”Vrem Țara înapoi!” Serios, chiar credeți în asta?

Autor: Mihai CONȚIU

Premierul Belgiei, Alexander De Croo, a susținut recent un discurs cu prilejul aprobării bugetului pentru 2023-2024 în care, printre altele, a spus: “Prima sarcină a unui Guvern este să-și protejeze oamenii. (...) Suntem în vreme de război, e război în Europa, trăim vremuri grele." Apoi își anunță poporul că una dintre măsurile pe care le va lua, pentru a spori grija față de cetățeni, este diminuarea salariilor miniștrilor cu 8%. Ca să nu mă repet, nu voi mai reaminti Țările europene în care, spre deosebire de Republica Moldova, președinți, premieri, miniștri, deputați și alți demnitari au salarii medii, nu beneficiază de privilegii deosebite, merg la serviciu pe bicicletă sau cu transportul în comun, își fac singuri cumpărăturile și sunt sociabili și transparenți cu absolut toți concetățenii lor.

Deși cîteva chestiuni din cele pe care urmează să le scriu le-am mai abordat și altătadă, revin pentru că sunt mai actuale ca niciodată. Ca și România, Țară europeană, totuși, Republica Moldova nu a aparținut niciodată cetățenilor ei, ci doar acelor politicieni și partide politice care au condus-o succesiv. În Republica Moldova, există trei clase sociale extrem de bine conturate în identitățile lor, iar acestea sunt: a) Politicienii de la guvernare și acoliții lor: b) bandiții, care deseori au conexiuni cu politicienii influenți; c) oamenii permanent săraci, fie că sunt țărani, fie bugetari modești. Sigur că ar mai exista o castă distinctă, dar nu o enumerăm deoarece ea pendulează între zonele de influență politice și interlope, iar aici ne referim la unii judecători, procurori sau polițiști extrem de bogați, dar nu din salariile lor. Aceștia nu sunt o clasă socială, ci o bandă complice și profitoare de care, în permanență, politicienii și marii bandiți au nevoie pentru a-și menține statutul într-o ”legalitate-ilegală”.

Din clipa în care au ajuns la Putere, în mod automat, acești politicieni, care pînă mai ieri, în campania electorală, se îmbrățișau cu toți ”amărîții” și le jurau ”credință frățească” veșnică, se transformă în ”aristocrați” aroganți, cu nasul pe sus și imposibil de abordat de către cei cărora le-au dat votul. Au la dispoziție totul – salarii mari, îndemnizații și diurne generoase pentru ”călătorii externe în interes de serviciu”, consilieri, secretare, mașină cu șofer la scară, puterea de a decide ori influența anumite ”servicii” ale unor oameni de afaceri, care le oferă comisioane generoase etc. Toate aceste beneficii, să nu uităm, sunt suportate în totalitate din banii tuturor moldovenilor plătitori de taxe, impozite și numeroase alte biruri. Posturile Tv propagandistice, neprofesioniste, arogante și aservite politic îi invită obsedant în obositoare și sterile emisiuni de ”dezbateri”, în care nu spun nimic concret, ci doar ”se angajează să…”, fac promisiuni mincinoase și își justifică neajunsurile dînd vina pe cei care i-au precedat la Putere. Acesta-i întreg contextul în care li se urcă Puterea la cap și se cred ”nemuritori”, considerînd că e sub demnitatea lor să se amestece cu ”prostimea”.

A doua clasă socială este cea a bandiților interlopi. Aceștia, în diverse cazuri, sunt mai omenoși cu cei săraci și mințiți de politicieni. Unii fură, pe cont propriu, de la cei bogați, căci aici nu vorbim despre hoții mărunți care fură de foame o găină. Alții, grosul lor, fură Statul sau acaparează prin violență afacerile profitabile ale altora, iar asta în complicitate cu politicienii influenți, cu judecători, polițiști ori procurori.

A treia categorie socială este reprezentată de către oamenii muncitori ori bătrîni de la țară, dar și de către media socio-profesională citadină care trage din greu de la un salariu la altul – funcționărimea bugetară măruntă, profesorii, lucrătorii industriali alți meseriași etc. Această ultimă clasă socială a fost, este și va fi eternă. Acesta-i și motivul pentru care acești oameni sunt cei mai vulnerabili în fața politicienilor care efectiv le cumpără voturile, la modul propriu, îi plătesc pentru a ieși la proteste ”organizate”, iar ei se lasă corupți astfel din pricina sărăciei și a ignoranței absolute.

După cum lesne putem constata, prosperitatea Țării și o relativă bunăstare a tuturor cetățenilor depind exclusiv de politicienii de la Putere. Cea mai mare șansă a avut-o Vladimir Voronin în cei opt ani de guvernare. A ratat-o intenționat, permițînd ”aristocratizarea” comuniștilor decidenți, sărăcirea constantă a moldovenilor și ”nașterea” ”urmașului” Plahotniuc, fiind nevoie de o lovitură de stat pentru a fi înlăturat de la Putere, o lovitură de stat care a adus la Putere alți ”aristocrați”.

Pentru ca Țara să prospere, guvernanții ar trebui să trăiască și ei ca poporul, nu cu salarii de mizerie, ci cu unele rezonabile și fără privilegiile de care vorbeam, la fel ca cei de prin Suedia, Finlanda, Austria, Danemarca, Elveția etc. Din start, ar trebui eliminate pensiile speciale și reduse la cel mai rezonabil nivel mediu. Numai dintr-o astfel de poziționare pot vorbi convingător despre eradicarea corupției, despre activitatea lor politică pusă efectiv în slujba întregului popor, nu doar în interesul exclusiv al lor și al anturajelor care-i înconjoară.

Așa cum spuneam la început, Țara nu a aparținut niciodată cetățenilor, ci doar politicienilor care au condus-o, au furat-o și au abuzat de Puterea cu care i-au învestit cei din a treia clasă socială din Republica Moldova. ”Vrem Țara înapoi!”, strigă deseori cei mai mulți protestatari antiguvernamentali ocazionali, proteste organizate de alți politicieni care vor același soi de Putere împotriva căreia protestează. Cînd spun ”Vrem Țara înapoi!”, sugerează, de fapt, că Țara le-ar fi aparținut vreodată. Sărmană naivitate de turmă! Blestemată manipulare a celor care vor Puterea pentru a moșteni ceea ce se transmite de la o guvernare la alta – toate cele descrise mai sus!