – moldovenii, de cinci ani, îi tot aud că vorbesc de integrarea în UE, văd că sînt sprijiniţi de puternici lideri occidentali în „opţiunile lor”, aud că Occidentul sprijină bugetul de stat, dar îşi văd liderii politici că fură de rup, în timp ce ei o duc din ce în ce mai rău. Prin urmare, imaginea UE în faţa moldovenilor este reprezentată de actualii lideri „proeuropeni”, iar în acest context nu trebuie să ne mire opţiunea lor pro Putin şi Uniunea Vamală.

Ei trăiesc cu speranţa în Putin şi Rusia pe fondul nostalgiilor sovietice, iar tinerii cu aceleaşi opţiuni habar nu au cum a fost şi nici cum va fi. Ei văd doar ce se întîmplă astăzi şi nu le pasă de ce va fi atîta timp cît opţiunile lor sînt şi plătite, cu bani şi idealuri false! Moldoveanul vrea doar ajutoare materiale din Occident, nu şi valorile spirituale de acolo, căci prea i-au intrat în sînge deprinderile ruseşti mai puţin responsabile!

Eşecuri previzibile. Poate că DNA din România va cere decontările

Plasarea pe locul trei, în acest sondaj, al lui Klaus Iohannis este datorată euforiei recente a cîştigului surprinzător al acestuia şi doar atît. În mod logic, dacă ne-am lua după aberaţiile discursurilor pro-româneşti ale lui Mihai Ghimpu, Dorin Chirtoacă, Vitalia Pavlicenco (false, în fond) sau cele ale Platformei Unioniste 2012, atunci preşedintele României, oricare ar fi el, ar fi trebuit să fie permanent în topul preferinţelor moldovenilor. Noi, de ani de zile, tot explicăm despre eşecul „românismului” aici şi despre greu justificabilele sume cheltuite în acest scop.

Recent, în cadrul unei emisiuni la postul Realitatea TV, fostul preşedinte român Traian Băsescu, a spus: „Republica Moldova nu va fi membră în UE. După lecţia Ucrainei nu se mai face extindere în Est. Balcanii au rămas singura zonă în care UE se mai poate extinde”. „Rusia nu va mai da drumul nici Ucrainei, nici Republicii Moldova spre UE (…), deoarece Bruxelles a înţeles că s-a atins linia roşie pe care Moscova n-o mai acceptă trecută”.

„Moldova mai poate ajunge în UE doar prin unire cu România (…), care depinde de oamenii politici din fruntea ţării (ai Moldovei; nota red.) dacă vor aduce argumentele necesare sau nu”. „Neimplicarea (a României; nota red.) la momentul formării Guvernului (de la Chişinău – nota red.) înseamnă o Moldovă pierdutăpentru autorităţile de la Bucureşti”. „Noi am investit mult efort politic în Republica Moldova”.

În stilu-i bombastic, Băsescu dă asigurări că Moldova nu va fi membră în UE pentru că Rusia nu vrea asta, dar continuă să trişeze cu unioniştii moldoveni captivi, naivi şi dezinformaţi, făcîndu-i să spere că Moldova poate ajunge în UE prin unirea cu România. Băsescu vrea să păstreze aprinsă flacăra unionistă doar în scopuri strict electorale. El vrea să obţină voturile unioniştilor moldoveni pentru Partidul Mişcarea Populară, formaţiune politică pe care o controlează din umbră, ca astfel să intre în Parlamentul României la alegerile din 2016.

Fostul preşedinte român se şi contrazice teribil. Pe de o parte spune că Rusia nu va admite integrarea Moldovei în UE, iar pe de altă parte sugerează că Rusia ar fi de acord ca Moldova să se unească, totuşi, cu România. Păi asta nu tot integrare în UE ar fi? Băsescu, deşi n-o recunoaşte, ştie prea bine că Bruxelles şi NATO nu ar fi niciodată de acord cu unirea celor două ţări în termenii expuşi de el. Dacă Rusia nu vrea integrarea Moldovei în UE, fireşte că nu va aproba niciodată unirea cu România.

„Unirea cu România”, numai că în alte proiecţii, ar fi putut fi posibilă în tocmai formulele pe care Băsescu le expunea cînd era preşedinte – unirea celor două ţări în context european, adică în condiţiile în care Moldova ar fi devenit membră a UE, nu neapărat şi a NATO. Da, o unire între aceste două ţari ar putea avea loc, dar nu aşa cum spune Băsescu. România s-ar putea uni cu Moldova renunţînd la UE şi NATO, iar asta în schimbul unei alianţe cu Rusia împotriva chiar şi a Ucrainei, dar ar fi un scenariu irealizabil şi greu de crezut că a putut trece chiar şi pe sub calviţia lui Băsescu.

Băsescu mai crede că Bucureştiul a pierdut Moldova prin neimplicarea României în formarea actualului Guvern de la Chişinău, iar asta şi în contextul în care s-ar fi investit mult efor politic românesc în Republica Moldova. Oare doar despre „investiţiile politice” o fi vorba, căci, din cîte scrie presa română, Eugen Tomac, creaţia lui politică şi preşedintele Partidului Mişcarea Populară, este cercetat de către Parchetul General pentru altfel de „investiţii” în Moldova, „investiţii băneşti” frauduloase?

Băsescu nu are cum să nu ştie că, în realitate, Bucureştiul nu a pierdut niciodată Moldova deoarece nici nu a cîştigat-o vreodată. N-a cîştigat această ţară nici măcar atunci cînd a crezut lucrurile sînt ca şi făcute doar pentru că a participat la formarea unui Guvern din care făcea parte şi Mihai Ghimpu! Bucureştiul nu a cîştigat niciodată Moldova tocmai din cauza liderilor compromişi şi duplicitari pe care a mizat permanent încă din 1991! Bucureştiul nu a cîştigat niciodată Moldova mai cu seamă din cauza unor „unionişti” confecţionaţi din resturile sovietice, aşa cum sînt Ghimpu, Chirtoacă, Vitalia Pavlicenco… Pînă şi activiştii Platformei Unioniste 2012 lucrează mai mult în favoarea Rusiei…! Bucureştiul nu a cîştigat niciodată Moldova deoarece a rămas întotdeauna rusească!

Eşecurile politice sînt una, dar ce ne face cu eşecurile investiţiilor uriaşe de bani româneşti în „scopuri unioniste”? Dacă se va merge dincolo de Eugen Tomac, atunci Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) va demola, pe linia Bucureşti-Chişinău, una dintre cele mai mari mafii politico-financiare ale sfîrşitului de secol XX şi început de secol XXI. „Greii” acestor afaceri necurate sînt cunoscuţi, rezistenţa lor este uriaşă prin iţele politice de stat şi ale serviciilor secrete româneşti, iar demolarea şi a acestui monstruos sistem nu doar că ar provoca un cutremur uriaş, dar ar face România şi mai curată. În acest sistem, s-a acţionat pe principii de funcţionare mafiote de tip rusesc, nu în virtuţi transparente europene.

În tot acest timp, astăzi şi în viitor, la fel ca şi ieri, Moldova şi moldovenii lui Putin privesc nepăsători spre neînţeleasa lume occidentală şi beau liniştiţi o votcă alături de fraţii lor ruşi de dintotdeauna.